A:   Acest lucru este foarte important, pentru că multe persoane își postează visele datorită faptului că nu reușesc să înțeleagă ce semnificație au acestea. Următoarea întrebare nu are legătură cu visele, ci ne întoarcem la extratereștri și la militari. Tomaso întreabă de ce oare simbolurile care ar trebui să aibă o semnificație spirituală (al treilea ochi, pentagrama, steaua lui David) apar adesea pe uniformele extratereștrilor, dar au fost preluate și de către militari și grupurile masonice.

CM: Acest lucru este interesant și își are originea în următorul fapt: Simbolismul este unul dintre cele mai puternice sisteme de comunicare din Univers, tocmai pentru că simbolul este legat direct de arhetip. Cuvântul, adică fonemul, circulă mult mai lent decât semnificația simbolului. Din acest motiv extratereștri folosesc adesea simbolurile pentru a se recunoaște între ei. În acest context, dacă doi subiecți răpiți se întâlnesc, și ambii au inserată o memorie extraterestră activă, ei trebuie să recunoască fiecare ce tip de memorie activă are celălalt. Deci, marii alienați ai acestei planete, cum ar fi de exemplu marii industriași, aleg pentru industria lor un logo care să amintească de tipul de extraterestru, adică tipul de putere care se află în spatele lor. Și iată că astfel ne trezim cu o parte dintre automobile care amintesc de Orion, cu dolarul american, care amintește de ochi și de piramidă sau steaua lui Solomon, nodul lui Solomon, care este reprezentarea stelei cu șase colțuri și pe care o regăsim la masoneria de rit ebraic. Apoi mergem spre masoneria de rit egiptean, unde găsim pentagrama, steaua întoarsă, care îl reprezintă de diavol. Diavolul este Șarpele din credința europeană din anul 1200. Însă mai trebuie precizat că aceste tipuri de simboluri au fost alterate în timp, uneori în mod intenționat, alteori fără nici o intenție, datorită faptului că fiind niște simboluri de natură secretă și ezoterică, unii care nu le cunoșteau semnificația le-au utilizat total aiurea. De exemplu, masoneria italiană de rit egiptean utilizează steaua cu cinci colțuri pe uniformele militarilor noștri pentru că la Torino, în regatul torinez, când Torino era capitala Italiei și când regatele se unesc și se înființează regatul Italiei, șeful armatei, care era un ilustru mason, spune “Am pus semnul masoneriei noastre pe toate uniformele italienilor ca să se știe că Italia este o zonă care este sub controlul masoneriei.”. Dar ce se întâmplă mai departe în timp? Mai departe vine masonul Garibaldi care își duce masoneria în America, aceasta fiind preluată de cei care apoi vor fi “tupamaros”, care vor întoarce steaua cu cinci colțuri pentru a face logo-ul lor. Cei din Brigada Roșie, după atâția ani, vor lua steaua tupamaroșilor, readucând-o în Italia și folosind-o ca simbol al Brigadelor Roșii. Dintr-un punct de vedere istoric, acest simbol a făcut un tur pe la toate forțele politice. Dacă o persoană nu cunoaște foarte bine istoria nu poate oferi o origine exactă acestui simbol.

A:   Acum aș dori să continuăm cu o întrebare pe care personal o consider interesantă. Această întrebare ne-o pune Cristiana și are legătură cu TCTDF-ul: În faza în care se expiră și în care Conștiința devine o particulă mică care înglobează în Sine tot Universul, se aduce toată Conștiința Integrată într-un punct local din corpul fizic sau în această fază este corpul fizic cel care este punctul local prin corespondența cu sfera integrată? Adică…

CM: Am înțeles. Am înțeles foarte bine.

A:   Așteptați. Nu am terminat întrebarea.

CM: OK.

A:   Dacă în faza de inspirație Conștiința Integrată se extinde, devenind întregul Univers, fiind deci nelocalizabilă, în faza de expirație sfera nu ar trebui să se concentreze pentru a se localiza într-un punct exact?

CM: Și în acest caz, la fel ca în cazul unor întrebări precedente, întrebarea nu are sens. Ne punem această întrebare și așteptăm un răspuns pentru că nivelul nostru cunoaștere nu ne permite să vedem acest fenomen ca un fenomen unic. Cum Universul lui Bohm este un Univers nelocal, nu există mic și mare. Nu există punctul unde eu sunt corpul și punctul în care sunt tot Universul, pentru că este același punct. Deci, dintr-un punct de vedere tehnic, nu are sens. Dintr-un punct de vedere al lobului stâng trebuie să răspundem cu lobul drept, care vede lucrurile într-un mod oarecum diferit, chiar dacă este același lucru, descrierea este un pic diferită. Acel tip de experiență trebuie să o facă pe Conștiință să înțeleagă că aceasta poate fi vizibilă în Universul virtual fiind atât punct cât și sferă. Când ești punct ești localizat în Univers și știi cine ești. Când ești o sferă imensă, ești tot Universul, deci, tehnic vorbind, nu știi unde ești. Este vorba de reprezentarea simbolică a undei și a particulei. Este o metodă simbolică pe care noi am găsit-o pentru a-i explica Conștiinței ce este unda și ce este particula. Când dorești ca celălalt să interacționeze cu tine, tu ești particulă, adică ești acolo, în acel punct. Când dorești ca celălalt să nu te vadă vei fi undă. Vei fi în fața celuilalt, dar vei fi în toate punctele din Univers. Probabilitatea ca celălalt să te vadă va fi de 0,0000001%. Adică el nu te vede. Nu s-a schimbat nimic. Ai schimbat doar ideea de percepție. Când tu vei fi Conștiință Integrată absolută, adică când te vei simți atât undă cât și particulă, vei fi ambele lucruri în același timp. În primul rând pentru că Universul nu este dual. Noi îl vedem dual pentru că această este o exemplificare a celor două stări limită – exist și știu cine sunt, exist dar nu știu cine sunt. În acel context, unificarea acestor două lucruri are aceeași semnificație cu a uni realitatea reală cu cea virtuală. Totul are aceeași semnificație văzută în miliarde de moduri diferite. În momentul în care există uniunea lucrurilor tu faci miracolele. Fac o paranteză care poate fi utilă. Poate acest subiect poate fi interpretat greșit, iar persoanele se vor apuca să exerseze acasă cum să facă miracole, dar asta înseamnă că nu au înțeles ce spun eu aici. În cazurile miracolelor pe care le-am văzut fiind făcute de răpiții noștri, miracolul era mereu legat de o unificare cu tot. Fata cu care am vorbit săptămâna trecută îmi povestește că are în mână o pasăre moartă în mână, pe care a luat-o de pe jos. “Am simțit că eu sunt pasărea, iar pasărea a înviat.” La fel ca în filmul în care o femeie merge să-și viziteze la spital mătușa care este bolnavă de cancer. În timpul nopții conștiința femeii atinge conștiința mătușii, iar în acel moment ea îi spune “Am simțit că sunt pentru un moment într-un punct unic. Iar în acel punct mititel eram tot.” Iar în acel moment mătușa se vindecă. În acel moment se înțelege că dacă tu vrei să vindeci o parte din tine, tu trebuie să devii acea parte. De ce? Nu e ca și cum trebuie să gândești “Acum te vindec, ACUM te vindec. ACUM te vindec.” Se pare că lucrurile funcționează altfel. Eu, care sunt Conștiința, nu sunt bolnav. Dacă eu mă unesc cu tine, tu devii eu, deci nici tu nu ești bolnav.

A:   Domnule profesor, noi știm că Conștiința nu este duală, ci unică. Știm că nu există cei răi și cei buni, ci doar persoane cu nivele diferite de cunoaștere, deci, se pare că obiectivitatea nu există. Deci, Conștiința este singura realitatea obiectivă a universului?

CM: Da. Conștiința este singura realitate a universului. realitatea este. Să spunem că este obiectivă nu are sens. Cum ea este totul, nu poate fi nici obiectivă, nici subiectivă. realitatea doar este. În Univers suntem doar noi. Universul suntem noi. Noi am creat Universul acesta. Nu există altceva. Suntem doar noi.

A:   Fabio ne întrebă:

A:   Atunci cine a creat Conștiința?

CM: Întrebarea nu are sens. Și deci nu are sens nici răspunsul. A crea Conștiința ar înseamnă că Conștiința nu exista înainte. Și cum “înainte” și “după” nu există, nu există timpul, nu există dualitatea. Conștiința a existat mereu.

A:   Da. Era absolut clar, dar trebuia să vă pun această întrebare. Tomaso este curios să știe dacă dumneavoastră ați întrebat vreodată de pe ce planete vin toți acești extratereștri. Eu aș vrea să integrez întrebarea, pentru că planetele sunt doar la acest nivel fizic. Adică, se știe de unde vin atât cei cu corp, cât și cei fără corp – care sunt un pic mai curioși ca personaje.

CM: Se știe câte ceva, dar adevărul este că pe noi nu ne interesa să cunoaștem acest aspect. De exemplu, dacă vine angajatul de la fisc și îți cere să plătești taxele, dar tu nu ai bani cu care să plătești, pe tine nu te interesează dacă aceste taxe sunt pentru primărie, pentru județ sau pentru bugetul național. Pentru că tu nu ai cu ce să plătești. Deci, a întreba de unde vin aceștia chiar nu ne interesa. Vine extraterestrul să-ți facă rău. Atunci pe cine mai interesează de unde vine? Lucrul important este că vine să-ți facă rău. Uneori au ieșit la iveală niște informații. De exemplu, Horus provine din Constelația Orion, de pe această stea care se numește Alnitak. Lăcusta vine de pe de pe o planetă din sistemul ACO-117. Există un tip de Șarpe, un reptiloid, care vine din ultima stea din coada Constelației Scorpionului. Blonzii cu cinci degete se pare că sunt legați de steaua Sirius. Oricum, sunt destul de aproape de noi 150 – 170 de ani lumină.

A:   Deci noi nu puteam ajunge acolo cu un mijloc de transport.

CM: Nu. Dar nici cu viteza Luminii. Putem ajunge acolo doar știind că spațiul și timpul nu există. A schimba locul în care te afli e ca și cum ai schimba frecvența la radio. Rămâi pe loc, mișcând doar mâna.

A:   Iar ei au reușit să stăpânească această tehnologie.

CM: Da. Dar noi în ziua de astăzi cred că îndeplinim toate condițiile necesare pentru a face acest lucru. Poate că fizica caută bosonul lui Higgs, dar eu cred că ar fi lucruri mult mai interesante de descoperit.

A:   Eu cred că acel proiect se concentrează mai mult pe cheltuirea banilor, decât pe speranța că s-ar descoperi ceva care oricum nu există. Adică este un lucru care nu folosește la nimic, dar cheltuim o grămadă de bani, dintre care o mare parte cine știe pe unde ajunge. Mai avem o întrebare, care poate părea banală. Dualitatea este o păcăleală. Atunci de ce suntem împărțiți în oameni cu suflet și oameni fără suflet?

CM: În realitate nu suntem împărțiți în oameni cu suflet și oameni fără suflet. Diviziunea nu există. Partea sufletească este cea care a decis dacă să coboare sau nu, așa cum spuneam înainte. Există doar o diviziune care constă într-o diferențiere în funcție de nivelul de cunoaștere. Se întâmplă ca partea sufletească să nu se afle în locul său de parcare, dar asta nu înseamnă că nu există. Nu este pentru că a decis să nu fie acolo.

A:   Antonelo întreabă de ce, dacă în TCT s-au anunțat până ACUM tot felul de victorii asupra extratereștrilor, până în ziua de astăzi se pare că nu prea s-a schimbat nimic?

CM: Aici ar trebui să ofer un prerăspuns. În primul rând ar trebui verificat cum sunt efectuate aceste TCT-uri, cine le conduce și ce rezultate au fost obținute. Cum eu nu pot fi prezent peste tot, eu nu pot garanta că toate rezultatele obținute de alții sunt credibile. În al doilea rând, cum Universul se modifică, adică viitorul poate fi modificat în funcție de nivelul de cunoaștere pe care îl dețin, atunci când se înțelege că anumite experiențe nu mai sunt folositoare la nivel mondial și galactic, aceste experiențe nu se mai întâmplă. Apoi mai există al treilea aspect, care este aspectul tehnic. Conștiința vorbește în arhetipuri iar mintea traduce aceste arhetipuri în funcție cunoașterea pe care eu o am. De exemplu, cuvântul “destabilizare” înseamnă o grămadă de lucruri. Căderea bursei din Tokyo, tata care devine gay, extratereștri care vin pe Pământ, dar ” destabilizare” ar putea însemna și revoluționarea virtualului. În acea clipă lumea înțelege că conștientizarea este lucrul cel mai important, că nu banii sunt importanți, că nu este important a părea, ci a fi. Aceasta este o revoluție culturală. Poate că este revoluția care este în desfășurare ACUM.

A:   Da. Aveți dreptate, dar lumea mereu vede revoluția ca pe ceva catastrofic.

CM: Pentru că ar fi catastrofic. Dar catastrofa nu este revoluția. Este consecința revoluției.

A:   Deci, cel care are cinci palate vede că acestea nu-i mai folosesc la nimic. Pentru el acest lucru este catastrofic să abandoneze acel sistem

CM: Cine nu vrea să abandoneze acest mod de viață iscă un război civil, pentru a nu fi nevoit să abandoneze aceste cinci palate.

A:   Ciprian, nu știu dacă vă amintiți de el…

CM: Sigur că îmi amintesc.

A:   Ciprian ne întreabă în spaniolă: Cine a fost Cristos?

CM: Aici este foarte multă confuzie. Această temă nu a fost niciodată clarificată în totalitate, pentru că în realitatea figura Cristosului este o figură dublă. Nu trebuie să-l confundăm pe Joshua cu Krishna, adică pe Iisus cu Cristos. Și apoi, sincretismul de origine egipteană a alăturat figura lui Iisus celei a Cristosului. Sunt două lucruri complet diferite. Cristosul este reprezentarea lui Krishna, adică este reprezentarea încarnării lui Vishnu. Iar mitul care îi urmează are o caracteristică fundamentală. Cristos nu este cel despre care povestesc bisericile, pentru că mitul, care este sub ochii tuturor și care este reprezentarea realității, nu ar trebui interpretat de lume, pentru că ar fi periculos. Așa că bisericile iau mitul, îl reinterpretează în funcție de interesele lor și îți spun că interpretarea lor este cea corectă. Ceea ce se întâmplă este faptul că omul este cel care a decis să coboare de la al șaselea la al șaptelea nivel pentru a trăi experiența, a decis să coboare. Mitul lui Krishna conține exact acest lucru. Dumnezeu se face om pentru a trăi experiența. Aceasta este realitatea miturilor. Ce spune biserica? Vishnu, care este o variație a lui Jehova (Dumnezeul evreilor), Vishnu pentru hinduși, este o punte care este folosită pentru o nouă alianța dintre om și Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a decis să ierte omul pentru săvârșirea păcatului original. Și face o nouă alianță. În realitate nu i-a cerut nimeni această alianță. În mit nu scrie că omul ar fi dorit să se unească cu Dumnezeu. Ba din contră, este scris că bărbatul și femeia, adică partea masculină (Spiritul) și partea feminină (sufletul) se desprind de Dumnezeu. Ei sunt cei care pleacă din paradisul terestru, deci nu Dumnezeu îi gonește. Este clar că mitul trebuie reinterpretat de biserică, astfel încât omul să fie gonit, ca apoi să i se poată ierta un păcat care nu există și care nu a fost niciodată înfăptuit, dar această iertare este folosită pentru întemeierea unei noi alianțe, care în realitate este un pact semnat doar de o persoană – Dumnezeu. Noi nu am acceptat să ne reunim cu Dumnezeu. Deci, mitul a fost distorsionat complet. Joshua a fost doar un biet nenorocit care se afla prin acele locuri și care a fost utilizat ca răpit istoric al momentului pentru a reconstrui în timpul virtual o serie de reguli religioase care ar fi folosit la a unifica (noi astăzi am spune a globaliza) sub o singură religie întreaga planetă. Extraterestrul pune în scenă o serie de situații comice, ca acestui personaj, care chiar a existat în realitate, Joshua, să i se aplice mitul lui Krishna, făcându-l astfel să devină fiul lui Dumnezeu. Asta s-a întâmplat.

A:   Da. Seamănă cu o telenovelă. Aș vrea să închei cu o întrebare care poate părea șocantă. Ricardo întreabă ce este după părerea dumneavoastră iubirea?

CM: Acesta este un lucru pe care eu am mai încercat să-l descriu. iubirea se împarte în două categorii conform mitului. Una este iubirea erotică ,Eros, și iubirea Agape. Eros este iubirea care prin definiție este cea pe care o persoană o simte față de alta de sex opus și care trebuie să fie reciprocă, altfel nu este iubirea eros. În ziua se azi se folosește iubirea eros în pornografie, dar în realitate nu are nicio legătură cu asta. iubirea eros este iubirea în care eu te iubesc pentru ca și tu să mă iubești. iubirea agape este iubirea pe care zeii o au pentru creaturile lor, fără ca acestea să fie obligate să îi iubească și ei pe zei. În realitate, în aceste două situații, iubirea agape nu există, pentru că Dumnezeu a creat oamenii doar pentru a-i folosi, deci și aceasta este o iubire eros, pentru că în iubirea eros spui “Te iubesc doar pentru ca și tu să mă poți iubi.”. Deci, prin definiție, eu sunt celălalt. Asta înseamnă că a iubi pe altul, până la urmă, înseamnă a mă iubi pe mine. Lucrul fundamental prin care se deosebește iubirea din fiecare zi de iubirea reală, adevărată, care este transcendentală, este iubirea dintre două persoane care își dau seama că sunt unul și același lucru. Devenind unul și același lucru, împreună ei simt că sunt întregul Univers. După părerea mea aceasta este iubirea adevărată.

A:   Vă mulțumesc! Ați reușit să clarificați acest lucru foarte bine. Eu am terminat întrebările din partea fan clubului, dar mai doresc și ceilalți doi administratori ai fan clubului să vă mai întrebe câte ceva, dacă nu vă deranjează.

CM: Da. Da. A1: ACUM câțiva ani, când începusem drumul interior de conștientizare, am rugat Conștiința să-mi arate corpurile pe care le mai am în viitor. Dar recent, Conștiința mi-a arătat că acele corpuri nu mai există și atunci am întrebat-o “Ce s-a întâmplat cu celelalte două-trei corpuri pe care urma să le am?”, iar Conștiința mi-a răspuns “Le-am stins. Am înțeles că nu mai ai nevoie de ele. Dacă aș fi lăsat acele corpuri aprinse, ele ar fi fost goale.” ACUM aș dori să aflu și punctul dumneavoastră de vedere cu privire la această afirmație.

CM: Da. Treaba stă cam așa. Să ne întoarcem un pic la problema legată de unde și particule. Unda, care este sfera ce conține realitatea virtuală în interior, este lucrul care se întâmplă la început. La început, Conștiința mea este împrăștiată în toate corpurile mele, în spațiul, timpul și energia pe care eu le am. Apoi, cu cât se acumulează mai multă cunoaștere, sfera se reduce pe cele trei axe tot mai mult, ajungând să ocupe doar un punctuleț, care este localizat în ultimul corp, cel care va avea în interiorul său cunoașterea care a fost acumulată prin toate corpurile, în timp cu sufletul, în spațiu cu Spiritul și în energie cu mintea. În acel context, sfera Conștiinței, care nu este conștientă, devine atunci foarte conștientă de Sine, fiind un punctuleț. Știi că ești acolo, că ai această energie, că ai această culoare, că ești în spațiu-timp într-un singur punct, care este și centrul universului, care ești tu. Conștiința devine acest punct când cunoașterea este totală. În acest context, ceea ce am văzut în hipnozele regresive reprezintă următorul lucru: cu cât subiectul acumulează mai multă cunoaștere de Sine, începe să aibă viziuni cu viețile trecute, care se acumulează toate în ultimul corp. În acest context, tu acumulând tot mai multă cunoaștere de Sine în acest corp, nu mai nevoie de celelalte două, de care ai fi avut nevoie dacă nu treceai prin acest proces de conștientizare. Deci, ai scurtat timpul necesar pentru acumularea cunoașterii de Sine, nemaiavând nevoie și de celelalte două corpuri. A1: ACUM aș dori să leg acest răspuns de încă o întrebare. Având în vedere că viitorul nu este deja scris, dar este modificabil, am putea spune, de exemplu, că dacă astăzi aceste două corpuri nu sunt, mâine ar putea fi, ca apoi poimâine iar să nu fie?

CM: Nu. Nu se poate. Pentru că al doilea principiu al termodinamicii susține faptul că cunoașterea nu poate să se diminueze. Se merge într-o singură direcție. Cunoașterea este mereu în creștere. A1: Ok! Este foarte clar. Perfect!

A:   Ok! Dacă nu mai sunt alte întrebări, eu spun să-l lăsăm pe domnul profesor să plece. Sunt două ore de când discutăm. A avut deja mare răbdare cu noi. Eu aș trece la saluturi.

CM: Fan clubul folosește și la asta – la a ne împărtăși cunoașterea în mod reciproc și reprezintă o ușă deschisă pentru lucrările mele prezente și pe internet. Eu nu știu ce se întâmplă pe internet.

A:   Da! Vom încerca și în continuare să vă ascultăm de fiecare dată când sunteți disponibil. Vom vedea cum merg lucrurile în continuare. Având în vedere că viitorul nu este încă scris, vom vedea cum evoluează lucrurile. Domnule profesor, în numele fan clubului, vă mulțumesc pentru tot și vă doresc mult succes în munca pe care o desfășurați.

CM: Mulțumesc!

A:   Ne reauzim curând!

CM: Pe curând atunci!

A:   La revedere!

CM: La revedere!

https://www.facebook.com/groups/341448835984877/