Thrive ( Prospera ) partea a doua

În 1920, dr. Rife a inventat cele mai avansate microscoape ale vremii. El a mai dezvoltat şi o tehnică nouă, numită de el rezonanţă coordonată, care se pare că era capabilă să distrugă tumorile canceroase, la fel ca şi viruşii. În 1934, în teste clinice efectuate la Universitatea Californiei de Sud, tratamentul lui Rife a fost testat pe 16 pacienţi cu cancer terminal. În interval de trei luni, toţi au fost vindecaţi cu succes. Curând după aceea, un laborator ce testa tehnologia lui Rife a fost incendiat şi i-a fost intentat un proces ridicol. Prin eforturile lui Morris Fishbein, editorul revistei Asociaţiei Medicale Americane, Rife a fost practic amuţit şi ruinat, iar opera sa strălucitoare şi promiţătoare a fost complet uitată. A fost foarte greu pentru mine să concep, că cineva ar putea, de fapt, suprima leacuri. Şi cancerul a trecut prin familia mea ca un râu furios. Am aflat că totul se rezuma la patentări. Dacă o companie farmaceutică poate patenta şi face bani din tratament, mai ales atunci când trebuie să-l tot folosim, atunci asta primim. Altminteri nici măcar nu auzim de el. Nu numai Rife a fost eliminat. Rene Caisse avea o veche formulă eficientă a indienilor Ojibwa. Harry Hoxsey şi Max Gerson aveau terapii funcţionale. Dar dacă cercetezi despre ei, AMA i-a făcut să pară şarlatani totali. Şi, de aceea, urmărirea banilor a fost atât de utilă, fiindcă aceleaşi puteri care controlează AMA şi cercetarea şi fondurile lor, controlează companiile farmaceutice. Deci există un stimulent financiar de multe trilioane de dolari, pentru a suprima tratamentele ce nu pot fi patentate. Ştiind că există tratamente, nu am scăpat de suferinţa resimţită, pierzând atât de multe persoane iubite din cauza cancerului.

Mi-a oferit ocazia de a transforma durerea în ceva cu adevărat satisfăcător şi cred că atunci când luăm dragostea şi devotamentul pe care le avem, pentru oricine a murit şi va muri inutil şi le direcţionăm spre dezvoltarea şi promovarea acestor terapii, pentru oameni care au nevoie de ele, putem sfărâma această moştenire a cancerului şi ne putem vindeca. Oricât de dificil a fost pentru mine, am ajuns la o concluzie inevitabilă şi profund tulburătoare. Cred că un grup de oameni ai elitei şi corporaţiile pe care le conduc au obţinut controlul asupra resurselor noastre energetice, rezervelor de hrană, educaţiei şi sistemului medical, deci, practic, asupra oricărui aspect al vieţii noastre. Şi o fac controlând finanţele lumii, nu prin crearea de valori suplimentare, ci controlând, de fapt, sursa banilor. Când am urmărit banii, am descoperit că m-au condus la nivelele piramidei. Uite-ne aici, la nivelul de bază, ducându-ne vieţile cotidiene! Deasupra noastră e guvernul, oamenii cărora li s-a acordat monopolul forţei şi o folosesc pentru a ne impozita şi controla, fie că suntem sau nu de acord. Dar cine-i controlează pe ei? La următorul nivel sunt corporaţiile. Mulţi ar spune că ACUM corporaţiile şi nu statele naţionale conduc lumea. O numesc "corporatocraţie". Pentru a capta resursele lumii şi a controla pieţele, această corporatocraţie trebuie să aibă acces la bani ieftini. Marile corporaţii îşi obţin împrumuturile, cu dobânzi speciale, de la marile bănci, însemnând că cei ce controlează marile bănci, elita financiară, controlează, într-un final, corporaţiile. Urmărind banii, am aflat că tot ce credeam cândva despre bani, pur şi simplu nu e adevărat. Este interesant cât de puţine întrebări ne punem, de fapt, despre lucruri foarte obişnuite, ca atunci când mergem într-o bancă şi cerem împrumut de 50.000 de dolari sau lire. Ce se întâmplă de fapt?

Majoritatea oamenilor îşi trăiesc vieţile, pe baza unor imagini cam vagi ale procesului real. Ce se întâmplă, de fapt, este că soliciţi 50.000 de lire şi ei tastează în contul tău cele 50.000 de lire. Doar asta fac! Nu emit vreo monedă, nu tipăresc vreun ban, nu mişcă vreun metal preţios pe undeva, ci numai tastează 50.000 de lire în contul tău, la monitor. Din acel moment tu începi să plăteşti dobândă, pentru bani care n-au existat, nu există şi nici nu vor exista vreodată. S-a dovedit că băncile au, de fapt, de 9 ori mai mulţi bani împrumutaţi, decât au în rezervă, în seifurile lor. Asta e posibil din cauza aşa-numitului sistem al rezervei fracţionate. Şi lucrează la modul că Rezervei Federale sau băncii centrale a oricărei ţări i se permite, legal, să determine suma pe care banca trebuie s-o aibă în rezervă. În SUA este actualmente cam de 10%. Deci dacă depozitaţi 10.000$ la bancă, banca pune deoparte 10% sau 1.000$ şi apoi împrumută restul banilor voştri. Mecanismul continuă cu altă persoană care vine la bancă şi cere un împrumut auto de 9.000$. În acest moment banca împrumută cei 9.000$, din depozitul vostru original. Nu mai sunt acolo! Debitorul plăteşte apoi persoana care vinde maşina şi ea depozitează banii la altă bancă, ce face parte din sistemul aceleiaşi bănci centrale. Aceşti 9.000$ sunt trataţi ca un nou depozit şi procesul continuă. Banii sunt redepozitaţi şi reîmprumutaţi, până când depozitul iniţial de 10.000$ devine de 100.000$. sistemul bancar a creat, pur şi simplu, 90.000$, împrumutându-vă banii. Se pare că totul a început cu aurarii din secolul XVII, când oamenii făceau comerţ în aur. Aurul era prea greu de cărat, aşa că oamenii depozitau metalul, ca atare, în seifuri şi comercializau chitanţe, în schimb. Acele chitanţe au fost primii bani de hârtie. Fiindcă doar puţini oameni şi-ar fi retras aurul, simultan, proprietarii seifurilor, practic noii bancheri, au început să creeze chitanţe pentru mai mult metal decât deţineau de fapt. Împrumutau acele chitanţe şi încasau dobânzi la bani, un aur pe care nu-l aveau practic. Aşa s-a născut aşa-numitul nostru sistem al rezervei fracţionate. În acest sistem, bancherii ajung să facă bani din nimic, în timp ce, noi ceilalţi, trebuie să muncim din greu ca să-i obţinem.

S-a creat un sistem modern de servituţi, în care masa societăţii munceşte, ACUM, pentru a-şi plăti datoria la bancă. "Este destul de bine că oamenii naţiunii nu înţeleg sistemul nostru bancar şi monetar, fiindcă, dacă ar face-o, cred că ar porni o revoluţie, înainte de ziua de mâine." Sub această schemă a rezervei fracţionate devenim inevitabil sclavi ai datoriilor, pentru clasa conducătoare a elitei financiare. Nu fiindcă sunt mai buni sau mai deştepţi decât alţii, ci fiindcă au falsificat sistemul, ca să beneficieze ei înşişi, pe seama majorităţii oamenilor de pe planetă. Catherine Austin Fitts este o expertă în această problemă. A fost secretar adjunct pentru locuinţe şi dezvoltare urbană, în timpul preşedintelui George Bush senior şi, apoi, consilier al administraţiei Clinton. Când joci ca la Monopoly şi vrei să faci achiziţii, aş putea continua să tot tipăresc bani, să-mi ofer mai mulţi bani, micşorând valoarea banilor tăi, tipărind mai mulţi. Oricât de muncitor ai fi sau cât succes ai avea, oricând pot ajunge să te cumpăr pe gratis. Deci cum se face că, dacă aş face eu bani, se numeşte contrafacere, dar, dacă o fac băncile, înseamnă creşterea rezervei monetare? Cum de au căpătat băncile această putere? Aceasta e Insula Jekyll, unde, în 1910, reprezentanţi ai familiilor Rockefeller, Rothschild, Morgan şi ale altor bancheri privaţi s-au adunat în secret, pentru a schiţa o legislaţie care ar fi creat Rezerva Federală. Ed Griffin a scris literalmente o carte despre ce s-a întâmplat pe Insula Jekyll. Băncile centrale sunt carteluri bancare, care au intrat în parteneriat cu respectivul guvern, din ţara unde operează şi li s-a acordat puterea monopolistă a creării rezervei monetare naţionale. Asta le-au înmânat politicienii în dar, ai putea spune, pentru parteneriat. ACUM, ce fac bancherii la schimb pentru politicieni? Promit să creeze bani din nimic, ACUM că au puterea legală de-a o face, ori de câte ori are nevoie guvernul. Şi, începând din 2008, am fost martorii tipăririi celor mai mulţi bani falşi din istoria scrisă.

Acest tobogan financiar maschează cauza, ascunde persoanele vinovate şi ne lasă pe noi, sclavii datoriei, să muncim ca să plătim factura. Mi s-a revelat că în acelaşi an al fondării Rezervei Federale, 1913, a fost înfiinţat şi serviciul fiscal intern. O taxă pe venit a fost apoi impusă, ca noi doi să trebuiască să plătim datoria politicienilor, plus dobânda, către bancheri. Problema e că avem un sistem al unei bănci centrale, deţinută privat în SUA, deghizat într-un sistem deţinut de guvern. Dacă te uiţi în cartea de telefon, aici, în zona Washington DC şi cauţi Rezerva Federală în paginile albastre ale guvernului, nu e acolo. Este în pagini albe, chiar lângă Federal Express. Este o bancă centrală deţinută privat. - Care este relaţia potrivită... care ar trebui să fie relaţia potrivită între preşedintele FED şi un preşedinte al Statelor Unite? - Ei bine, în primul rând Rezerva Federală este o agenţie independentă. Ceea ce înseamnă practic... că nu există altă agenţie a guvernului, care să poată trece peste hotărârile noastre. ...nu există altă agenţie a guvernului, care să poată trece peste hotărârile noastre. Au o bancă privată, ce tipăreşte bani în numele Trezoreriei. Rezerva Federală tipăreşte bani într-un sistem bazat pe îndatorare, care creează lipsuri, dar pune un grup de iniţiaţi în poziţii cheie, având acces la toate datele economice, la care noi nu avem. Deci avem un grup mic de bancheri, ce înţeleg mecanismul banilor şi al economiei şi li s-a oferit posibilitatea de a tipări bani, într-un mod care îi protejează pe iniţiaţi şi toţi ceilalţi sunt secătuiţi. Catherine a ajuns să compare o economie sănătoasă cu un tor oscilant, echilibrat, având un flux liber şi fiind plin de energie, prin contrast cu ce se întâmplă în economia noastră actuală. Ceea ce avem este un sistem care este foarte dinamic şi care încearcă să se optimizeze. Dar, înglobat în centrul său, avem o tenie.

Modul cum tenia acţionează în corpul tău este de a injecta toxine chimice în corp, ce te fac să doreşti ceea ce-i place teniei şi mai puţin ţie. Avem un parazit care manipulează şi care se hrăneşte pe seama întregului. Trăim într-o economie parazită, în care elita financiară este tenia, ce se hrăneşte cu noi şi nu le place când lumea le distruge acoperirea. După ce Catherine a început să expună corupţia guvernului, la cel mai înalt nivel, FBI a făcut razii în compania sa şi i-a confiscat bunurile. A fost târâtă prin tribunale, vreme de zece ani, înainte de a fi declarată nevinovată. Deci ne-am ales cu Rezerva Federală, o corporaţie privată având monopolul fabricării banilor, dar fără a putea fi trasă la răspundere, susţinută de un guvern ce deţine monopolul asupra forţei. Ţara a ajuns să fie vândută FED, ca instituţie ce ar ajuta la stabilizarea economiei şi ar rămâne independentă de politică. Dar, de fapt, apropiindu-se de un secol de existenţă, Rezerva Federală a făcut exact contrariul. De când au preluat conducerea am fost jefuiţi prin inflaţie şi puterea de cumpărare a dolarului a scăzut cu mai mult de 96%. Şi prăpastia între venituri arată clar, că majoritatea banilor ajung la câţiva oameni. La numai 16 ani de la ridicarea la putere a Rezervei Federale, America a trecut prin marea depresiune. Cercetările mele au relevat că înainte de marea prăbuşire din 1929, bancherii de elită şi-au retras banii de la bursă. După prăbuşire au folosit acei bani, pentru a cumpăra acţiuni ieftine şi bănci falimentare mai mici, pentru un cent la dolar. Printre bancherii ce şi-au consolidat averea în acest mod s-au numărat familiile Rothschild, Rockefeller şi Morgan.

Un scenariu similar a fost înscenat în colapsul financiar din 2008, cu aceeaşi bancheri ca beneficiari. În anii ce au condus la colaps, marile bănci, incluzând Bank of America, City Group şi Chase, controlate de familiile Rothschild, Rockefeller şi Morgan, se luptau să comercializeze credite slabe, care ştiau că se vor prăbuşi, într-un final. E ca şi cum ai pune portocale putrede într-o cutie şi le-ai vinde ca produse de calitatea întâi. Mânuitorii de credite ştiau că e doar o problemă de timp, până când cineva ar fi deschis acea cutie şi ar fi văzut că avea un conţinut lipsit de valoare, ce-i favoriza pe cei ce ambalaseră iniţial cutiile. Când portocalele putrede, despre care am auzit, adică creditele nejustificate, derivativele şi creditele false de schimb, au fost descoperite, într-un final, am fost afectaţi cu toţii. oamenii şi-au pierdut casele, slujbele, afacerile şi pensiile. Între timp, marile bănci, care declanşaseră problemele, sunt cele care au primit subvenţii. De ce oare? De ce a dat Rezerva Federală trilioane de dolari băncilor, chiar şi când majoritatea americanilor au fost împotriva subvenţiilor? Şi de ce să nu-i ajute pe cei aflaţi în necaz, în locul autorilor colapsului financiar? Cercetările mele m-au făcut să cred că aceeaşi oameni ce au creat Rezerva Federală, familiile Rothschild, Rockefeller şi Morgan, încă o controlează şi folosesc această schemă, pentru a se subvenţiona pe cheltuiala noastră. "Băncile încă au cel mai puternic lobby din Congres şi, sincer vorbind, ei sunt proprietarii lui." Sunt convins că noul colaps al economiei, din 2008, a fost rezultatul orchestrării unei scheme de fraudă financiară, proiectată şi executată de marii bancheri, pentru a-şi consolida averea şi puterea. David Icke explică cum priveşte el Rezerva Federală, ce falsifică aşa-zisele "cicluri ale afacerilor".

Etapa întâi e ca şi cum ai arunca undiţa! În prima etapă... pui mulţi bani - unităţi de schimb - în circulaţie. Faci asta coborând ratele dobânzilor şi făcând multe credite. Aceasta e partea ciclului pe care noi o numim boom. Fiindcă sunt multe unităţi de schimb în circulaţie, sunt mulţi bani ce trec din mână-n mână. Şi asta generează o activitate economică intensă, generează locuri de muncă şi, pe măsură ce se cheltuiesc tot mai mulţi bani, cererea e mai mare. Deci companiile iau tot mai multe credite, bani la liber, pentru a-şi creşte producţia. oamenii capătă încredere în modul lor de viaţă cotidian: "Hei, muncesc pentru această companie, care are o mulţime de comenzi, o duc chiar grozav, slujba mea e sigură, aşa că putem avea o casă mai mare!" Apoi încep să schimbe jocul! Ceea ce fac este că încep să strângă firul undiţei. Împing în sus ratele dobânzilor! ACUM tot mai puţini oameni continuă să primească credite şi fac criteriile de acordare a criteriilor bancare să fie, oricum, mai restrictive. Şi, de asemenea, ACUM, la rate crescute ale dobânzilor, o mai mare parte a venitului oamenilor va plăti suplimentul de dobândă şi nu va mai fi circulat prin achiziţia de bunuri. Dintr-o dată... nu mai sunt atât de mulţi bani în circulaţie şi, ca atare, tot mai puţine lucruri sunt achiziţionate. Companiile încep să decadă, în ceea ce priveşte profiturile, încetează să mai creeze locuri de muncă şi încep să iasă din afaceri. oamenii îşi pierd slujbele şi nu mai pot plăti ipotecile, pentru casele mari achiziţionate în vremurile bune. ACUM, ceea ce fac băncile este să strângă firul undiţei, fiindcă, pe măsură ce dau faliment companiile şi indivizii, băncile obţin bogăţie reală, proprietăţile, terenul, resursele care le-au fost ipotecate, pentru că au împrumutat simple cifre pe un ecran. Acest ciclu economic al aruncatului şi strânsului undiţei, în care se introduc mulţi bani în circulaţie, funcţionează de secole. Şi ceea ce s-a făcut... a fost să se fure şi să se acumuleze adevărata avere a lumii, în mâinile celor puţini. "Daţi-mi controlul monedei unei naţiuni şi nu-mi pasă cine face legile!"

La nivel internaţional, bancherii centrali folosesc Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, pentru a face mai mulţi bani, exploatând resursele ţărilor debitoare, falimentându-le prin acest proces. Banca centrală a băncilor centrale este creaţia Rothschild, Bank for Internaţional Settlements. Elitele îşi asigură poziţia, de a controla accesul la practic orice ne este necesar pentru a supravieţui. Oriunde ai merge în lume, banii sunt controlaţi de sistemul bancar. Ei decid dacă oamenii mănâncă sau nu... cine e miliardar şi cine trăieşte din mai puţin de un dolar pe zi. Cine controlează banii, controlează lumea şi sunt foarte puţini cei ce controlează banii. În acest moment, viziunea mea asupra lumii a fost dată peste cap. Mă luptam cu ideea că eşecul şi suferinţa celor mulţi înseamnă, de fapt, succes şi împlinire pentru cei puţini, bancherii centrali de elită, ce au prostit lumea ca să-i lase pe ei să creeze banii. Au deja averi imense, deci care le e jocul final? Care este planul lor suprem? Dezvăluirea planului de dominaţie globală "Când un om cinstit descoperă că a greşit, fie încetează să mai greşească, fie încetează să mai fie cinstit." Am tot dat peste dovezi captivante şi experţi credibili, ce spun că planul secret al elitei bancare, nu este nimic altceva decât dominaţia globală. Iniţial am respins ideea, dar eram hotărât să descopăr ce ne împiedică să prosperăm, indiferent unde urma să ajung. Într-o noapte m-am trezit pe la 3, punându-mi o întrebare fierbinte: Dacă acest mic grup şi-a dorit să domine întreaga lume, ce ar trebui să controleze pentru a realiza asta? Am sărit din pat şi am început să fac o listă. Înainte de toate trebuiau să controleze banii! Şi o fac! Controlul banilor le permite să conducă orice altceva. Trebuiau să controleze energia! Şi o fac! Deja controlează marile afaceri agricole şi comerţul mondial şi cumpără rezervele de apă mondiale. Au băgat sistemul medical în buzunar şi încearcă să suprime alternativele naturale. În principal, trebuiau să controleze ce informaţie primim şi cum am reacţiona la ea.

În America, internetul, cea mai grozavă unealtă de comunicare şi organizare de bază, nu este controlat sau cenzurat actualmente, dar statutul său deschis este atacat din toate părţile. Guvernele, corporaţiile şi ONU toate încearcă să preia controlul, fiindcă dominaţia completă implică să fim controlaţi. Trebuie să ne anuleze drepturile, să spioneze cetăţenii obişnuiţi şi să supravegheze orice aspect al vieţii noastre. Aproape de zori, ştiam că o elită puternică are aproape toate atuurile, pentru a conduce lumea şi am realizat, înfricoşat, că Big Brother nu e pe cale să vină, ci este deja aici! Deja ne aflăm în Matrice, deci cum putem ieşi? Pentru a-mi imagina asta, am realizat că trebuie să descopăr cum arată structura lor de conducere şi cum funcţionează. Un grup relativ redus de familii, în special Rothschild, Rockefeller, Morgan şi Carnegie, împreună cu Harriman, Schiff şi Warburg, conduc şi controlează elita occidentală, de generaţii. Nu insinuez că toţi indivizii din aceste familii sunt activi sau conştienţi de planul de dominare globală. Totuşi, sunt convins că şefii acestor dinastii controlează interesele corporatiste şi bancare şi îndeplinesc schema sinistră ce distruge atât de multe vieţi. Cei ce conduc în secret planul, au fost cunoscuţi sub multe nume. Rapoarte dezvăluite confirmă că se întâlnesc prin lume, în spatele uşilor închise, pentru a-şi dezbate planul. Apoi, cu regularitate de ceasornic, planurile lor încep să apară în mass media şi în arenele financiare, corporatiste, guvernamentale şi militare. Desigur că nu toţi cei implicaţi în aceste grupuri iau şi decizii. Există o ierarhie a cunoaşterii şi participării. Unul dintre simbolurile principale ale elitei conducătoare este ochiul atotvăzător. Se află pe bancnota de un dolar, se află în sistemul american de supraveghere în masă, numit iniţial "Total Information Awareness", se află în sigla serviciului britanic de informaţii MI-5 şi chiar peste oceane, în Curtea Supremă a Israelului, proiectată şi finanţată în totalitate de familia Rothschild.

Cred că au preluat imaginea maiestuoasă a piramidei lui Keops şi "piatra" sa de culme legendară, metalică şi i-au pervertit semnificaţia, pentru a-i reprezenta pe cei de la vârf, ce sunt capabili să-i supravegheze şi să-i controleze pe toţi cei de sub ei. Una dintre modalităţile dureroase, în care a fost folosită această informaţie, este prin cei care vor să promoveze antisemitismul. Ei numesc eronat asta "un plan evreiesc" şi continuă să practice rasismul, care subminează şi distruge atât de multe vieţi. Lăsaţi-mă să precizez: nu este, în nici un caz, un plan evreiesc! S-a dovedit că bancherii centrali chiar au finanţat ambele tabere în WW II, la fel ca şi unele corporaţii, asociate cu atrocităţile lui Hitler contra evreilor. Din moment ce aceşti oameni au mai mulţi bani decât le-ar fi necesari familiilor lor vreme de generaţii şi din moment ce au puterea de a crea bani, nu cred că bogăţia este scopul lor suprem. După ce ai toate bunurile materiale, pe care ţi le-ai dori vreodată în viaţă, ce a mai rămas, care să te încânte? Şi pentru mulţi oameni răspunsul este: puterea! puterea globală! Au devenit elitele intelectuale, au început să creadă că au un plan mai bun decât al celorlalţi, au ajuns la ideea că libertatea este periculoasă. Dacă le dai oamenilor libertate, ştii ceva? S-ar putea să n-o folosească înţelept, aşa cum credem noi că ar trebui folosită. Suntem mai deştepţi decât ei toţi şi, spre binele lor, ar trebui să-i conducem! Ajungând să accept ideea unei elite conducătoare, plănuind dominaţia globală, am început să aud aceiaşi oameni, vorbind, de fapt, mai îndrăzneţ şi mai public despre asta, numai că o numesc "noua ordine mondială". Când vom avea succes şi vom avea, vom avea şansa reală a acestei noi ordini mondiale. Este o nouă ordine mondială, cu provocări noi, foarte diferite şi radicale. Poate fi creată o nouă ordine mondială - e o ocazie grozavă! "Există nevoia stringentă a unei autorităţi politice reale."

Dată fiind starea lumii noastre, o nouă ordine mondială ar putea suna ca o idee grozavă, dar a trebuit să fac diferenţa, între ce descoperisem despre dominaţia globală, un guvern mondial condus de o mică elită şi realitatea interconectării noastre globale, ce înseamnă realizarea faptului că la nivel fundamental şi chiar spiritual, nu suntem separaţi, ci suntem conectaţi cu toţii. Dar planul dominaţiei globale înseamnă exact contrariul. Este o strategie "dezbină şi cucereşte", pentru a menţine abisul dintre noi, gândind că e vorba de democraţi sau republicani, liberali sau conservatori, care generează problema, când ambele tabere servesc, într-un final, aceluiaşi plan. Cred că ne îndreptăm către o autoritate mondială totalitară, de fapt o dictatură militară, condusă de o elită minusculă, care are toată puterea şi face toate regulile. Dacă vor reuşi, nu vom mai avea unde să fugim sau să ne ascundem. Gândiţi-vă la asta! Întregul concept al conspiraţiei a fost atât de ridiculizat, că este o provocare socială fie să te şi gândeşti la el şi există întotdeauna o poveste aparent rezonabilă, pentru a explica numai câte un incident, pe rând. Personal încercam mereu să justific, cum, aceiaşi oameni, ajungeau permanent să aibă mai mulţi bani şi mai mult control, gândind: "Trebuie că profită de pe urma situaţiei, dar nu o creează ei, de fapt!" Dar, după aproape un deceniu de pus probleme şi dovezi laolaltă, sunt convinsă că nu e ceva întâmplător şi dacă eşti din familiile foarte puternice ale elitelor bancare şi partenerilor lor politici şi corporatişti atunci ai un plan de a ne domina şi controla pe noi ceilalţi. O dată ce am aflat de realitatea şi scopul acestui plan, chiar a trebuit să mă gândesc, la cât de multe îmi doresc să aflu despre asta. Chiar trebuie să mă concentrez pe răul de care sunt capabile fiinţele umane? Am decis că merită să ştiu cine sunt aceşti oameni şi cum funcţionează organizaţiile lor, fiindcă, pe de altă parte, furia şi tristeţea înseamnă claritate şi putere, puterea pe care o avem de a ne focaliza eficient eforturile, ACUM că înţelegem ce se întâmplă, de fapt. Cea mai grozavă închisoare, în care pot trăi oamenii, este teama de ce ar putea gândi alţi oameni.

Ce s-a întâmplat cu mine, ca rezultat al ridicolului prin care am trecut, este că m-am depărtat de frica de părerile altor oameni şi, numai când o faci, realizezi în ce închisoare ai trăit anterior. Şi ce mi-a oferit, a fost să înţeleg eu însumi, cât de uşor este ca cei puţini să-i controleze pe cei mulţi. Tot ce trebuie să faci este să dictezi normele în societate, ce este considerat drept şi nedrept, moral şi imoral, bun şi rău, sănătos şi nesănătos, posibil şi imposibil şi... să construieşti ceea ce eu numesc o "zonă necombatantă" şi, dacă-ţi trăieşti viaţa în acea zonă a percepţiilor şi credinţelor şi a ceea ce spui şi gândeşti, atunci oamenii te vor lăsa în pace, fiindcă eşti normal. O dată ce ieşi din acea împrejmuire şi începi să-ţi exprimi unicitatea, ceea ce au creat Illuminati este o întreagă populaţie Umană de gardieni ai închisorii, care sar pe cei care se abat de la norme. Şi este interesant, că atunci când ajungi la limita acelei zone, prin ceea ce spui şi gândeşti, nu gândeşti: "Dacă o fac, ce va spune şeful Băncii Mondiale?". Nu! Spunem "Ce va crede Mama?" sau "Băieţii de la bar sau colegii de muncă ce ar spune?". Şi ce au realizat Illuminati, creând aceste norme, au creat o armată incontestabilă de oameni, pentru a-şi impune reciproc aceste norme. Marea lor strategie de dominare globală este deja aplicată. Sculptează lumea în superstate, ce transcend graniţelor naţionale, pentru a le fi mai uşor să le conducă. Au înfiinţat deja Uniunea Europeană şi Uniunea Africană. Politicienii din SUA, Canada şi Mexic, sub titulatura Parteneriatului de Securitate şi Prosperitate, au lucrat la componenta nordică, a ceea ce s-ar putea numi, probabil, planurile unei Uniuni Americane. Asta se întâmplă de ani de zile, fără consimţământul cetăţenilor sau al parlamentelor. O Uniune a Pacificului este deja în formare. Aceasta este organigrama tiraniei globale, structura controlului total. Aici sunt doi dintre cei mai puternici oameni din Europa, vorbind despre avansul către un singur guvern mondial. Este extrem de important ca noi, în acest nou cadru al guvernelor globale, în principal pe ambele maluri ale Atlanticului, să implementăm aceleaşi reguli, în acelaşi mod. 2009 este, de asemenea, primul an al guvernării globale, cu înfiinţarea G20 în mijlocul crizei financiare.

La nivel internaţional, elita băncilor centrale au înfiinţat organizaţii uriaşe, care să le aplice politicile, incluzând Organizaţia Mondială a Comerţului, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. John Perkins e un om care ştie, din decenii de experienţă proprie, de aşa-zis "asasin economic", cum prin complicitatea băncilor, corporaţiilor şi guvernelor au luat în stăpânire ţări din lumea întreagă. Am folosit multe tehnici, dar probabil cea mai cunoscută este de a ne duce într-o ţară, care are resurse dorite de corporaţiile noastre, ca petrolul şi de a aranja un împrumut uriaş pentru acea ţară, de la organizaţii ca Banca Mondială sau vreuna dintre surorile sale. Dar aproape toţi banii ajung la corporaţiile americane, nu la ţara în Sine, corporaţii ca Bechtel şi Halliburton, General Motors, General Electric - genul ăsta de organizaţii. Şi ei construiesc proiecte uriaşe de infrastructură, în acea ţară: centrale industriale, autostrăzi, porturi, parcuri industriale, lucruri bune pentru cei foarte bogaţi, spunându-se că-i vor îmbogăţi pe săraci. De fapt săracii suferă, fiindcă împrumuturile trebuie achitate şi sunt uriaşe, achitarea lor însemnând că săracii nu vor primi educaţie, asistenţă medicală şi alte servicii sociale şi ţara este lăsată intenţionat cu datorii uriaşe. Ne întoarcem, noi asasinii economici ai ţării şi spunem: "Uite, ne datorezi o grămadă de bani şi nu-ţi poţi achita datoriile, aşa că dă-ne o bucată de carne." Imediat ce este ales unul dintre acei preşedinţi antiamericani, unul dintre noi se duce şi-i spune: "Hei, felicitări d-le preşedinte! ACUM că eşti preşedinte, vreau doar să-ţi spun că te pot face extrem de bogat - pe tine şi familia ta - fiindcă am câteva sute de milioane de dolari în acest buzunar, dacă joci aşa cum vrem noi. Dacă decizi împotrivă, în acest buzunar am un pistol, cu un glonţ cu numele tău pe el, în caz că te decizi să respecţi promisiunile din campanie şi să ne arunci afară. Vinde-ţi petrolul, foarte ieftin, companiilor noastre sau votează pentru noi la următorul vot al ONU sau trimite trupe să le sprijine pe ale noastre, în locuri din lume ca Irakul."

Şi astfel am reuşit să construim un imperiu mondial, cu foarte puţini oameni care ştiau, de fapt, că am făcut asta. Ca mulţi alţii, am crezut că o conspiraţie a dominaţiei globale n-ar putea funcţiona, fiindcă oamenii nu sunt atât de pricepuţi, în esenţă. Am crezut că, în nici un caz, nu puteau imagina o astfel de schemă, la nivelul necesar de control şi secretizare. Una dintre speranţele false, este că totul se datorează incompetenţei guvernului şi e o greşeală uriaşă şi oamenii chiar nu ştiu asta. Şi asta e o acoperire grozavă a faptului că sistemul chiar îşi cunoaşte destinaţia şi că merge încotro doreşte şi că are succes în asta. - Tot mă întreb cum e posibil, ca ceva atât de mare şi corupt să rămână secret? - Este o structură simplă şi de n-ar fi fost astfel, n-ar fi funcţionat. Şi poate fi asemănată cu o piramidă compartimentalizată. Dacă analizezi orice organizaţie actuală, fie că e o corporaţie transnaţională, universitate, guvern, societate secretă, toate sunt structurate piramidal. Şi e sistemul despre care vorbesc CIA şi alte servicii de informaţii. Au acest sistem al "informaţiei strict necesare", lasă oamenii să ştie numai cât să poată contribui şi nimic mai mult. Deci să luăm ca exemplu o bancă individuală, nu că ar exista aşa ceva. La bază sunt oamenii pe care-i vezi când vrei să încasezi un cec la bancă. Ei nu ştiu ce ştie şi discută directorul băncii, din spatele lor. Nu ştiu decât strictul necesar, pe postul lor. Directorul băncii, din biroul din spate, nu ştie ce se întâmplă la nivel superior, aceştia nu ştiu ce e la următorul nivel şi, în cele din urmă, sunt foarte puţini, la vârful acelei structuri bancare piramidale, singurii care cunosc adevărata agendă a băncii şi în ce direcţie merg şi de ce anume. Acest gen de compartimentalizare explică cum, Proiectul Manhattan, care a dezvoltat bomba atomică în WW II, a fost ţinut secret, în pofida celor 130.000 de oameni care lucrau la el.

Când am aflat iniţial de dimensiunea şi intenţiile acestei agende, am crezut că am gripă vreo două săptămâni. Apoi mi-am dat seama! Aveam această încercare, bine plănuită şi orchestrată, de a masca potenţialul uman şi, totuşi, geniul nostru ieşea la suprafaţă. Chiar dacă eram zăpăciţi şi reprimaţi sistematic, oamenii apăreau cu soluţii inovatoare, ingenioase, pentru un număr uriaş de probleme cu care ne confruntam. Nu e greşeala noastră că n-am recunoscut cât de organizată şi intenţionată este această schemă. Este provocarea noastră! Am analizat genul de lume pe care elita conducătoare ni l-a dăruit deja şi a trebuit să întreb: "În ce fel de lume am trăi, dacă ar avea dominaţia absolută asupra oricui, de oriunde?". În această nouă ordine mondială a lor, un număr minuscul de oameni ar exercita controlul total, asupra vieţilor tuturor, printr-un sistem de supraveghere invazivă, suprimare violentă a opoziţiei şi sclavie a datornicilor. Imaginaţi-vă minuscule insule de belşug, înconjurate de o mare de sărăcie, în care misiunea armatei e de a-i proteja pe cei ce au, de cei ce nu au. Am ajuns să cred că scopul lor e cu adevărat de rău augur şi că nimic nu-i va opri să continue aplicarea planului lor. Oricât de dificil ar fi pentru americani să accepte, sunt convins, ACUM, că agenda elitei globale include distrugerea puterii financiare şi a suveranităţii SUA. Cu istoria sa de libertate de exprimare şi revoltă armată, America reprezintă un obstacol major pentru consolidarea globală a puterii. Dacă vor reuşi să doboare această ţară, cred că elita internaţională intenţionează transferul puterii productive a americanilor către dictatura lor mondială, preluând, treptat, controlul vieţilor noastre, prin ceea ce David Icke numeşte "furişatul totalitar". Gândiţi-vă! Ne-au băgat atât adânc în datorii, că nu le vom putea achita niciodată, prăbuşesc dolarul şi intenţionează să-l înlocuiască cu moneda globală a FMI. Această campanie pentru o monedă globală electronică ar permite unei autorităţi centrale să desfiinţeze financiar orice individ sau grup, într-o clipă.

ACUM, pentru prima dată în istorie, sunt propuse impozite internaţionale, sub pretextul rezolvării schimbărilor climatice. Ca un cal troian, tratatul sugerat dezvăluie că la Conferinţa ecologică de la Copenhaga, din 2009, s-a apelat la îngrijorarea noastră pentru mediu, în timp ce ne distrag atenţia, că acest impozit fără precedent, pe CO2, ar fi plătit către Banca Mondială şi impus de poliţia globală. Există căi de rezolvare a nevoii imediate de reducere a poluării, fără a crea un impozit în beneficiul tiraniei. Vrei să schimbi astfel societatea, ştiind că, dacă ai face-o deschis, ai obţine o reacţie ostilă. Deci nu o faci deschis, ci prin problemă-reacţie-soluţie. Prima etapă: creezi o problemă. Ar putea fi o bombă teroristă, ar putea fi 9/11, ar putea fi ruinarea monedei, ar putea fi un colaps al bursei sau al guvernului. Le spui oamenilor versiunea ta: a) Cine a făcut-o! şi b) De ce a făcut-o. Şi, la acest moment, problemă-reacţie-soluţie s-ar prăbuşi, dacă am avea o mass media înrudită, cumva, cu jurnalismul. În schimb, mass media oficială este un birou de relaţii publice, pentru versiunea oficială a evenimentelor. S-a dovedit că George W. Bush avea dreptate, despre armele de nimicire în masă ale lui Saddam Hussein. Practic singura cale sau sursă de informare avută de public, despre Eveniment, este mass media oficială. Şi ce urmăresc, în a doua etapă a problemă-reacţie soluţie, este reacţia esenţială de indignare şi frică şi vor ca publicul să spună guvernului: "... trebuie făcut ceva... nu se mai poate aşa... ce aveţi de gând să faceţi?". Şi asta permite etapa a treia, în care, cei ce au creat problema, incită la acea reacţie publică, prin povestea falsă, pentru a oferi apoi, pe faţă, soluţia problemei creată de ei înşişi. Ideea folosirii unei tragedii - provocată sau pur şi simplu folosită - a fost foarte semnificativă ca să pot înţelege, într-un final, cât de departe ar merge aceşti indivizi, pentru a-şi atinge scopurile. Este dovedit deja, că am intrat în războiul din Vietnam în baza unor pretexte.

Fostul secretar al apărării, Robert McNamara, a recunoscut că atacul asupra navelor din Golful Tonkin nu a avut loc, de fapt. Concluzia noastră, că am fost atacaţi în acea zi, a fost eronată. Dar n-a contat! Mai recent, fostul preşedinte Bush a folosit inexistente arme de nimicire în masă, ca pretext pentru a invada Irakul. Tactici de acest gen sunt denumite uneori ca operaţiuni sub "drapel fals". Din ce în ce mai mulţi oameni cred că 9/11 a fost o operaţiune sub "drapel fals", a elitei globale, pentru a crea cadrul preluării petrolului Orientului Mijlociu şi dezmembrării protecţiei oferite de constituţia SUA. Aproape tot necesarul unui stat poliţienesc există deja. Chiar ACUM, în America, oricine poate fi închis fără avertisment sau acuzaţie şi putem fi răpiţi, torturaţi şi asasinaţi legal, dacă guvernul decide că ce facem noi le ameninţă planul. Tot ce trebuie să facă este să ne numească suspecţi, în aşa-zisul lor război contra terorii. Suntem tot mai supravegheaţi. În 2010, erau 30 de milioane de camere ce ne înregistrau, numai în SUA. Când demonstrăm, suntem ACUM exilaţi spre zone numite eufemistic "de exprimare liberă". Zone pentru exprimare liberă?! Orice apel telefonic şi e-mail pe care-l trimitem sunt colectate şi arhivate şi pot fi controlate oricând. Permisele noastre de conducere şi paşapoartele au cipuri computerizate, pentru a ne urmări orice mişcare. Şi, ACUM, pacienţilor din spitale li se dau aceleaşi cipuri, ce li se implantează sub piele. De fapt, Procter & Gamble au fost cei ce au dezvoltat aceste cipuri, iniţial pentru a-şi urmări produsele. Întotdeauna este oferit spre ajutor, dar până şi un director adjunct al CIA a recunoscut că este doar începutul marcării tuturor, pentru a ne urmări şi controla mai bine. Ei ar fi controlorii. Prin comandamentul spaţial al SUA au conturat un plan, numit "dominarea întregului spectru". Supraveghere sofisticată prin satelit, la fel ca şi energii direcţionate şi arme laser, ce sunt deja dezvoltate, ce au capacitatea de a lovi ţinte, oriunde pe Pământ.

Continuare Thrive ( Prospera )