E vindecarea posibilă întotdeauna?

Diane: Dar ce se întâmplă, atunci când știi că există intenția de vindecare dar aceasta totuși nu se întâmplă. Se vede intenția vindecătorului care are la îndemână bolurile, clopotele tibetane și zuruitoarele potrivite. Persoana bolnavă spune „Vreau să trăiesc” și totuși, după ore de psihoterapie, tratamente și nenumărați vindecători, tot mor. Ai putea să spui că intenția nu e suficientă? Știu oameni care se simt vinovați din cauza asta. Se învinovățesc că nu au făcut suficient, că nu și-a pus suficientă intenție și că nu au dat tot ce puteau...

Tom: Ar fi 2 lucruri. Mai întâi, aș vrea să vorbesc din perspectiva psihoimunologiei, care uneori se mai numește și psihoneuroimunologie. Este un cuvânt mare care ne spune cum mintea afectează sistemul imunitar. Apoi, mai e și experiența pe care am avut-o cu soția mea, Pam, care a murit de cancer la sân terminal și ce mi s-a întâmplat în timp ce lucram cu ea.
Eu cred că primul lucru este paguba produsă de mișcarea New Age, în care oamenii spun că „Sunt total și complet responsabil de sănătatea mea.” Cercetările nu spun același lucru. Cercetările spun că experiențele mentale și emoționale contează. Ceea ce gândim și simțim zilnic ne afectează imunitatea. Cred că e greșit să spunem că dacă gândurile și emoțiile noastre sunt clare și suficient de puternice, atunci nu ne-am mai îmbolnăvi. Cred că este un mod de gândire foarte dăunător.
Unii oameni gândesc că dacă te îmbolnăvești de cancer, s-a întâmplat din cauza ta. Totuși, mediul înconjurător este atât de încărcat de toxine, biosfera este atât de poluată și, în plus, sunt multe alte elemente care intră în joc, atunci când vorbim de o boală, încât nu cred că merită ca oamenii să se simtă vinovați. Înțeleg că sunt mulți oameni care se simt așa, dar ce pot spune eu, din cercetările din domeniul psihoimunologiei, e că nu se merită să spui că e vina ta pentru că nu poți să te vindeci. Sunt multe alte elemente pe care nu le știm.
Eu cred că unul din aceste elemente este sufletul persoanei. Cred că sufletul persoanei afectează rezultatul deoarece unele decizii nu se iau la nivelul personalității ci la cel al sufletului.
Asta mă duce la experiența mea cu Pam. După moartea ei, care pentru mine ca vindecător a fost foarte provocatoare, primul lucrul pe care l-am făcut imediat a fost un ritual tantric tibetan, care împuternicește persoanele care au murit deoarece trec prin ceea ce tibetanii numesc starea bardo – starea în care trece o persoană după ce a murit.
Am început ritualul, iar Pam a venit imediat la mine și mi-a spus „Nu pierde vremea. Sunt bine. Altceva e mai important. Ai aici o listă cu bijuteriile mele și cu persoanele cărora să le dăruiești și ce să le spui atunci când le dai.” (Râde)
Am dăruit bijuteriile cui mi-a spus ea și am spus ce și-a dorit, iar asta a fost o experiență minunată și importantă pentru mulți oameni. Puteam să vorbesc foarte clar cu ea și îndurerat am întrebat-o de ce a murit. Mi-a spus că, deși nu și-a dat seama, nu mai putea fi iubirea care era, dacă rămânea persoana limitată care devenise. ACUM, pentru ea lumea era mult mai largă.
Atunci am înțeles că e posibil ca alegerea ei de a muri să fie luată la nivelul sufletului. Evident că la nivelul personalității era foarte hotărâtă să trăiască și a făcut tot ce s-a putut, inclusiv proceduri medicale intense din domeniul alternativ.
Așa cum am spus, pentru mine moartea ei a fost foarte provocatoare ca vindecător, dar în acest proces am descoperit foarte multe. Pam a avut cancer osos care s-a metastazat în cancer de sân. Cancerul osos este foarte dureros și de obicei oamenii trebuie să ia medicamente dure până în ultimul moment, deși sunt în agonie aproape tot timpul. Pam nu a luat medicamente pentru durere decât cu vreo săptămână-două înainte, iar durerea ei a fost redusă semnificativ de munca mea.
ACUM, uitându-mă înapoi, pentru mine a fost umilitor și înălțător. Umilitor pentru că nu am fost capabil să opresc cancerul, dar înălțător pentru că vindecarea prin sunet a ajutat la alinarea durerilor până în ultimele săptămâni.
Mai împărtășesc cu tine o chestie care s-a întâmplat cu Pam. A început să lucreze cu șaman într-o ceremonie în care i-a recuperat sufletul ei pământean. El a spus „Nu știu dacă o să mori sau o să trăiești, dar ce pot spune e că ...vei fi în extaz.” Și exact așa s-a întâmplat. Cu excepția durerilor, din punct de vedere mental și emoțional a fost liberă și extaziată până în ultimele momente. Pam i-a spus prietenei noastre comune, Judi, care era în cameră cu noi „Știi, nu contează că am trăit 20 de minute sau 20 de ani. Contează doar procesul vieții.” A murit după 20 de minute.
De ce trăim și de ce murim este un mare mister la multe nivele.
Să recapitulăm cele 2 puncte. Mai întâi, cred că vindecătorii sau persoanele care se confruntă cu crize legate de sănătate trebuie să renunțe la credința că dacă intenția „ar fi suficient de clară” atunci vor trăi și dacă nu, vor muri. Sunt atât de multe lucruri legate de sistemul imunitar, pe care nu le înțelegem din punct de vedere științific, încât nu prea ține să învinovățim o persoană pentru s-a îmbolnăvit.
În spitale există o zicală: „Persoana s-a vindecat, dar pacientul a murit.” Adică persoana respectivă a clarificat, a eliberat, și-a integrat viața și s-a vindecat dar... corpul e posibil să moară.
În al doilea rând, unele decizii care ne afectează nu sunt luate la nivelul personalității. Ele sunt luate la un alt nivel de-al nostru, numit suflet sau spirit, cum vrei să-i spui.

Diane: Tom, îți mulțumesc că ai împărtășit astea cu noi. Sunt învățături extraordinare!.
Tom: Mulțumesc.

Cum se folosesc bolurile de cristal

page:2/3