corpul uman fiind instrumentul cel mai perfecţionat de pe Pământ, permite spiritului manifestările cele mai înalte, pe care nu le găsim în regnurile inferioare. Cu cât Spiritul este mai evoluat, cu atât perioada de la moartea fizică şi până la reîncarnare este mai lungă, între 200 şi 2000 de ani, însă există şi cazuri de reîncarnări imediate. Dacă un spirit vrea să evolueze mai repede, atunci el se reincarnează mai repede. Marele scop al reîncarnării este evoluţia spiritului.

Reîncarnarea poate să se facă în corpuri de sexe diferite, într-o viaţă fiind bărbat, într-o altă fiind femeie. În general, după 6-7 reincarnări, trecem în corpuri fizice de sex opus. Locul unde ne naştem e determinat de iubirea sau de ură ce am contractat-o într-o viaţă pământească anterioară. Părinţii, familia, copii ne sunt aleşi de spiritele superioare sau ni-i alegem singuri dacă avem evoluţia necesară. În timpul şederii în lumea astrală (perioada dintre reincarnări), Spiritul omului face studii de ordin spiritual, dar pentru că evoluţia să fie cât mai completă se cer studii şi în lumea materiei fizice.

Putem concluziona încă o dată că reîncarnarea nu este altceva decât trecerea unor fiinţe conştiente, nepieritoare într-un alt corp fizic, potrivit stadiului lor evolutiv, proces prin care Spiritul, fiind conştient va lua mai departe cunoştinţă de fapte şi lucruri din lumea fizică, le va analiza şi va trage învăţăminte.

Putem clasa fiinţele în trei categorii din punct de vedere al reîncarnării.

•  Prima categorie cuprinde creaturile pe care lipsa de lumină, de ştiinţă, de conştiinţă, de moralitate le împinge deseori spre crime. Ei încalcă legile prin urmare se încarcă de datorii grele, iar când se reincarnează vin pe Pământ în condiţii care îi obliga să sufere pentru a plăti şi a repara; de aceea, viaţa lor nu este de loc fericită.

•  A doua categorie cuprinde fiinţe mai evoluate care încearcă să dezvolte anumite calităţi şi virtuţi pentru a putea să se amelioreze şi elibereze. Dar, în eforturile unei singure reincarnări, nu vor reuşi de loc să se restabilească, de aceea, ele vor fi nevoite să revină pentru a termina această misiune. Ele vor fi plasate atunci în condiţii mai bune care le vor permite să aibă activităţi mai utile şi mai elevate. Deci, cu toate acestea, vor trebui să revină pentru a lichida încă anumite datorii din trecut până la eliberarea lor totală.

•  În a treia categorie se găsesc fiinţe şi mai evoluate, care au revenit pe Pământ pentru a săvârşi anumite opere. Ele aveau foarte puţine lucruri de aranjat distingându-se în această viaţă prin virtuţi mari, o conştiinţă foarte largă şi consacrându-şi timpul facerii de bine. Când aceste fiinţe părăsesc Pământul, ele şi-au terminat misiunea şi nu mai revin. Totuşi, unele dintre ele, în loc să rămână în această stare de fericire, de libertate infinită de care se bucura în sânul Domnului, având milă şi compasiune pentru oameni, părăsesc această stare minunată pentru a veni cu bună ştiinţă ca să-i ajute, acceptând chiar să fie omorâţi, masacraţi. Iar altele, care vor să continue o muncă spirituală deja începută, pot fără a se reîncarna, să se introducă într-o fiinţă foarte evoluată pentru a se manifesta prin ea.

Mulţi oameni vor să se elibereze, dar ei înţeleg greşit problema: fac totul pentru a scăpa de obligatile lor, pentru a fugi de datoriile lor, de a rupe toate legăturile şi iată ei se cred liberi. Ei bine nu, nu se poate obţine eliberarea în felul acesta. Adevărata eliberare începe prin plata tuturor datoriilor. Până ce nu se plătesc toate datoriile nu se şterge toată karma.

Cel mai bun drum, cea mai bună metodă pentru a te elibera este dragostea şi cea mai proastă: egoismul, avariţia, şmecheria. Prin generozitate, sacrificiu, bunătate prin toate gesturile făcute pentru a dărui, lucrăm întotdeauna pentru eliberare.

Numai dragostea, generozitatea, bunătatea, milă, iertarea pun pe credincioşi pe calea eliberării. Deci, daţi chiar mai mult decât dreptatea o cere, căci astfel vă eliberaţi mai repede.

Divergentele între oameni au le baza tot reîncarnarea. Unii dintre noi înţelegem mai bine sau mai repede unele idei, pentru că am mai avut aceste informaţii şi din alte vieţi anterioare. De aceea, nu trebuie să ne batem capul cu cei care ne contrazic din principiu, căci ei au un spirit mai puţin evoluat şi nu-i putem convinge. În sprijinul teoriei reancarnarii vine şi constatarea că geniile, în general, nu au dat naştere la copii cu aceeaşi inteligentă, chiar, mai mult, unii copii, că urmaşi ai lor, sunt reduşi mintal. Unde este în acest caz informaţia eredităţii genetice? Hermafroditismul, când întâlnim caractere masculine la unele femei sau caractere feminine la unii bărbaţi (homosexuali pasivi, voce feminină, etc.) se explică foarte bine prin actul reîncarnării. Bărbaţii cu aspect feminin au fost într-o viaţă anterioară femei, iar femeile cu caracter masculin au fost într-o viaţă anterioară bărbaţi. Tot aşa se explică de ce unele persoane au frica de unele elemente ale naturii. Sunt persoane care au o frică de nestăpânit de a pleca cu barca, frică de foc, tunete şi fulgere, frică de înălţime, de a zbura cu avionul, frică de a rămâne singure într-o pădure etc. Fiecare dintre aceste persoane au acest sentiment pentru că au trecut într-o altă incarnare, printr-unul dintre aceste evenimente tragice, au murit într-un naufragiu, într-un foc sau în bezna nopţii, etc.

O altă dovadă a reîncarnării noastre este legată de memoria unor oameni care îşi reamintesc foarte bine: fapte, împrejurări, localităţi, persoane din alte vieţi… Aceasta reamintire poate fi naturală sau provocată prin hipnoză. Ei ne povestesc cu lux de amănunte locul unde au trăit, cum au murit, cu cine au fost căsătoriţi, câţi copii au avut, cum îi chema, unde sunt dacă mai trăiesc. Prin observaţii ulterioare relatările s-au dovedit a fi exacte. Majoritatea oamenilor însă nu-şi amintesc că ar fi trăit o viaţă anterioară, această neştiinţă este o lege pe care Dumnezeu a pus-o în viaţa omului. De exemplu, nu e bine că omul să trăiască cu trauma de a şti că în viaţă trecută şi-a omorât copilul din viaţa actuală, el este ACUM aici pentru a echilibra prin iubire ceea ce a dezechilibrat atunci.

Când urâţi pe cineva, este exact acelaşi lucru ca şi atunci când îl iubiţi: aţi stabilit deja o legătură cu el. Ura este tot atât de puternică ca şi dragostea. Dacă vreţi să fiţi eliberaţi de cineva, să nu-l mai vedeţi niciodată, nu-l detestaţi, nici nu-l iubiţi, fiţi indiferent. Dacă îl detestaţi, vă legaţi de el prin lanţuri de care nimeni nu vă poate desface, veţi fi tot timpul cu el şi veţi continua de a avea de a face cu el timp de secole. oamenii îşi imaginează că ura rupe toate legăturile. Din contră, ura este o forţă care vă leagă de persoana pe care o urâţi. Ca şi dragostea. Dar această legătură evident este diferită, dragostea vă va aduce anumite evenimente şi ura altele, dar tot atât de sigure şi tot atât de puternice.

Dragostea conduce la lumina iar ură la întuneric.

Multiple reincarnări au fost puse în evidenţă la numeroşi subiecţi puşi în stare de hipnoză prin experienţe de regresie în timp. În această întoarcere în timp, subiectul se vede pe Sine privindu-se din exterior, tot ceea ce-şi aminteşte fiind descris la modul prezent ca şi când evenimentele s-ar petrece la momentul actual. Vocea cu care sunt evocate aceste trăiri este cea care corespunde vârstei descrise în momentul trăirii, dacă este copil are vocea de copil şi invers. Memoria tuturor vieţilor nu se amesteca, ea se păstrează şi furnizează date pe perioade din fiecare viaţă.

Toate acestea trebuie cunoscute pentru că ignoranţa Umană nu are margini.

Acolo sus există fiinţe inteligente care calculează câţi oameni trebuie să coboare pe Pământ şi numărul de ani care trebuie să rămână acolo.

Toate necesităţile oamenilor sunt prevăzute, totul este pregătit pentru existenţa lor şi ei îşi imaginează că lucrurile se petrec aşa, din întâmplare. Nici Iisus nu a venit aşa la întâmplare, cineva de sus s-a preocupat de a găsi momentul astrologic şi epoca favorabilă pentru această coborâre pe Pământ.

Există un fel de “moştenire cosmică” care deţine toate informaţiile asupra trecutului unei anumite fiinţe, şi astfel se hotărăşte că aceasta să se nască într-o anumită tara, într-un anumit an …..etc. şi atunci alte spirite sunt însărcinate de a supraveghea executarea acestor decrete. Totul se produce exact la data fixată: dacă trebuie să survină un accident, ei supraveghează, aşteaptă momentul şi la ora respectivă ei provoacă accidentul. Omenii îşi imaginează că este din întâmplare, dar nu, el era determinat matematic. Dacă un anumit copil trebuie să se nască într-o anumită epocă, se determina cu precizie, de entităţile din spaţiu, poziţia planetelor, semnul sau pe zodiac, ascendentul şi copilul ajunge exact în acel moment; chiar şi conceperea sa era prevăzută dinainte şi fixată. Toată temă să astrală corespunde exact cu ceea ce a făcut în alte incarnări, dacă va trebui să fie fericit sau să sufere, să aibă accidente … totul se decide automat. Şi totuşi, libertatea se găseşte în spirit, ea este aici de fiecare dată ce Spiritul se manifestă şi decide să amelioreze, să schimbe, să accelereze anumite procese, dar în ansamblu, vita sa este deja declanşată şi prestabilită. Şi întâlnirile “din întâmplare”sunt calculate dinainte. Când întâlniţi un om care va bulversează viaţa, acest lucru este deja prevăzut de mult.

Iată de ce trebuie să lucraţi pe armonie, să ajungeţi să introduceţi în voi armonia tuturor, a planetei, a universului, căci dacă nu, va fi întotdeauna cineva sau ceva care vă va tulbura. Trebuie să încercăm să ne armonizăm cu entităţile care sunt deasupra noastră, iar apoi să lucrăm şi pentru a rezolva problemele cu oamenii. Pentru aceasta s-a spus: “Înainte ca soarele să se culce, împacă-te cu fratele tău”; înainte ca soarele să se culce înseamnă înainte de sfârşitul acestei incarnări, pentru că după aceea va fi foarte greu de a repara. Deci, în această viaţă trebuie să găsiţi persoanele pe care le-aţi lezat, să vă puneţi de acord cu ele, să le daţi satisfacţie şi să trăiţi în pace. Fiecare gând, sentiment sau act negativ este totdeauna dăunător; chiar dacă nu vedem nimic, ele se deplasează, găsesc destinatarul şi-i dăunează. Însă, într-o zi va trebui să plătiţi pentru răul făcut.

Mai insistăm o dată asupra acestei idei că destinul nostru e determinat dinainte. Înainte de a coborî pe Pământ avem posibilitatea de a ameliora unele lucruri cu consimţământul ierarhiilor cereşti. Dar odată născut, nu mai avem aceste posibilităţi, totul trebuie să se petreacă după un plan stabilit dinainte. sistemul osos, muscular, circulator, nervos, sănătatea, inteligenta, totul este determinat.

Pentru aceasta reîncarnare nu puteţi să schimbaţi prea mult destinul vostru dar, pentru următoarea aveţi toate posibilităţile prin munca voastră, gândurile voastre, rugăciunile voastre. Destinul vi-l faceţi singuri cu decenii şi veacuri înainte în funcţie de ce aţi gândit şi făptuit anterior. “Astăzi” sunteţi ceea ce aţi fost “ieri”, adică în incarnările trecute, şi ceea ce faceţi în viaţa asta, veţi fi “mâine”, adică în viaţa viitoare. În această incarnare sunteţi limitaţi, dar în următoarea puteţi avea totul în funcţie de ameliorarea dumneavoastră. Trebuie să ştiţi asupra cărui lucru să lucraţi astăzi pentru a vă ameliora şi pentru a poseda în viaţa viitoare o posibilitate sau o virtute. Dacă continuaţi să ignoraţi acest lucru, viitoarea reîncarnare va fi într-un fel ratată.

Profitaţi, utilizaţi toţi anii care vă rămân de trăit, meditaţi, doriţi, cereţi cele mai bune lucruri în sensul spiritual, cele mai bune virtuţi pentru dumneavoastră, pentru că astfel lansaţi deja proiecte care, în viitor se vor materializa. Cristalizarea actuală rezista şi refuza a fi schimbată, dar când omul pleacă sus dezbrăcând încă o haină, ceea ce a creat în bine, prin gândul său, se imprima în planul fizic şi el revine cu frumuseţe, inteligenta, sănătate, bunătate, pentru că gândurile şi dorinţele pe care le-a transmis în sensul acesta s-au materializat într-o nouă structură. Iar această structură, la rândul său, este tenace şi rezistenţa, ea se opune forţelor negative şi distrugătoare. Munca pe care noi o facem ACUM nu este de fapt pentru aceasta reîncarnare. Când formă actuala va dispare, o vom vedea pe cea nouă, cea asupra căreia am lucrat şi vom fi stupefiaţi de splendoarea ei.

Când omul, cu conştiinţă şi inteligenţa să începe să se ocupe de această viaţă instinctuală, să o controleze, să o purifice, să-I adauge un element spiritual, el devine un factor formidabil capabil de a-şi schimba destinul.

Pentru a scăpa de constrângerile destinului, trebuie să încetăm să mai fim sclavi, slabi, aserviţi acestei vieţi inferioare unde nimic nu depinde de noi: a respira, a procrea, a mânca, a bea, a dormi. Este o viaţă care este departe de a fi divină. Ea este divină în măsura în care ea vine de la Dumnezeu, pentru că totul vine de la Dumnezeu, dar în sensul spiritual. viaţa divină începe când omul îşi dă seama că nu este numai un stomac, o brută, un sex, o făptură făcută din carne, oase, muşchi, ci şi un spirit şi care începe să vrea să acţioneze în domeniul său pentru a crea opere sublime, luminoase, grandioase.

viaţa spirituală da posibilitatea de a adăuga ceva la această viaţă vegetativă, instinctivă a corpului fizic şi de a intra astfel într-un plan superior planului destinului. Trebuie să vă eliberaţi atât de perfect voinţa încât aceasta să poată să se mişte, să lucreze în lumea spiritului. Prin urmare, Spiritul trebuie să înceapă să iasă, să se manifeste, să lucreze, să-şi lase semnătura, urmă, sigiliul pe toate lucrurile, să intervină în toate actele noastre, să le dirijeze. Trebuie să învăţăm să gândim şi să acţionăm cu inima şi cu sufletul. Aici se află adevărata lumină din ştiinţa iniţiatică.

                                                                          

  În această reîncarnare avem posibilităţi de a ne crea condiţii bune pentru următoarea: ajunge să fim conştienţi şi să o ştim. Dar, dacă nu lucrăm ACUM, viitoarea reîncarnare poate fi şi mai rea.

Deci, când Biserica împiedica pe oameni să creadă în reîncarnare, ea îi împiedică de fapt să-şi amelioreze viitorul. Creştinii nu cunosc adevăratele lor posibilităţi. Li s-a spus că după moarte, ei vor merge să se aşeze în dreapta Tatălui pentru că au fost la slujbă în fiecare duminică sau că vor rămâne pentru eternitate în infern să fiarbă într-un cazan. Ca şi cum ar fi atât de uşor să mergi să te aşezi la dreapta Tatălui!

Rezumam încă o dată: toate creaturile, şi sunt foarte numeroase pe Pământ, care se lasă împinse de instinctul lor, de nevoile lor fiziologice şi nu fac o muncă spirituală, nu-şi pot schimba destinul; tot ceea ce este decretat pentru ele se va realiza. În schimb, cele care lucrează cu ardoare pentru a se apropia de această lume de lumină şi dragoste, vor putea să scape. Destinul este crud şi implacabil, dar aceste fiinţe vor înceta să fie la cheremul lui în întregime: ele vor trăi de ACUM într-o lume mai subtilă unde vor primi elementele care vor neutraliza influenţele nocive. Dacă vreţi, e vorba şi aici de un destin. Providenţa este un destin, dar de o altă manieră: şi în ea totul este determinat, dar determinat Divin!

Toate acestea nu pot fi catalogate drept “imaginaţie” pentru că efectele sunt incontestabile asupra stării morale şi fizice a subiecţilor. Ei sunt beneficiarii unui soi de evoluţie morală şi spirituală care pledează în favoarea validităţii ipotezei vieţilor anterioare şi a reîncarnării.

Cele de mai sus sunt argumente suficient pentru a ne îndemna să facem cercetări suplimentare, pentru a înţelege motivele existenţei noastre şi a ne afla adevărata identitate.

Spiritul constituie ceea ce ne dă nemurirea, veşnicia existenţei. El coboară din Univers, dând viaţă vremelnic materiei. Se retrage după aceea, având informaţiile vieţii strânse în karma, pentru că apoi să coboare din nou, animând o altă structură, pentru a-şi continua evoluţia până ajunge la puritate.

 

 

Sursa :Reîncarnarea, "un adevăr ţinut sub cheie" chiar de biserică