Universul Conectat - Nassim Haramein

Vedem Universul cu adevărat atunci când deschidem ochii?
Vedem oare adevăratul potențial care există în noi?
La început a fost focul apoi a venit oțelul și nu a trecut mult pană când am început să ne punem marile întrebări.
Cine sunt eu?
De ce sunt aici?
Unele dintre cele mai mari minți ale istoriei. Pitagora, Socrate, Platon, Rumi, Leonardo Da Vinci, Michael Faraday, Max Plank, Nikola Tesla și Albert Einstein toți au început să examineze marile întrebări ale vieții și ale Universului.
Munca lor colectivă ne-a îndreptat către ceva important și anume că am putea fi mult mai interconectați decât și-a imaginat cineva vreodată.
Ideile lor au depășit cu mult propriul timp astfel că au lăsat mesaje pe care alții, din viitor, să le găsească pentru că, în timpurile lor, puteau să-și împartă cunoștințele cu puțini contemporani.
Trăim într-o eră în care putem comunica în orice loc de pe Glob, Suntem toți conectaţi dar este mai mult decât un sentiment, este și o ecuație matematică...
Ideea de a fi conectați toți sună ca o platitudine pentru mulți dintre noi.
Suntem mai deconectați decât am fost vreodată, în unele feluri.
Războaie, violență, lăcomie, tragedie.
Acestea sunt poveștile care umplu canalele de știri iar asta e o lume foarte deconectată.
Noi împotriva lor, tu împotriva mea, pericole și dezastre pândind la fiece colț dar suntem oare complici la asta?
Pentru că asta e ceea ce mulți oameni sunt obligați să privească, târâți spre cele mai urâte aspecte ale Umanității.
Apoi este ritmul tot mai crescut. De ce alergăm prin viață tot mai rapid? Alegem fragmente și mesaje deconectate din știri sau din context.
Atunci când consumăm doar parți din întreg este greu să vedem imaginea de ansamblu.
De ce viața pare atât de frenetică?
De ce pierdem atât de mult timp cu vânătoarea de bani? profesie, intimități publice și posesii... cu un program atât de încărcat când tot ceea ce ne dorim cu adevărat este simplu: să fim împreună.
Cu tot progresul nostru am pierdut conexiunea cu ceea ce contează cu adevărat.
Am rămas deconectați pretinzând că suntem conectați.
Conectați fiind, dar la distanță, ne pare mult mai ușor să spunem lucruri dureroase.
„Mă despart de tine!”
„Nu mai veni la lucru luni.
Ești concediat!”
Avem probleme în a sta conectați cu cei pe care îi iubim...
Suntem părăsiți de Umanitate.
Există frică și există frumusețe.
Pe care o vom alege?
Cum ne vom conecta la lume?
Schimbând felul în care experimentăm lumea
Există o matematică ascunsă care definește toată Creația.
Nassim Haramein crede că lumea este conectată profund.
Universul nostru este plin de mistere.
Planetele, stelele și galaxiile adună doar 4,9% din materia Universului
Atunci, din ce este făcut restul Universului?
Să fie materia întunecată?
Este energia întunecată?
Există foarte multă energie neexplicată în Universul nostru.
În anul 1992 Sonda NASA de explorare cosmică a detectat o fluctuație în energia de fundal a Universului.
Pentru a explora acest mister este nevoie să ne amintim cuvintele lui Nikola Tesla: să gândim în termeni de energie, frecvență și vibrație. Există un flux de energie ce curge în jurul tău și un flux energetic al Universului în interiorul tău.
Atunci când oamenii realizează că totul este conectat sentimentul separării, al faptului că suntem izolați... să sperăm că acesta va dispărea și va fi înlocuit cu cu alt sentiment: că suntem parte a acestei incredibile Creații în care orice este interdependent de tot ceea ce este în jur și că totul este conectat prin energia care există în Spațiu și că, de fapt, Spațiul este cel care creează Materia și realitatea iar ei sunt parte din acest Tot.
Deci ei pot vedea potențialul incredibil pe care îl au, miracolul incredibil care este viața fiecăruia și că pot experimenta această interconectare totală. Este un sentiment de rezonanță un sentiment de conectare cu tot ce există în lumea naturală.
Poate, doar poate, ca urmare a acestei înţelegeri la un nivel profund vor începe să se înţeleagă pe ei înșiși și să înțeleagă cum funcționează Universul la un nivel profund.
Poate că aceasta va dă speranță oamenilor.
Poate oare să existe o bază științifică a faptului că suntem toți conectați?
Albert Einstein a schimbat lumea cu o ecuație și totuși a știut că cea mai mare realizare a să aceea de a crea o teorie unificată nu a fost niciodată terminată. Einstein știa cât de important ar fi pentru Umanitate dacă ar fi putut descoperi asta și a tot căutat răspunsuri. Dar, înainte de a putea rezolva problema, a rămas fără timp.
Alții au construit pe teoriile lui, în căutarea teoriei unificate a totului.
Unii oameni au intuit această conexiune între macro și micro.
În trecut am creat o mitologie dar dacă am putea înțelege prin lentila științei?
Nassim Haramein a explorat modul cum totul este conținut în tot.
Explorarea Universului prin matematică și fizică este complexă și totuși, din complexitate irumpe simplicitatea.
Și dacă există o metodă de a dovedi că totul este conectat și unic, în același timp?
Pentru a înțelege asta trebuie să pornim într-o călătorie iar aceasta începe cu protonul.
Dacă vă amintiți de la orele de știință atomii sunt peste tot iar protonii sunt în centrul fiecărui atom de aceea trebuie să înțelegem cu precizie protonul, dacă vrem să pricepem Universul.
Noi măsurători ale protonului sugerează că trebuie să ne schimbăm modul de gândire.
Nassim Haramein a fost primul care a prezis o nouă măsură a razei de încărcare a protonului.
Protonul poate deține cheia pentru înțelegerea științifică a modului în care conexiunea din Univers funcționează cu adevărat.
Einstein demonstrează prin exemplul unei persoane ce călătorește cu trenul teoria relativității.
Unifică astfel problema energiei cu masa prin formula faimoasă: E=mc2
Dar, mai târziu a apărut o mare dezbinare între fizicieni atunci când Niels Bohr și un grup de fizicieni s-au divizat în a explica mecanica cuantică, împărțită în două lumi: o lume a cuanticii care descrie probabilități și incertitudini, a lumii mici și o matematică separată pentru Universul mare.
Prin această diviziune a apărut un mod deconectat de a gândi.
Nassim Haramein, director de cercetare la Fundația pentru Rezonantă a pornit o călătorie de o viață pentru a descoperi o teorie unificată a totului.
Pasiunea de a învăţa nu m-a părăsit vreodată. De cum am terminat școala am devenit mai pasionat ca niciodată de a înțelege Universul studiind fizică și matematică, etc. pentru a încerca să descriu și eventual să descriu o biofizică unificată. Pentru mine a fost crucial să înțeleg sursa realității.
Am ajuns aici și experimentăm această viață iar cei mai mulți nu se se întreabă: cum de sunt aici? în această viață, cum mă mișc? Miliarde și triliarde de atomi din jur…
Am explorat toate acestea pentru satisfacția personală.
Nu a fost pentru o diplomă sau pentru a impresiona vreo instituție.
Am știut că dacă aveam un astfel de țel aș fi avut restricții.
Știam că urma să primesc concepte specifice cu care să lucrez și nu vroiam asta, am vrut să fiu complet liber să gândesc ceea ce vreau să gândesc, pe măsură ce explorăm.
Asta m-a dus pe un anume drum câteodată s-a dovedit că greșesc dar, într-un final, am început să pun totul cap-la-cap și cred că am găsit ceva fundamental și foarte profund.
Pentru a înțelege cum este totul unificat Nassim a studiat natura, a trebuit să se uite la structuri.
A privit la macro și la micro...
A început să pună întrebări despre fenomene pe care știința le ia de la Sine înțelese și a început să se întrebe dacă nu cumva, undeva am deviat.
Pe măsură ce drumul său continua a început să vadă că, pentru a înțelege cum este totul conectat trebuie să privim la tot.
Tot ceea ce experimentăm în realitate este, de fapt, făcut din 99,9999% spațiu iar micile părți care nu sunt spațiu, acele părți definite ca ceva, lumea materială sunt, de fapt, mici oscilații, mici bariere electromagnetice de care ne tot lovim, asta fiind ceea ce numim realitate, numim o piatră, un atom, numim apă, nisipul sau stelele, galaxiile așa că poate, în loc să ne uităm la materie pentru a defini spațiul am început să gândesc că poate spațiul este cel care definește materia. Este fascinant să realizezi că dacă ai scoate tot spațiul liber din atomii fiecărei ființe umane de pe planetă apoi ai aduna ce rămâne (materia) toată Umanitatea ar încăpea într-un cub de zahăr (tos)!
Sigur, ar avea densitatea neutronilor și ar cântări 478 milioane tone dar asta ne ajută să vizualizăm importanța înțelegerii că fiecare dintre noi este alcătuit din foarte mult spațiu gol! dar s-a dovedit că spațiul nu este gol. Am găsit că spațiu-timpul, la nivel cuantic, fluctuează la nivele energetice intense.
Este foarte dinamic și este plin de energie.
Nu vorbim doar despre spațiul exterior, planete; vorbim despre spațiul interior.
Fiecare atom în parte din corpul tău, orice om de pe planetă are asta în comun.
Fără deosebire de rasă culoare sau religie.
Suntem ființe individuale dar energia dinamică a Universului curge constant prin tot spațiul din interiorul fiecărui atom al nostru conectându-ne pe toți.
Asta ne ajută să înțelegem citatul profund al poetului Rumi care a spus:
„Nu ești o picătură din ocean ești un ocean într-o picătură!”
Poți, literalmente, să simți forța Universului în tine iar curgerea ei prin tine te conectează la Tot, pentru că ești parte din Tot prin această energie dinamică.
Marele fizician teoretician Archibald Wheeler, coleg cu Einstein, spune „Nu există ceva mai central decât asta... spațiul gol nu este gol ci este locul unei fizici foarte violente.”
Fizicianul David Bohm explică: „Spațiul nu este deloc gol. Universul nu este separat de oceanul cosmic de energie.”
Iar Albert Einstein a spus că: „Obiectele fizice nu sunt în spațiu ci acestea sunt extinse spațial, ca și câmpuri energetice în acest fel conceptul de spațiu gol își pierde înțelesul.”
Acest implacabil fundal de energie există pretutindeni în spaţiu și este descris de fizică ca fiind Vacuum.
Dacă ar exista o cale să ne conectăm la această energie a vacuumului mai degrabă decât să consumăm resursele naturale.
Umanitatea este pe un traseu care este nesustenabil.
De milioane de ani câmpurile magnetice sunt în jurul nostru fără ca noi să știm de ele până când Faraday s-a gândit că mișcând un magnet într-un set de fire obținem o sursă de putere electrică care pune în mișcare aparatele actuale din societatea noastră.
ACUM descoperim că există un alt câmp invizibil iar sursa lumii materiale, a tot ceea ce ne înconjoară în cantități apreciabile și dacă învățăm cum să pătrundem această structură putem să alimentăm o lume pentru generațiile care vor veni.
Cercetători din toată lumea caută o soluție pentru a capta energia din vacuumul care ne înconjoară și este important ca să reuşească.
Războaiele curente și cele potențiale ne vor lăsa fără resurse cum este petrolul sau apă.
energia din abundență va crea stabilitate în lume și va reduce amenințarea iminenței războaielor.
Războiul a jucat un rol major în trecut.
Chiar trebuie să fie parte din viitorul Umanității?
Războiul a adus tristețe fără margini omenirii și este, poate, cel mai puternic exemplu de ce se întâmplă când nu suntem conectaţi.
Ghandi spunea: „Ochi pentru ochi, face toată lumea oarbă.”
EXISTA O CALE MAI BUNĂ
Cu capacitățile moderne în alt război nu vor mai fi învingători.
Gene Rodenberry, creatorul Star trek spunea odată: „Semnul de civilizație nu stă în abilitatea de a lupta în războaie ci, mai degrabă, în abilitatea de a  le evita.”
Să învățăm cum să colectăm din vacuum energia care ne înconjoară poate avea implicații profunde dar necesită schimbarea de paradigmă.
Unele dintre cele mai mari salturi în știință au venit de la oameni care au avut curajul de a urma ideile care schimbau tradiția timpului.
Este obișnuit că ideile noi sunt primite cu reticență inițial.
Galileo a fost închis, Faraday a fost marginalizat fiindcă nu era prea școlit.
Știi ce s-a întâmplat atunci când Einstein și-a prezentat lucrarea, în 1905? Nimic nu s-a întâmplat. oamenii nu au aderat la ideile lui. Singura persoană care a văzut ce a făcut Einstein a fost Max Plank care a devenit părintele teoriei cuantice.
Urmărirea unei ținte independente, în afara lumii academice a devenit extrem de dificil.
A fost dureros în multe circumstanțe, sentimentul de respingere continuă, de a nu fi înțeles, interacțiunea constantă, disputele, ideile preconcepute.
A fost un drum lung, totuși, m-a forțat să devin mai precis, să caut mai adânc și să fiu foarte precaut în privința calculelor mele și a modului în care le prezint lumii.
Deci, toate au folosit unui scop.
lumea noastră materială nu este solidă, așa cum apare la nivel cuantic.
Așa cum Tesla a statuat ACUM un secol trebuie să ne raportăm la Univers prin energie, frecvență și vibrație și nu o formă solidă, fizică.

page:1/2