Ce se întâmplă în sistemele mari, se întâmplă și în cele mici.

Ceea ce se întâmplă sus, se întâmplă și jos.

În realitate, Universul este o hologramă fractală.

Adică, ce se întâmplă în mare, se întâmplă și în mic, pentru că în mic există toate instrucțiunile din cel mare.

În acest punct, Conștiința, care trebuie să creeze, pentru a înțelege, pentru a înțelege ce este diviziunea, în acel moment se întâmplă totul, Și singurul lucru care se întâmplă constă în toate modalitățile posibile de diviziune.

În realitate, în acest moment, noi lucrăm asupra unui singur parametru: diviziunea.

Diviziunea față de un loc. Diviziunea este îndepărtarea față de un obiect, față de un gând sau oricare alt lucru,

Sau o apropiere, care este uniunea.

Uniune-diviziune. Altceva nu există.

Fiecare dintre noi are o problemă, care are legătură cu diviziunea, pe care trebuie să o rezolve.

Când Conștiința, în acel moment unic în care se petrece totul, a înțeles toate diviziunile posibile din Univers, a înțeles ce este diviziunea, va putea spune "Am înțeles ce este diviziunea, iar eu sunt contrariul."

Iată cum înțelege Conștiința cine este.

Dar pentru a face asta, trebuie să se supună diviziunii.

Deci, după ce i-a creat pe cei doi zei, Shiva și Vishnu, după ce a creat fotonul și antifotonul, după ce i-a creat pe Diavol și pe Dumnezeu, cel cu barbă albă, pentru că așa este văzut în mod arhetipic de ființele umane, ia aceste două creaturi pe care le-a creat se supune lor, și le spune: "Vă rog frumos, mă puteți diviza, ca să pot vedea și eu ce se întâmplă?"

Creația creată nu așteptă ca acesta să-i ceară acest lucru de două ori.

Nu pierde această ocazie minunată, în care poate pune mâna pe Conștiință, din voința acesteia, și o divide în 3 părți: un suflet, o minte și un spirit.

Iar din acel moment o va putea guverna, pentru că a divizat Conștiința în puterea sa.

Mitul lui Platon revine. Îl divid pe Adam - îi iau o coastă și din ea o fac pe Eva. Divid ființa androgină, Daat din lumea ebraică, din Cabala. O divid în două părți - una masculină și una feminină, un spirit și o parte sufletească, o ființă atemporală și una aspațială, astfel încât "Divide et impera" se potrivește foarte bine, care apoi devine sistemul prin care poate guverna, astfel nemaifiind doar creatura creată, acesta devenind astfel cel care, cumva, ți-ai blocat creatorul într-un fals paradis terestru, unde îl vei putea manipula.

Deci, noi înșine suntem creatorii, care la un moment dat, pentru a trăi experiența, au decis să devină sclavi, de a se lăsa creați. pentru a înțelege ce înseamnă asta.

Dar în momentul în care am înțeles acest lucru, am trăit experiența, ne reamintim în mod automat, pentru că redevenim conștienți de noi înșine, că noi eram un singur lucru.

Prima parte a jocului de șah a fost o partidă pe care am jucat-o crezând că celălalt era adversarul nostru.

La mijlocul partidei devenim conștienți că totul e unul și același lucru.

Iar apoi vom putea alege și vom putea spune "Am înțeles totul. Ajunge! Să terminăm jocul. Un joc e un joc."

Nu ne folosește la nimic să-l jucăm. Pentru că, în definitiv, cel care câștigă pierde. Și atunci la ce folosește? Ne ajută să înțelegem asta, iar dacă nu joci, nu înțelegi, pentru că nu trăiești experiența.

Iar atunci, ce se întâmplă cu a doua parte a jocului?

A doua parte a jocului ne va ajuta să înțelegem... că a doua parte a jocului trebuie jucată, pentru că în acel moment noi înțelegem ce este uniunea.

Prima parte a jocului este separația. A doua parte a jocului este uniunea.

Jucăm a doua parte a jocului știind că celălalt jucător este o parte din noi, care nu are aceeași conștientizare ca noi, ci are alta. Știm că noi am creat jocul, dar mai este un lucru fundamental: nu știm cum se va termina jocul.

Pentru că acesta face parte din experiența pe care am decis să o trăim.

Pentru că, dacă am ști cum se va termina jocul, nu ar mai fi plăcut să trăim experiența.

Ca în filmul american în care bogătașul newyorkez decide să trăiască 2 săptămâni în Bronx, pentru a vedea cum este să trăiești ca un sărac.

Aceea nu este o experiență, pentru că știi că peste două săptămâni redevii bogat.

Adevărata experiență este să nu știi că ești bogat.

În acest context, a doua parte a jocului trebuie trăită, pentru că trebuie să înțelegem ce este Universul pe care l-am creat, Universul căruia noi ne-am supus.

Noi, creatorii, am devenit creaturile noastre, pentru că altfel nu putem trăi experiența.

În acest context, extraterestrul ne-a fost util pentru a putea trăi acest tip de experiență.

Da. Nu-l mai putem vedea pe extraterestru ca pe un inamic, ca pe ceva ce trebuie combătut, pentru că este o parte din noi.

Noi am vrut extraterestrul, noi am vrut ca acesta să creeze un corp uman, în care după aceea noi să putem intra, așa cum spune și mitul Pistis Sophia. Noi am vrut asta.

În definitiv, extraterestrul nu este altceva decât o altă parte din noi, dar cu o conștientizare diferită. Eu mă oglindesc în extraterestru și extraterestrul se oglindește în mine.

Eu mă oglindesc în extraterestru și văd că extraterestrul îmi este necesar ca să înțeleg ceva ce nu am înțeles.

Ce anume?

Că noi suntem creația.

Iar extraterestrul? Extraterestrul se oglindește în mine. Și ce înțelege?

Că a greșit drumul de conștientizare. Că nu poți să-l obligi pe om să facă drumul de conștientizare sau munca murdară și grea, ca apoi să-i iei experiența și să o trăiești ca pe un surogat.

Eu îți pot povesti ce înseamnă să primești un ciocan peste picior, dar adevărata experiență este să primești un ciocan peste picior.

Extraterestrului îi este teamă să trăiască experiența.

În mod analog, Dumnezeul Adam Kadmon, se teme să trăiască experiența.

A luat omul și i-a spus: "Trăiește tu această experiența, apoi să vii și să îmi povestești și mie ce înseamnă să trăiești și să mori. "

Nu este același lucru.

Noi avem conștientizarea experienței, pentru că noi am decis să procedăm așa chiar de la început și putem să ne modificăm în orice moment, adică în singurul moment care există, experiența.

Discursul este foarte complex, dar mai scurt de atât nu îmi iese.

Mulțumesc foarte mult! ACUM...

Deci, când se vorbește despre ființe umane, sau cel puțin când dvs. vorbiți despre ființe umane, vă referiți doar la cei care locuiesc pe Terra sau vorbim și despre cei care trăiesc pe planete asemănătoare?

Pentru că eu m-am întrebat dacă suntem în primul caz, adică dacă ființele umane sunt doar cele de pe Terra, pentru că atunci am fi unici în Univers.

Dar viceversa, dacă suntem în al doilea caz, adică dacă prin ființe umane se înțelege specii care populează și alte planete, în afară de Terra, atunci mi-am pus o întrebare.

Adică, din ceea ce am înțeles din opera dvs., dar nu numai, crearea noastră, sau, mai bine spus, crearea corpurilor noastre ar fi rodul unei manipulări genetice a celor care erau primatele terestre, deci, o specie care s-a dezvoltat în natură și care apoi a fost manipulată.

Dar asta ar însemna că intervenții analoage ar fi fost făcute și pe alte planete, lucru care mă face să mă întreb și, dacă acest lucru ar fi adevărat și dacă ar exista această capacitate de manipulare a genomului, atunci de ce extratereștrii ar avea astăzi nevoie să învețe de la noi cum să își ia sufletul pentru ei, și de ce ei, fiind creatorii noștri, nu ar fi capabili să-și creeze niște corpuri proprii, care să poată găzdui sufletul?

Da... Există un anumit număr de variante.

Cosmosul, chiar dacă este mic, este și mare.

Iar conform informaților din povestirile celor care in timpul hipnozelor au vorbit la nivel sufletesc despre cum este creat Universul, trebuie să spunem o serie de lucruri.

În primul rând, pornind de la niște observații, vedem că pe această planetă, dar ne putem extinde și la alte planete ipotetice,  evoluția a avut un anumit parcurs.

Aici deja ne aflăm în situația în care trebuie să descriem ce este evoluția, pentru că există foarte multă confuzie în acest sens.

lumea crede că evoluția este legată de conceptul de tehnologie.

Eu am telefon mobil, omul din epoca de piatră nu avea, deci eu sunt mai evoluat pentru că am telefon mobil.

Nuuu! Nu e așa.

Acest lucru se poate observa, de exemplu, la nivel de limbaj.

Limbajul mai evoluat este identificat ca fiind un limbaj mai specializat.

Ce ne spune acest lucru?

Ne spune că, cu cât un limbaj este mai specializat, cu atât mai mult nu-l poți folosi pentru a te înțelege cu alții.

Dar îl poți folosi doar pentru a te înțelege cu cei care au același tip de specializare. Așadar, eu pot vorbi cu un matematician... matematica nu este o știință, ci un limbaj.

Matematicienii italieni poate că nu au înțeles prea mult acest lucru, dar cei anglo-saxoni mai mult.

Așadar... vorbesc cu un matematician.

Dar cum procedez ca să vorbesc cu un guatemalez, care este un cetățean guatemalez ce nu știe matematică?

Nu vorbesc.

Deci, se descoperă faptul că, cu cât un limbaj este mai evoluat, cu atât este mai redusă posibilitatea de comunicare. Adică funcționează mai puțin.

Așadar, dacă acesta este evoluția, trebuie doar să cădem de acord.

Adevăratul limbaj, cel pe care îl vorbește toată lumea, este limbajul arhetipului.

Adică cel care se află înaintea imaginii, înaintea culorii, înaintea senzației, adică, un limbaj care se află în interiorul nostru, care este format din foarte puține cărămizi arhetipale, cu care este construit întregul Univers și care pot fi descrise, dacă putem spune așa, de operatori geometrici, operatori hermitici și lineari ar spune un fizician cuantic.

Acest lucru ne permite să afirmăm că eu sunt mai evoluat decât extraterestrul, chiar dacă extraterestrul are o navă spațială cu care poate depăși viteza Luminii, pentru a veni pe această planetă, pe când eu nu pot face asta.

Deci, se descoperă că nu cantitatea de lucruri pe care pot sau nu să le fac este cea care stabilește care este ființa cea mai evoluată. ci cantitatea de conștientizare a Conștiinței tale este cea care te face să fii sau nu evoluat.

Deci, ființa mai evoluată, la nivelul limbajelor, este cel care știe mai multe limbaje.

A cunoaște mai multe limbaje: eu pot vorbi cu furnica, dar furnica nu poate vorbi cu mine.

Adică, eu văd furnica, văd cum se mișcă, iar din mișcarea sa și din feromonii pe care-i emite, lucruri pe care eu le cunosc, înțeleg ce spune furnica.

Dar furnica nu înțelege limbajul meu, deci eu știu italiana și limba furnicilor.

Prin urmare, eu sunt o ființă mai evoluată, pentru că am mai multe posibilități de a înțelege.

În momentul în care eu cunosc mai multe limbaje, deci nu m-am specializat într-un singur limbaj, pe care să-l cunosc perfect, pentru că atunci îl vorbesc doar pe acesta. Nu sunt alte posibilități. Într-un final poate voi ajunge să vorbesc doar cu mine însumi, în oglindă.

Dar nu comunic cu nimeni.

Deci, este un limbaj care nu-mi folosește la nimic.

Limbajul evoluat este cel care îmi folosește să vorbesc cu Universul, suma tuturor limbajelor pe care le cunosc… deci, ar trebui să cunosc toate limbajele.

Există cei care vorbesc doar andromedă, limba care se vorbește doar în Alpha Centauri...

In realitate este foarte ușor de ajuns la acest rezultat.

Având în vedere că Universul nu este dual, totul și nimic sunt unul și același lucru.

Adevăratul limbaj, cel mai evoluat dintre toate, adică cel care îți permite să vorbești cu toți, și care conține în interiorul său instrucțiunile tutor limbajelor, este limbajul arhetipal, adică cel care îți permite să vorbești mental cu altul, este cel care îți permite să vorbești cu o furnică mental... cumva...

Pentru că mintea mea emite niște semnale, care sunt cele ale limbajului oficial din Univers, care se bazează pe 4 lucruri fundamentale, care sunt arhetipuri, care sunt operatori geometrici. "a te îndepărta de", "a te apropia de",

În acest context, "a te îndepărta" și "a te apropia" se împarte în 3 posibilități: translație, rotație, schimbarea dimensiunii și planul specular.

Altceva nu există în Univers.

Combinând acești 4 operatori fundamentali arhetipali, pot vorbi, cumva, cu Universul, pentru că și o furnică din Alfa Centauri înțelege în mod inconștient acel limbaj.

În principiu, asta înseamnă că noi suntem mai evoluați decât extraterestrul.

Acesta este un lucru important.

Virgulă și de la capăt...

Informațiile pe care le deținem ne fac să înțelegem că evoluția de pe această planetă nu este cea povestită de istorie.

Pentru că istoria ne spune că știm totul despre Neanderthal, că știm totul despre tatăl omului de Neanderthal, totul despre bunic, ajungându-se până ACUM 6 milioane de ani, la maimuța Lucy, Proto-om - mic, mic de statură, un pic cocoșat, care apoi ar fi dat naștere speciei Neanderthal.

Noi nu derivăm din Neanderthal. Noi ne tragem din Cro-Magnon.

oamenii Cro-Magnon, cu 600.000 de ani în urmă, apar, se nasc și trăiesc împreună cu oamenii Neanderthal, încearcă să facă niște fii, dar nu reușesc, dar omul Cro-Magnon este bunicul nostru genetic.

De unde vine omul Cro-Magnon?

Nu știm, pentru că tatăl lui Cro-Magnon nu există, nu există bunicul, nu există nimeni înainte de Cro-Magnon.

Omul Cro-Magnon se naște așa puf!...

Dar nu numai asta. Mai avem și altă problemă.

Problema RH-ului negativ.

Factorul RH negativ.

Cine are RH-ul în sânge (adică de la Rhesus, maimuța… cumva… de la Rhesus) are acest factor pozitiv, pentru că îl are.

Cine nu se trage din Rhesus, nu are acest factor RH, și se numește RH negativ.

Dar având în vedere că noi, după părerea științei, ar trebui să ne tragem cu toții din maimuța Lucy, care se trage dintr-un Rhesus, ar trebui să avem cu toții RH pozitiv.

Și atunci, RH-urile negative de unde vin?

Să reținem că, în timp ce RH-ul pozitiv ia naștere în Centrul Africii, RH negativ apare în 5 sau 6 locuri concomitent, care sunt:

Europa de Nord - celții.

Indienii Hopi

Mesopotamia

Adică în cerc, în jurul punctului unde s-a născut Rhesus.

Biologul nu poate să răspundă la această întrebare, care este:

Atunci au fost mai multe creații?

Biologul nu poate răspunde.

A încercat oarecum să răspundă, certându-se un pic, printr-o ipoteză de biologie rasistă, un anumit Cavalli Sforza, căruia tare ar fi vrut să-i dea premiul Nobel pentru studiile pe care le-a făcut, descoperind că au fost cel puțin două creații importante ale omului pe această planetă, dar nu au putut să i-l dea, pentru că atunci ar fi existat o creație bună și una rea - model dual, o creație de seria A și una de seria B.

Ar trebui verificate toate lucrările ezoterice ale nazismului, în care se afirma că cei cu RH negativ aveau sângele zeilor, ceilalți neavând nici o valoare.

Adică, RH-ul negativ poate primi sânge doar de la el însuși. Pentru a nu spurca rasa, așa cum spuneau vechii naziști. Adică, în spatele acestui lucru se află o adevărată matematică politologică, care nu i-a permis lui Cavalli Sforza să ia premiul Nobel. Însă... ne permite nouă, la nivel de știință, să înțelegem că evoluția s-a desfășurat într-un mod diferit.

A avut loc o manipulare și astăzi nu există altă posibilitate de a explica existența RH-ului negativ.

Și în conformitate cu faptul că extraterestrul, pe această planetă, are o problemă.

Iar problema constă în a face fii.

În principiu, se pare că extraterestrul este steril.

Singurul mod de a face fii este acela de a utiliza femeile, implantând niște ovule de-ale lor în uterul femeii, iar gestația poate fi dusă mai departe doar dacă femeia are RH negativ.

Începând cu 1948, adică de când au fost descoperite imunoglobulinele, extraterestrul folosește și femei cu RH pozitiv.

Dar ce însemna asta?

Însemna că, dacă extraterestrul trebuie să creeze o rasă, pentru a o putea utiliza, trebuie să o creeze cu RH negativ, pentru că altfel nu o poate utiliza.

Trebuie să răspund.

Vă rog!

Iată-ne!

Așadar, omul Cro-Magnon, prin forța lucrurilor, se naște, cumva, ca un prototip de om modificat. Extraterestrul modifică omul pentru că are nevoie ca acesta să fie mai bun decât este.

Extraterestrul, care este cumva creatorul nostru, nu este adevăratul Creator. Pentru că extraterestrul nu poate decât să modifice un lucru deja existent,dar nu are capacitatea de a crea.

Singura ființă care are capacitatea de a crea este Ființa-Conștiință.

Ea creează, noi creăm. În mit sunt două tipuri de creație.

Omul... Vorbea despre asta și Isaac Asimov într-o carte, pe care a numit-o "Geneza", în anii '70.

Spunea că în mit sunt două creații: un prim om și un al doilea.

Mitul povestește despre zeii de prima generație și despre zeii de a doua generație.

Cel Nenăscut - Adonai. Ceilalți sunt Elohim.

Adonai, Cel Nenăscut, Cronos pentru greci, sunt în principiu unul și același lucru.

Mai este Aton pentru egipteni. care apoi îl va crea pe Ra.

Dar sincretismul îl va numi după aceea Aton-Ra.

Figurile celor doi zei se unesc, dar aceasta este o eroare gravă. pentru că primul Creator este Conștiința.

Cel Nenăscut este Conștiința, care îi creează pe Shiva și pe Vishnu, așa cum afirmă mitul hindus, iar Shiva și Vishnu vor crea niște corpuri - Primul Om -  în care se speră că ei pot trăi experiența diviziunii, dar cei 2 Primi oameni creați de Shiva și de Vishnu, cumva, profită, și pentru că noi lăsăm pe alții să profite,așa cum am afirmat și mai devreme, separă Conștiința în suflet, minte și spirit, în 3 părți, iar de acolo aceste părți sufletești, mentale și spirituale, sunt introduse în corpurile unor extratereștri, care sunt construiți de acești zei, pentru că ei trebuie să trăiască experiența vieții și a morții, a începutului și a sfârșitului.

Extratereștrii își dau seama, după foarte mulți ani, își dau seama de faptul că creatorii lor i-au utilizat, se răzvrătesc și astfel ia naștere un război. Asta se povestește în mit.

Un război între zei și creaturile lor.

În acest punct, zeii și creaturile lor cad de acord să creeze altceva, adică să creeze omul.

Dar ei vor crea doar corpul, care este o capcană pentru suflete.

corpul nostru este compatibil d.p.d.v. ADN cu partea sufletească.

Iar această biocompatibilitate a putut fi utilizată doar pentru că deja exista ceva asemănător, care fusese deja creat, cumva, dar care apoi a fost modificat.

Dar de ce extraterestrul nu-și modifică ADN-ul său?

Extraterestrul încearcă să-și modifice ADN-ul, pentru a-l face compatibil cu sufletul, dar o modificare genetică stabilă necesită cel puțin 100.000, 200.000 sau 300.000 de ani de experimentări.

Problema nu constă în faptul dacă extraterestrul are sau nu tehnologia necesară.

Problema constă în faptul că ADN-ul, în simplitatea sa, trebuie să fie un sistem stabil din punct de vedere termo-dinamic, cu toate noile sale modificări, lucru care, într-un parcurs în care timpul durează 15 miliarde de ani, vârsta universului, are tot timpul din lume să găsească, cu calm, cea mai bună situație plauzibilă d.p.d.v. genetic.

Extraterestrul nu are acest timp la dispoziție, pentru că între timp rasa sa dispare.

El, pentru că nu vrea să moară, trebuie să acționeze rapid.

Și atunci, chiar dacă începe să lucreze asupra lui însuși și asupra ADN-ului său, pentru a încerca să-l modifice, oricum nu reușește să facă totul în timp util.

Iar atunci, a luat capcana pentru suflete, adică omul, care era deja predispus să aibă partea sufletească, și l-a modificat.

În acest context, extraterestrul ne consideră ca fiind adevărate capcane pentru suflete.

Dar lucrurile s-au petrecut așa și pentru că așa le-a creat Conștiința la începuturi.

Pentru că dorea ca lucrurile să fie așa.

În Pistis Sophia este scris foarte clar. Pisitis Sophia înseamnă Conștiință Conștientă.

Când Arhonții merg la Eva, fiica Pistis Sophiei, adică partea sufletească, și îi spun Evei "Tu trebuie să ne fii nouă de folos, pentru că noi trebuie să te utilizăm." Eva nu vrea să fie folosită

și atunci Pistis Sophia coboară, trimite un înger, care este reprezentarea unei... unei entități care are legătură cu "planurile superioare", Iar îngerul merge la Arhonte și îl numește "Dumnezeu fals."

Tu, Dumnezeu fals ce ești, într-o zi vei crea un corp în care Eva va intra,iar în acea clipă își va da seama că tu nu ești Dumnezeu, ci un Dumnezeu fals și te va face praf și pulbere.

Ceea ce reieșea din mit era exact ceea ce reieșea și din reconstituirea hipnozelor regresive, când partea sufletească spunea aceeași poveste.

Așadar, iată cum evoluează Universul.

În prima parte a jocului cei doi jucători nu știu că sunt același jucător și trăiesc în diviziune.

ACUM am înțeles cum stau lucrurile.

ACUM noi nu mai privim extraterestrul ca pe un alt jucător care joacă pentru a câștiga partida, pentru că partida sa este și a noastră. El nu a înțeles că dacă murim noi, moare și el.

Noi știm asta.

Știm și că noi am creat Universul.

În momentul în care ne amintim asta, ne amintim și că jocul se termină cu bine. Adică se sfârșește în singurul mod în care se poate sfârși un joc atemporal: ca la început.

Deci, în momentul în care noi înțelegem asta, cumva, Conștiința și conștientizarea noastră se extind în Univers și extraterestrul prin forța lucrurilor, trebuie să înțeleagă că drumul său este altul.

Nu mai există alte soluții. Există doar una.

În mitul labirintului, labirintul fiind un drum inițiatic, atât de drag alchimiștilor masonici italieni și străini, dar mai ales celor englezi.

Labirintul are o singură ușă de intrare și o singură ușă de ieșire, care sunt una și aceeași ușă.

Deci, în drumul inițiatic, care înseamnă a trăi experiența, pentru a ajunge la esența Sinelui, ca apoi să te întorci, faci primul drum în diviziune, iar în al doilea înveți unificarea.

Ieși pe aceeași ușă pe care ai intrat.

Asta pentru a spune că începutul și sfârșitul sunt același lucru.

În principiu, la sfârșitul jocului, avem posibilitatea să fi înțeles toate regulile jocului, iar ceea ce trebuie să se întâmple după aceea, iar în acest punct tăiem viitorul, este crearea lumii fericite.

Adică, nu vă panicați! Nu e ca și când Conștiința se unifică, toate părțile se unesc în una iar Conștiința adoarme la loc.

Nu.

Conștiința, din întâmplare, a trebuit să facă această experiență, divizându-se.

ACUM că a înțeles cum se face, a înțeles cum este făcut jocul, a înțeles ce poate face, a înțeles ce potențial are, hai să ne jucăm!

Și atunci, acolo, în lumea fericită, putem face ceea ce vrem cu adevărat, adică să ne distrăm, pentru că viața, existența, se manifestă prin "a face".

Dacă tu încetezi să mai faci, pentru că ai înțeles totul, înseamnă că nu ai înțeles totul.

Există un raport privind aspectul de fericire,

Fericirea este a înțelege lucrurile.

Și există un drum fericit și unul nefericit.

De obicei, noi alegem drumul nefericit, pentru că acesta este mai lung, deoarece credem, în mod greșit, că în drumul nostru nefericit, nefericire este mai mică.

Este ca atunci când cineva trebuie să meargă la dentist.

Trebuie să mergi la dentist, dar spui "Nu. Îmi este frică să merg la dentist. Mai bine stau cu durerea."

Dar până la urmă tot la dentist ajungi.

Deci, du-te imediat la dentist.

Cel care ți se pare drumul cel mai ........., care este cel mai scurt, în realitate, este cel mai puțin dureros.

Adică, adevăratul drum fericit.

La început, Conștiința a decis, pornind de la punctul A, că noi vom ajunge la punctul B, care sunt identice, în afară de faptul că atunci când erai în A nu știai cine ești, când te afli în B știi cine ești.

Dar acest lucru nu contează, pentru că Conștiința oricum există, indiferent dacă tu știi sau nu acest lucru.

Când ajungi în punctul B ai înțeles cine ești și totul e bine.

Dar în acest punct, având în vedere că am înțeles, că am făcut acest efort, care poate că ni s-a întâmplat din greșeală, să ne bucurăm de lucrurile pe care le-am înțeles.

Așadar, ființa Umană locuiește doar pe Terra sau locuiește și pe alte planete ființa cu suflet?

Ființa Umană nu-și poate limita propria esență la o singură planetă, pentru că aceasta ar fi o limitare.

Deci, ființa Umană trebuie (Cum se zice?) ... să experimenteze toate ipotezele posibile de viață și de moarte.

Trebuie subliniat faptul că, în experiența de a începe și a termina, experiență pe care Conștiința nu o poate trăi în lumea reală, pentru că este eternă,are nevoie să-și creeze dualitatea, în care este începutul și sfârșitul, pentru a înțelege ce înseamnă să nu fii etern. Ca după aceea ea să poată spune "Eu sunt contrariul.", ca de obicei.

În acest context, nu este suficient să înțelegi faptul că creația este un tot unitar.

Închis-deschis - am trăit experiența. Nu.

Deschis. Îmi trăiesc viața, și apoi, în funcție de experiențele de viață pe care le-am trăit, voi avea chef să mor, nu voi avea chef, voi muri de boală, voi muri de bătrânețe, voi încerca să nu mor, îmi voi îngheța corpul pt. că nu vreau să-l pierd.

Adică, experiența morții este colorată de acea viață pe care ai trăit-o.