Iar asta înseamnă să te naști și să mori în miliarde de moduri, în toate modurile posibile. Așa se trăiește experiența.

Acest lucru nu poate fi limitat la o singură planetă, ci trebuie să se extindă la toate miliardele și miliardele infinite de posibilități pe care le avem.

Deci, a trăi într-un corp ca la nostru, sau într-un alt corp, care poate fi foarte diferit de al nostru, chiar dacă, nu i-a scăpat observatorului atent, că toți au două brațe, doi ochi, două găuri în nas, două urechi.

Din studiile efectuate deja din anii '50 de către NASA, se pare că acesta este cel mai bun prototip pentru a putea trăi în acest Univers, cu un consum minim de energie.

Așadar, păianjenul care evoluează, încet, încet, devine un păiajen în formă de om.

Din acest motiv găsim ființele antropomorfe.

Iar acest tip de evoluție este legată de tipul de condiții de viață pe care le ai pe acea planetă.

De exemplu:

Noi avem peștii. Să începem cu peștii, căci înainte și după lucrurile s-au complicat.

Apoi, în momentul în care devine dificil să trăiești în mare, pentru că ...nu știu... scade temperatura planetară? Peștele încearcă să supraviețuiască în afara mării și devine amfibian.

După aceea, amfibianul va da naștere la alte 3 tipuri de subproduse. care sunt: șarpele, pasărea și mamiferul.

În acest context, toate acestea se întâmplă pentru că au existat niște variații climatice pe suprafața planetei.

O planetă pe care nu a existat niciodată o variație climatică, te naști pește, mori pește, dar peștele oricum se transformă într-un pește care va avea 2 brațe, 2 picioare cu care va merge pe fundul mării, și care până la urmă va semăna cu un om.

În hipnoza regresivă ce credeți că găsim?

Descrierea ființelor extraterestre antropomorfe.

Și cu cât se merge mai în spate în timp, găsim ființe care urmează acest tip de evoluție, ajungându-se până la forma piscis.

Sau Oanes din mit, zeul cu barbă care în realitate era un pește, care ieșea din apă și care le spunea oamenilor ce trebuie să facă.

Bine. Mulțumesc!

ACUM am să vă pun o întrebare care îmi este foarte dragă.

Așadar, care este diferența dintre animalele terestre și cele extraterestre, în sensul...

Sunt toate fără suflet, dar dotate cu spirit și minte?

Sunt toate independente de ciclului karmic sau viceversa le privește și pe ele?

Ciclul karmic le privește și pe ele.

Însă este un ciclu karmic care trebuie revăzut puțin.

În sensul că...

Înainte de toate, noi avem extratereștri cu corp și extratereștri fără corp, adică doar minte și spirit, fără corp.

Unde mintea și Spiritul sunt aceste elemente legate împreună.

Dar trebuie subliniat un lucru.

Partea sufletească se fixează doar în lucruri care au corp.

De ce? Pentru că partea sufletească este obligată de karmă să trăiască experiența în 3D.

Adică trebuie să știe ce înseamnă să primească un ciocan peste picior.

Pentru a face asta ai nevoie de un corp, pentru că altfel nu înțelegi ce înseamnă să primești un ciocan peste picior.

Așadar, ultima experiență, ultima treaptă, lucrul cel mai dureros este acela de a trăi experiența solidității, cu toate urmările de rigoare.

Pentru că, a avea un corp înseamnă să fii cu totul dualizat, în cazul nostru masculin și feminin, în cazul nostru doi lobi cerebrali, în cazul nostru un spirit și un suflet, în afară de mintea din mijloc, care face legătura între ele.

Dualitatea există doar în acest nivel cuantizat al universului.

În celelalte nivele superioare, care sunt 7, există o polarizare foarte puternică, care devine tot mai puțin importantă cu cât ne apropiem mai mult de Conștiință, care a dat naștere la tot.

Dar sunt ca niște gume extinse.

Elasticul s-a rupt în două doar la ultimul nivel.

Dualitatea există doar la noi.

Bine și rău. Ideea de bine și rău.

Ideea de închis și deschis există doar la noi.

Când noi înțelegem că dualitatea este falsă, atunci aproape că facem procesul invers.

Adică ne dăm seama că noi am creat acest joc și începem să ne amintim regulile cu care am construit jocul.

Deci, nu mai există ideea de închis și deschis,

Nu mai există ideea de plin și gol.

Ceva este gol pentru că acolo nu este nimic sau pentru că acolo este totul și contrarul a tot, adică materie și antimaterie?

Deci, dându-ne seama de acest lucru am înțeles că noi am făcut Universul pe care îl vedem și am înțeles regulile jocului, ale partidei de șah și ajungem la partida finală, unde câștigăm și devenim ceea ce după aceea va fi lumea fericită.

Deci, extraterestrul are corp, dar poate și să nu-l aibă.

Extraterestrul care nu are corp are nevoie să se instaleze într-un corp pentru a putea beneficia de partea sufletească a acelui corp, pentru că el nu poate să ia partea sufletească și să o țină lipită de el, deoarece aceasta nu se lipește.

Iată unde ADN-ul și partea sufletească sunt legate una de alta.

Prin forţa împrejurărilor, ADN-ul este o antenă care vibrează la o anumită frecvență, este o spirală, iar secvențele de baze purinice și pirimidinice ale ADN-ului sunt cele care creează un ADN compatibil sau incompatibil cu sufletul.

Acest concept este unul pe care îl regăsim și în "Camerele lui Dzyan" o carte tibetană foarte veche, scoasă la lumină de madam Blavatsky, una dintre cele mai importante ezoteriste din lume și din istoria acestei planete, aceasta vorbind în a doua parte a cărții despre cum a fost creat Universul,că au fost create ființe cu corp, ființe cu corp și minte, ființe cu minte și spirit, ființe cu corp, minte și spirit, adică toate variațiile.

Noi suntem variația finală, "cea mai bună", cea mai completă, deoarece avem un corp care conține ceea ce creștinii în mit numesc Sfânta Trinitate, adică un suflet, o minte și un spirit. 

Trei grupuri de tensori ar spune fizicianul cuantic, care pot fi descriși într-un mod precis.

Bineînțeles, în mit este scris totul.

De ce este important mitul?

Mitul este important pentru că este o fotografie în care există concomitent trecutul, prezentul și viitorul.

Deci, nu este ceva istoric, unde sunt diferite fotograme care să fie supuse problemei istorice a interpretării istorice. adică, în funcție de cel care îl interpretează și de partidul de care acesta aparține, istoria este reinterpretată așa cum îi convine lui.

Nu.

fizica lui Bohm spune foarte clar că există doar prezentul.

În mit există doar prezentul.

Și având în vedere că mitul este exact cum cred eu că este Universul îl prezint într-o singură fotogramă.

Dar de ce oare miturile sunt toate la fel?

Toate miturile creației.

Sunt la fel pentru că toți au în interiorul lor instrucțiunile creației.

Și de ce le au? Pentru că ei sunt creatorii. Noi suntem creatorii.

Noi, în mod inconștient, atunci când vorbim despre legendă, despre mit, despre cum a fost construită această planetă, atunci când pictăm un tablou care reprezintă creația, în mod inconștient, punem în el toate acele elemente pe care nu știm că le avem, crezând că este vorba doar de fantezie, dar pe care noi înșine le-am produs, care amintesc cum noi, pe vremea când eram Creatori, am construit Universul.

Dacă mergem să vedem cum au fost construite cele mai mari descoperiri științifice din lume...

Descoperirile științifice nu au fost făcute din întâmplare, ci printr-un moment de iluminare.

În acel moment tu ai înțeles ceva.

Ai înțeles-o doar pentru că o aveai în interiorul tău.

Nu mai există Galileo care privește lampa și spune "Am descoperit un fenomen fizic exterior mie."

ACUM există Galileo care privește lampa și care, în mod inconștient, își amintește că el a făcut lampa, că el a creat mișcarea pendulei, dar și-a amintit cum funcționează.

Iată! Deci, o paradigmă a științei care este complet revoluționată.

Bine. Mulțumesc! Și ultima întrebare...

Aceasta este un pic mai tehnică

Din raporturile pe care le-am citit, făcute de unii membri, unii agenți, făcând parte mai degrabă din organizații internaționale decât din entitățile guvernamentale, am auzit tot felul de lucruri cu privire la metodele pe care le-ar avea extratereștrii pentru a călători în spațiu.

Ipoteza pe care eu o consider ca fiind cea mai fundamentată, cel puțin din cercetările pe care le-am făcut, este aceea că discurile zburătoare sunt entități biologice, care sunt pilotate prin intermediul stabilirii unui tip de raport empatic între pilot și navă.

Însă, persistă dubiul în legătură cu modul în care (aceasta fiind una dintre obiecțiile cel mai des întâlnite) se poate călători în spațio-timp, ținând cont de problema vitezei Luminii și care sunt instrumentele de propulsie utilizate?

Foarte simplu!

Spun "Foarte simplu!" nu ca o prezumție egotică, ci pentru că toate ipotezele au fost deja făcute și doar una singură rămâne în picioare.

Trebuie subliniat faptul că modelele de fizică pe care noi le avem la dispoziție sunt diferite.

În principal există 2 modele de fizică care... 3 în realitate… care sunt importante.

Unul este teoria lui Einstein, cu privire la curbarea spațio-timpului, altul este fizica cuantică iar celălalt este modelul realității virtuale.

Singurul model care ne permite să explicăm modul în care funcționează o navă zburătoare este modelul realității virtuale.

În acest domeniu existând deja în lume cel puțin 200 de oameni de știință, care au produs lucrări în care demonstrează în mod matematic, că Universul este un fractal virtual fals.

Adică o hologramă plată care se extrudează pe a treia dimensiune.

În modelul pe care eu l-am propus, care se numește Evideon (care pornește de la cu totul alte ipoteze), există toate aceste lucruri.

Însă, dacă am dori să menținem... să rămânem legați de modelele preexistente, curbarea spațio-timpului nu ne permite deloc să facem să zboare o navă spațială în spațio-timp depășind viteza Luminii. Nu ne permite.

De ce?

Singura posibilitate pe care o avem de a ne elibera din legătura vitezei Luminii este aceea de a călători, mai întâi în timp și apoi în spațiu, Dar având în vedere că teoria lui Einstein prevede că nu există spațiul , nu există timpul, ci există spațio-timpul, care este o chestie de Sine stătătoare.

Dar, din păcate, viteza este spațiu împărțit la timp, iar din formule reiese că viteza Luminii nu poate fi depășită, indiferent ce am face.

Deci, pe Einstein îl dăm de-o parte.

Planck.

În principiu, Planck susține că ...sau Bohr... sau Born... susține că totul este cuantificat.

fizica cuantică se referă la microcosmos.

Adică la modul în care funcționează lucrurile foarte, foarte mici.

Pe când o teorie cuantică despre Univers are niște probleme foarte mari.

Și unde anume nu se înțeleg fizica cuantică și teoria lui Einstein?

În ceea ce privește masa.

Adică, o teorie gravitațională, care, să țină deci cont de masa cuantică, nu este posibilă.

Iar aici apare problema bozonului lui Higgs.

Bozonul lui Higgs, particula lui Dumnezeu, ar fi acel tip de particulă care ar conține în interiorul său instrucțiunile masei, acesta fiind motivul pentru care lucrurile ni s-ar prezenta ca având greutate.

Din păcate, Higgs, care a făcut o teorie minunată, a spus și faptul că lui nu-i iese masa.

Da, poate că Large Hadron Collider o fi descoperit ceva, dar, din păcate, în teoria lui Higgs masa nu este prevăzută.

Electronii sunt toți punctiformi. Fotonii sunt punctiformi.

Deci, nu există nici posibilitatea de a stabili dimensiunea sau mărimea unui electron.

Cu atât mai puțin masa...

Este foarte clar faptul că, de fiecare dată când fizica întâlnește o problemă pe care nu reușește să o rezolve, acest lucru se întâmplă pentru că în acea formulă matematică apare masa.

Dar oare nu este posibil ca masa să nu existe?

Iar atunci problema este legată de realitatea virtuală.

Noi nu suntem masă. Noi suntem o hologramă, fără masă. 

Masa ne apare ca și efect a unei alte serii de parametri dar, în esență, ar exista doar lumina.

Adică doar fotonii și antifotonii.

lumina și antilumina.

Dar nu este scris la fel și în mit?

Nu este vina mea.

Dar, punând laolaltă aceste lucruri și verificând faptul că postulatul prezenței unui antifoton ca antiparticulă a fotonului rezolvă toată problema fizicii, atunci ajung să cred că mitul, de exemplu mitul ebraic, în care se spune că dimensiunile universului sunt 6, sus-jos, dreapta-stânga, în față-în spate, sunt aceleași dimensiuni pe care noi le folosim atunci când vorbim despre Evideon.

Acesta este Universul. Universul este construit cu 6 biluțe colorate în mod diferit, care au o anumită geometrie și care sunt așezate în jurul Conștiinței, în acest mod.

Acesta este fotonul.

Antifonotul este imaginea speculară a acestui obiect.

lumina albă și lumina neagră, așa cum ar spune ... Merkaba.

Din acest lucru s-ar fi format... două raze de lumină - albul și negrul. Așa ar fi apărut dualismul.

Și trebuie să ținem cont de faptul că Universul se creează doar prin reguli de geometrie.

Adică cu... menținerea simetriei.

Simetria nu poate fi distrusă, pentru că urmează niște reguli exacte.

Totul este simetric.

Conștiința, în momentul în care devine virtuală, este o paletă simetrică, care se divide în 2 palete, fiecare fiind imaginea speculară a celeilalte, astfel încât să pot vedea cum sunt făcut, prin intermediul imaginii mele speculare.

Dacă văd că el este negru, atunci înseamnă că eu sunt alb.

Altă posibilitate nu există.

Pentru că observatorul trebuie să fie exterior lui însuși în lumea virtuală.

Conștiința trebuie să se dividă în două pentru a ști cum este făcută.

Pentru că altfel nu poate face asta.

Deci, din punct de vedere filozofic se potrivește, din punctul de vedere al mitului se potrivește, din punctul de vedere al fizicii cuantice și a cromodinamicii se potrivește.

În acest context, spațiul și timpul nu există, ci sunt doar o viziune ideatică, arhetipică și virtuală a ceea ce noi credem că vedem.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că, având în vedere că Bohm spune că totul se întâmplă într-o singură clipă, într-un singur punct, tot Universul este aici, unde suntem noi în acest moment, doar că funcționează ca un radio.

Toate aparatele de emisie transmit concomitent, dar eu sunt acordat doar la una și o văd doar pe aceea, o aud doar pe aceea. Dar în jurul meu sunt și celelalte.

Schimb butonul, schimb frecvența și mă mut pe un alt post de radio.

Prin acest sistem eu mă pot deplasa în spațiu sau în timp într-un mod izolat, fiind conștient că nu mă deplasez nicăieri, pentru că totul se întâmplă aici.

Voi dispărea de aici pentru a apărea tot aici, dar cu 10 ani în urmă.

Este evident că aici nu mă văd.

Experimentele de fizică cuantică se pare că merg în această direcție, unde, de exemplu, atunci când fac fotografii cu un OZN care zboară,observ mereu că o parte a obiectului este extrem de neagră, care nu reflectă.

Continuare Conștiința - Interviu Corrado Malanga din 30.10.2014