Oglinda întunecată 

În Sala Mare a Sinelui sunt două oglinzi. Una reflectă doar calitățile noastre bune, iar atunci când privim în acea oglindire ne vedem doar în modurile care se potrivesc cu idealurile noastre spirituale. Este bine să privim din când în când în această oglindă, ca să putem recunoaște bunătatea la care am ajuns. Dar e periculos să privești prea mult timp, în această imagine reflectată. Pericolul este destul de real și a prins în capcană nenumărate persoane aflate pe calea spirituală, atrăgându-le în egocentrism și egolatrie. Atunci când privim prea mult timp în această oglindă, fără să privim și în a doua oglindă, putem cădea într-o capcană spirituală și psihologică perfidă – narcisismul.
 

În mitul lui Narcis, tânărul plin de viață era atât de uimitor de frumos, încât se îndrăgostește de imaginea sa, pe care o vede reflectată pe suprafața apei. El devine fascinat și subjugat de propria reflexie, excluzând relațiile cu toate celelalte persoane. Această tragedie de plasare greșită a atenției atinge punctul culminant, atunci când din ochi îi cade o lacrimă și îi tulbură imaginea reflectată pe suprafața apei. El își dă seama că aventura sentimentală cu el însuși a fost o iluzie. În realitate, acolo nu era nimeni. Atunci când ajungem să fim seduși de propria imagine reflectată, fără să ținem seama de ceilalți și de realitățile lumii din jurul nostru, suntem pierduți. Un timp, am putea savura din plin legenda despre noi înșine, pe care ne-am plăsmuit-o în minte, dar, făcând asta, ne pierdem sufletul. Și, din nefericire, e posibil să le facem rău celor din jur, întrucât nu ne ocupăm de nimic sau de nimeni, în afară de noi înșine.

În a doua oglindă este tulburător să privești, așa că majoritatea oamenilor evită să privească insistent. Ea este oglinda întunecată din Sala Mare. Aceasta ne oglindește punctele slabe, defectele și, uneori, atributele cele mai respingătoare. Cine ar vrea să privească insistent acest lucru oribil, atunci când oglinda frumoasă a bunătății este chiar alături?

Dar dacă nu privim insistent în oglinda întunecată, pierdem contactul cu informații vitale despre noi înșine – comportamentul, precum și planurile secrete și intențiile noastre ascunse.

Uneori oglinda întunecată ne este dezvăluită prin intermediul acțiunii greu dobândite, a conștienței de Sine. Ne surprindem că gândim sau facem ceva ce știm că e nepotrivit. Deși oglinda ne oferă harul înțelegerii clare a gândurilor și acțiunilor noastre discutabile, ea nu ne poate opri să gândim sau să acționăm. Acest lucru necesită un act personal de voință. Pentru unii dintre noi, oglinda întunecată poate fi atât de tulburătoare, încât vor face absolut orice ca să evite să privească în ea (și în ei înșiși).
 

Oglindă, oglindă de pe perete.
Pe cine pot convinge să te arunce afară din sală?Uneori oglinda întunecată ia forma unei persoane care ne spune, în termeni clari, că suntem lipsiți de respect – cu alte cuvinte, că facem ceva care nu e treaba noastră. Dar pentru cineva care e rătăcit în labirintul narcisismului, un asemenea feedback nu este apreciat. Și, de fapt, astfel de persoane pot deveni de-a dreptul ostile în unele cazuri, atunci când sunt confruntate cu materialul lor întunecat ne-recunoscut.

Liderii spirituali și personalitățile religioase sunt deosebit de vulnerabili la acest abis periculos. Mulți învățători spirituali au căzut din grație, pentru că nu au privit îndeajuns de mult sau îndeajuns de adânc, în oglinda întunecată.

Referitor la narcisismul spiritual, problema este că aceia dintre noi care cădem în această capcană nu recunoaștem că am fost prinși în laț. Nu vedem că am devenit obsedați de propria persoană. Ni se pare firesc să fim centrul în jurul căruia ar trebui să se învârtă toate lucrurile. Devenim o legendă în mintea noastră. Iar importanța noastră de Sine crește la fel ca ciupercile otrăvitoare, în UMBRA nopții – întunericul adânc al uitării de Sine.

Dar, pentru aceia dintre noi care găsesc curajul de a privi insistent în oglinda lor întunecată, este la fel de important să nu privim prea mult timp sau să nu devenim prea obsedați de ceea ce vedem. Confruntarea cu întunericul reclamă un oarecare grad de detașare, dacă e să supraviețuim întâlnirii.
 

Deși e foarte important să privim insistent aceste reflectări neplăcute ale noastre, precum și comportamentul nostru, este vital să facem acest lucru în mod echilibrat. Prin urmare, cel mai bine este dacă privim în ambele oglinzi – oglinda care ne reflectă bunătatea și cea care ne reflectă intențiile inconștiente discutabile.

Crocodili în curtea Soarelui

page:3/4