Continuare - Interviu Corrado Malanga din 30.10.2014

Continuare de la Conștiința - Interviu Corrado Malanga din 30.10.2014

Indiferent ce suprafață ar fi aceasta, studiată cu simetria fotografică, ar trebui să îmi ofere un răspuns ca și ieșire, un foton care iese, dar acesta nu există aici.

Totul este absorbit.

Iar aici trebuie să amintim un lucru fundamental: dacă menținem conceptul de lumină și antilumină, de foton și antifoton, trebuie să amintim că antifotonul, din motive geometrice, merge înapoi în timp, iar fotonul merge înainte în timp.

Asta înseamnă că noi putem călători în timp separându-i cumva pe cei doi subiecți - foton și antifoton - iar unele experimente din fizică sunt în acord perfect cu existența anitfotonilor, motiv pentru care a spune că există un antifoton și un.... este un lucru despre care fizicienii nu vor să audă, dar lucrările lor teoretice sunt pline de cuvântul "antifoton".

Deci, nu au curajul să-și accepte nici măcar propriile idei.

În realitate, fizica are doar această problemă, pe care nu a înțeles-o. ... Este un foton de natură virtuală.

Adică este o formulă-limită de rezonanță între foton și antifoton, într-o interconversie foarte rapidă, sub timpul lui Planck.

Asta ce înseamnă, dintr-un punct de vedere exotic, dar și ezoteric, dacă îmi permiteți această diversiune?, Fotonul este reprezentarea dualității care în realitate nu există.

Deoarece fotonul conține cele două informații, A și B, foton și antifoton, dar care în realitate aflându-se într-o rapidă rezonanță și oscilație, noi vedem aceste două lucruri ca pe ceva unic.

Încă o dată, reușim să înțelegem că nu există niciun principiu al incertitudinii lui Heisenberg pentru că noi vedem principiul indeterminării lui Heisenberg doar dacă nu înțelegem... un lucru despre care fizicienii nu vor să audă, dar lucrările lor teoretice sunt pline de  cuvântul "antifoton".

Deci, nu au curajul să-și accepte nici măcar propriile idei.

În realitate, fizica are doar această problemă : nu a înțeles.

Nu a înțeles că fotonul pe care noi îl vedem este un foton de natură virtuală.

Adică este o formulă-limită de rezonanță între foton și antifoton într-o interconversie foarte rapidă, sub timpul lui Planck. Asta ce înseamnă, dintr-un punct de vedere exotic, dar și ezoteric (dacă îmi permiteți această diversiune cacofonică)? Fotonul este reprezentarea dualității care în realitate nu există.

Deoarece fotonul conține cele două informații, A și B, foton și antifoton, dar care, în realitate, aflându-se într-o rapidă rezonanță și oscilație, noi vedem aceste două lucruri ca pe ceva unic.

Încă o dată, reușim să înțelegem că nu există niciun principiu al incertitudinii lui Heisenberg

pentru că noi vedem principiul indeterminării lui Heisenberg doar dacă nu înțelegem energia care există în trecerea fotonului și a antifotonului.

Acolo este 1/2 kni ( k = constanta lui Planck și ni = frecvența), despre care nu se unde dispare.

Acolo găsim rădăcina incapacității noastre de a înțelege că noi suntem acest Univers, dar și celălalt, cel făcut din lumină neagră, cel făcut din antifonton.

Pentru că, în principiu, schimbul dintre foton în antifoton este atât de rapid, încât noi reușim să vedem doar fotonul.

Când fotonul se transformă în antifoton noi nu îl mai vedem, pentru că acesta merge înapoi în timp.

Așadar, și atunci când cei de la Large Hadron Collider fac cercetări, punând laolaltă aceste particule subatomice care se ciocnesc unele de altele, în clipa în care se formează un antifoton ei nu îl văd, pentru că în același moment acesta dispare.

Deci, în concluzie, mi se pare că acești călători în spațiu folosesc sisteme de materie -antimaterie, la fel ca în Star Trek.

Da. Și pentru că, de exemplu, Star Trek a fost construit de către un regizor, care cu siguranță este un om care are o conștiință și o cunoaștere de Sine, deci, el știe perfect, dar în mod inconștient, că el a construit Universul. Așadar, atunci când Star Trek reevocă mitul creației, iată că apare omul-pește, iată că apare balena, iată că apare delfinul. Adică, în mitul Star Trek găsim tot ce descoperim după aceea în hipnozele regresive.

Așadar, există și posibilitatea de a crea, de a vedea și de a face materia și antimateria.

La fel ca atunci când vine extraterestrul. Extraterestrul trece prin perete. Cum reușește extraterestrul să treacă prin perete?

Peretele devine foarte alb, iar tu treci prin el.

Asta înseamnă să muți cumva peretele, de exemplu, să-l faci să vibreze (moleculele din perete) la o frecvență diferită, astfel încât să poți trece prin el.

Acest lucru se face doar cu ajutorul Luminii. Într-adevăr, peretele chiar devine luminos.

Sau când subiectul trece prin perete și se trezește direct în nava spațială. ajungând direct în laboratorul extraterestru.

Acest lucru ne demonstrează foarte clar că spațiul și timpul nu există.

Dar nu numai asta.

Subiectul care este luat la ora 11 seara, amintindu-și în hipnoză că ceasul indica ora 11, atunci când este readus acasă este ora 10.30 P.M.

Adică este adus cu jumătate de ora înainte să fie luat .

De acolo și din alte multe fenomene se înțelegea că modificare spațiului și a timpului are legătură cu o... cu o cheie de lectură care nu poate fi decât cheia de lectură evideonică, adică cheia de lectură a acelor oameni de știință care astăzi spun că Universul este o hologramă.

Mulțumesc! Mulțumesc foarte mult, domnule profesor.

ACUM vă las să plecați.  A fost cu adevărat splendid și exhaustiv, cu mult mai mult decât aș fi sperat.