Iată ACUM încă un argument. Într-o zi Iisus afla ca Ioan Botezătorul a fost întemniţat, iar textul spune: “După ce Iisus afla ca Ioan a fost predat, s-a retras în Galileea”. După câtva timp, Ioan a fost decapitat din ordinul lui Irod. Discipolii l-au întrebat pe Iisus: “Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie ?” Iar Iisus le-a răspuns: “Ilie întradevăr va veni şi va aşeza la loc toate. Eu însă vă spun vouă că Ilie a venit, dar ei nu l-au recunoscut şi au făcut cu el ce au voit”. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit de Ioan Botezătorul. Deci, este limpede ca Ioan Botezătorul era reîncarnarea lui Ilie. De altfel, evanghelia menţionează şi că atunci când un înger s-a arătat lui Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, pentru a-l anunţa că soţia lui, Elisabeta, va da naştere unui fiu, el i-a spus:” Va merge înaintea lui Dumnezeu cu Spiritul şi puterea lui Ilie”.

Să căutăm ACUM în viaţa lui Ilie şi să vedem ce a făcut el pentru a fi decapitat când s-a reîncarnat mai târziu, în persoana lui Ioan Botezătorul. Povestea este foarte interesantă. Ilie trăia în timpul regelui Ahab – rege care se căsătorise cu Izabela, fiica regelui Sidonului şi din cauza ei, se închină lui Baal. Ilie s-a dus în faţa regelui Ahab pentru a-i reproşa infidelitatea faţă de Dumnezeul Israelului spunându-i: “Nu va cădea în aceşti ani nici rouă, nici ploaie, decât numai când voi zice eu”. Apoi el pleacă, şi din ordinul lui Dumnezeu se ascunde în munţi pentru a scăpa de regele care îl caută. După 3 ani, secetă făcuse mari ravagii în toată ţara, poporul suferea de foame şi Dumnezeu l-a trimis pe Ilie să se prezinte din nou în faţa lui Ahab. De îndată ce-l văzu, regele îi reproşa cu violenţă de a fi cauza acestei secete. “Nu, zise profetul, tu eşti cauza pentru că ai părăsit poruncile Domnului şi mergeţi după baali. ACUM vom vedea cine este adevăratul Dumnezeu. Adună-i pe toţi proorocii lui Baal pe muntele Carmel…” Toţi proorocii fură adunaţi şi începură să facă invocaţii către Baal, practicând chiar magia pentru a face să cadă focul pe altar. Dar nimic nu se produse.

ACUM era rândul lui Ilie să-l invoce pe Dumnezeu: “Doamne Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Israel, să cunoască astăzi poporul acesta ca tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt robul tău şi că am făcut toate aceste lucruri prin cuvântul tău”. Şi s-a pogorât puternic focul din cer. Tot poporul fu înfricoşat şi recunoscu că adevăratul Dumnezeu era Dumnezeul lui Ilie. În acest moment, Ilie, mândru de biruinţa sa a dat ordin ca cei 400 de profeţi ai lui Baal să fie conduşi în preajma unui pârâu şi să fie decapitaţi.

Iată de ce era de aşteptat că, la rândul lui, să i se taie capul. Una din legile enunţate de Iisus sună aşa: “….cei ce vor scoate sabia, prin sabie vor pieri”. Iată cum Ilie şi-a primit pedeapsa când a revenit pe Pământ în persoana lui Ioan Botezătorul. Iisus ştia cine este el şi ce-l aştepta, nu a făcut nimic pentru a-l salva pentru ca justiţia divină trebuia să-şi urmeze cursul.

Multe nu au sens în religie şi nici în existenţa fără reîncarnare.

Dacă veţi întreba preoţii: De ce unii sunt bogaţi, frumoşi, puternici şi alţii sunt bolnavi, urâţi, săraci? Ei vă vor răspunde că aceasta este voia Domnului. Uneori vă vor vorbi despre predestinare şi graţie, dar aceasta nu vă va lămuri cu nimic în plus. Însă Dumnezeu nu are capricii. El nu da la unii totul şi la alţii nimic.

Trebuie să înţelegem, acceptând reîncarnarea, că dacă suntem săraci, prosti, nefericiţi este din vina noastră pentru că nu am ştiut să utilizăm tot ceea ce Dumnezeu ne-a dat la origine. Vom suferi numeroase reincarnări pentru a ne îndrepta şi vom ajunge din nou să primim dragostea şi bogăţiile lui Dumnezeu.

Biserica a aruncat toată responsabilitatea destinului nostru asupra lui Dumnezeu prin suprimarea credinţei în reîncarnare.

Până în secolul IX, creştinii credeau în reîncarnare ca şi evreii, egiptenii, hinduşii, tibetanii, s.a. Părinţii Bisericii şi-au spus că această credinţă tărăgănează lucrurile în sensul că oamenii nu sunt grăbiţi să se amelioreze, ei voiau deci să-i împingă să se perfecţioneze într-o singură viaţă, suprimând reîncarnarea.

De altfel, încetul cu încetul Biserica inventa lucruri atât de oribile pentru a-i înspăimânta pe oameni, încât în Evul Mediu nu se mai credea decât în Diavol, în infern şi în suferinţa veşnică. Biserica a suprimat deci credinţa în reîncarnare crezând că astfel îi va putea obliga pe oameni să se amelioreze mai repede, dar unii, nu numai că nu s-au ameliorat, dar dimpotrivă, au devenit şi mai răi, şi pe deasupra şi ignoranţi.

Pentru a crede în reîncarnare, unii aşteaptă ca Biserica să se pronunţe oficial. Dar când oare o va face? Sunt mulţi membri ai clerului care cred în reîncarnare dar nu îndrăznesc să o spună. Dacă nu acceptaţi reîncarnarea, nu veţi avea niciodată o înţelegere a situaţiei voastre, a evenimentelor existenţei voastre şi nu veţi şti cum trebuie să acţionaţi în vederea unei vieţi viitoare. Trebuie să cunoşti adevărul pentru a ajunge undeva.

Credinţa în reîncarnare este unul din fundamentele morale. Atât timp cât oamenii n-au fost puşi la curent cu această lege a cauzei consecinţelor care continua să acţioneze de la o existenţă la alta, putem să le ţinem toate predicile din lume, aceasta nu va servi la mare lucru. Mulţi oameni mai cred că vor arde în veci în iad din cauza păcatelor lor. Întâlnim şi oameni care, fără să creadă în reîncarnare sunt buni şi cinstiţi din firea lor, dar nu putem fi siguri că aceasta va dura; în anumite împrejurări, instincte ca: frică, poftă, dorinţa de răzbunare, etc. pot să învingă, iar aceşti oameni nu mai rămân nici buni, nici cinstiţi. Şi asta pentru că moralitatea lor nu este construită pe o bază solidă: cunoaşterea legilor divine.

Îndată ce se admite legea reîncarnării, oamenii încep să înţeleagă că fiecare Eveniment din viaţa are raţiunea sa de a fi, fiindcă totul are o cauză mai mult sau mai puţin îndepărtată. oamenii nu se vor mai revolta şi nu vor mai încerca să-şi rezolve problemele prin ură şi violenţă. Când vom şti că tot ceea ce avem de îndurat este rezultatul unor greşeli trecute, vom accepta şi nu vom mai acuza pe alţii de nenorocirile noastre. Vom evita să comitem acte regretabile pentru că ştim că vom avea de suferit şi ne vom strădui să ne construim un viitor luminos.

În momentul în care cunoaştem legea reîncarnării totul este clar, înţelegem mult mai bine. Avem căldură şi suntem fericiţi la gândul că vom reuşi mai devreme sau mai târziu să atingem perfecţiunea pe care o dorim.

Aşadar, reîncarnarea reprezintă actul prin care un spirit omenesc revine din lumea astrală într-un nou corp fizic potrivit stadiului sau de dezvoltare. Fenomenul acesta are loc în tot Universul, în natură întreagă, nu numai în regnul uman. În orice formă de viaţă există un spirit care se afla pe drumul evoluţiei, al perfecţiunii. El se serveşte de respectiva forma fizică pentru a câştiga cunostiinte despre lumea fizică.

corpul uman fiind instrumentul cel mai perfecţionat de pe Pământ...

page:6/7