Aceasta relatare nu este singulară, în SUA (unde subiectul reîncarnării este privit mai bine) au fost înregistrate mai multe asemenea întâmplări ca să nu mai vorbim de India, unde în unele zone, copii sunt încurajaţi să îşi amintească părţi ale vieţilor lor anterioare - cu rezultate extrem de credibile.

Din păcate, dogmele bisericeşti şi ale acestei societăţi materialiste blochează extrem de mult acest proces (procesul de amintire al vieţilor anterioare) care se desfăşoară, în marea lui majoritate, în copilărie şi ar putea ajuta la dezvoltarea noastră ca umanitate.

Legea karmei este legea supremă. Este legea cauzei şi a efectului. Fiecare cauză dă naştere la un efect şi fiecare efect are o cauză. Mai exact, o acţiune are un anume rezultat. Este însăşi legea fizicii. Dacă arunci o piatră în lac, în urma ei vor rămâne unduirile apei, din ce în ce mai line, până când vor dispărea, numai că într-o încarnare, efectele unei acţiuni pot să dispară abia după mai multe încarnări succesive.

 Iată cazul unei femei care avea de 10 ani insomnii şi o teamă inexplicabilă de moarte. Se trezea tresărind violent, speriată, în mijlocul nopţii, şi nu mai adormea decât spre dimineaţă cu preţul unor mari eforturi. Nicio problemă fizică nu justifica aceste temeri morbide. Printr-o regresie, căutând eventuala cauza din trecut a acestei probleme, s-a descoperit că a fost bărbat în Evul Mediu şi că a dus o viaţă lipsită de interes, apoi a murit. Mortul a fost pregătit, pus în sicriu şi apoi îngropat. După câteva ore mai târziu, s-a trezit!… Nefericitul a făcut tot ce a putut ca să se facă auzit, dar zadarnic. A murit sufocat. După ce tânăra femeie a făcut această descoperire şi a adus-o la suprafaţă, conştientizând efectele unei traume din trecut, s-a liniştit şi a început să doarmă normal, simţindu-se împăcată cu ea însăşi. Deci, retrăind emoţiile legate de aceste momente deosebite, subiectul dobândeşte o conştientizare care şterge definitiv efectele nedorite ale acestui trecut.

Iată un nou exemplu. O femeie tânără avea de mulţi ani o tuse care nu se mai oprea, rebelă la orice tratament. Cea mai mică contrarietate declanşa accese care se potoleau din ce în ce mai greu. Ajunsese să tuşească chiar şi noaptea în somn, fără să se trezească. Făcuse tot ce era posibil medical ca să pună capăt acestei tuse, dar ea nu cedă.

Regresia efectuată ne-a condus în viaţa unei tinere femei din vremea celui de-al doilea război mondial. A fost luată de Gestapo, despărţită de copiii ei, închisă şi apoi gazata. Şi-a trăit în întregime, în stare de hipnoză, inhalarea gazului mortal care a durat aproape o oră. Traumatismul profund care a marcat-o în acea viaţă a urmărit-o în viaţa actuală; însă retrăind aceasta încărcătură emoţională, subconştientul său s-a debarasat de el, şi a revenit la sănătatea normală, tusea dispărând ca prin farmec. După câteva luni s-a dus să caute locul unde fusese deportata în viaţă trecută. Astfel, a recunoscut perfect un loc unde nu mai fusese niciodată în viaţa actuală, oferind totul până la cele mai mici detalii.

Alt caz interesant. Unei femei, operata cu o lună înainte de fibrom, îi sângera uterul, provocându-i dureri puternice. Medicină nu ştia ce să spună în faţa acestor simptome care nu corespundeau unor cauze medicale obişnuite. Problema ţinea de fapt, de înţelegerea propriei karme. Femeia a retrăit, prin hipnoză, o viaţă tot de femeie, la sfârşitul secolului trecut, care s-a terminat în mod tragic în urma unei naşteri deosebit de dificile şi dureroase. Şi de data aceasta, subconştientul păstrase amprenta acestui traumatism care se manifestă şi în prezent. După trei zile, durerile dispăruseră şi sângerarea se oprise. A mărturisit că a simţit o linişte sufletesca extraordinară, o fericire şi o seninătate – ca o femeie care tocmai născuse. Coincidenţă? Poate. Dar, încă un subiect s-a împăcat cu el însuşi prin conştientizarea vechilor “amintiri”.

 

Toate acestea nu pot fi catalogate drept “imaginaţie” pentru că efectele sunt incontestabile asupra stării morale şi fizice a subiecţilor. Ei sunt beneficiarii unui soi de evoluţie morală şi spirituală care pledează în favoarea validităţii ipotezei vieţilor anterioare şi a reîncarnării.

Încercam şi o altă abordare, din punct de vedere al morţii clinice, fenomen urmărit de mulţi oameni de ştiinţă şi cercetători.

Un foarte cunoscut program de televiziune, Discovery Channel, a prezentat un reportaj în care a fost abordată moartea clinică dintr-un unghi cu totul nou. S-au urmărit şi cercetat cazurile de moarte aparenta încercând să se elucideze misterul vieţii de după moarte.

Au fost chestionaţi oameni din diferite sisteme culturale, de diferite credinţe, indieni budişti, catolici, evrei, atei, tineri, adulţi şi bătrâni. Se voia să se obţină cât mai multe informaţii din cele mai variate surse pentru că mărturiile muribunzilor să nu fie contaminate de credinţele proprii. Astfel, s-a ajuns la concluzia că moartea este o experienţă unică, care nu are legătură cu vreun sistem de credinţă.

Unele persoane declarate clinic decedate, când s-au reîntors la viaţa într-un mod inexplicabil pentru medici, au putut să-şi povestească ce li s-a întâmplat în timpul acestei călătorii la frontierele vieţii şi ale morţii.

Iată cazul unei femei care a trăit o asemenea aventura în cursul unei come diabetice. S-a văzut plutind deasupra ambulantei care o ducea la spital. A văzut toată scena de reanimare şi a ascultat toate discuţiile medicilor. Putea percepe chiar şi gândurile lor. Când s-a trezit a încercat să povestească personalului ce i s-a întâmplat, dar nimeni nu o înţelegea. Când a priceput că nu e crezută, a tăcut. Însă existenţa ei s-a schimbat în mod profund, nu-i mai e frică de moarte şi s-a întors mai credincioasă şi însoţită de un sentiment de globalitate, de iubire totală, de plenitudine.

Iată ACUM relatarea excepţională a unui copil de 7 ani, muribund, bolnav de leucemie. O infirmieră îl întreabă cum vede el paradisul.

- “ Ca şi cum ai trece printr-un zid într-o altă galaxie”, răspunde el, “ca şi cum ai merge într-un nor. Spiritul e acolo, nu şi corpul”.

- “Poţi să ne spui de ce oamenii sunt aşa de speriaţi la gândul de a muri ? “, a întrebat infirmieră.

- “Dacă nu vă ataşaţi de corpul vostru, dacă lăsaţi lucrurile să se facă, nu e cu adevărat dureros”.

- “Crezi că această viaţă pe Pământ este singura pe care o trăim ?” a insistat infirmieră.

- “Cei care cred asta greşesc. Ştiu că într-o zi mă voi întoarce”, a asigurat-o copilul.

Copiii ating în pragul morţii o...