Conştientizare 5

Când a adus agitaţia bezmetică la ceva bun ? În schimb, dacă n-am hălădui printre asteroizi, comete, poveşti de adormit copii, etc., ci dacă la fiecare ştire apărută am transmuta energiile, am crea astfel un egregor puternic, automat realizându-se şi o schimbare benefică, iar atunci sigur că am face o treabă bună. Războiul este uşor, însă precum vedeţi pacea ne face praf. Dacă n-am mai fi atât de infatuaţi, am fi capabili să spunem :
Tată Suprem Creator, Tu Cel ce ai creat toate lumile văzute şi nevăzute, cer ca Planul Tău să fie împlinit în totalitate, exact aşa precum Voinţa Ta este.  Tot asta făcea şi Iisus (pe care unii îl consideră un sălbatic, alţii nu-l consideră nicicum, etc., fiecare după simţirea lui) când se intersecta cu diverse acţiuni umane, zicând: “Tată Voia Ta să fie împlinită !“

Aşadar, atâta timp cât se cere şi implicarea acestei ţări a noastre, fuga sau neutralitatea este prea puţin benefică. Neutri au şi fost indienii când englezii au făcut colonie din India, considerând că este karmă, destin etc. şi că luptă este nocivă, deoarece în luptă, mereu unul va câştiga în timp ce altul va pierde. Ideală este acţiunea, dar una conştientă, în care să se pună pe prim plan Voinţa Creatorului Suprem, cerând în mod continuu îndeplinirea acestei Voinţe şi atât. 
Aşadar, văd ştirea şi o aduc la nivelul Voinţei Creatorului Suprem... ,asta este doar părerea mea şi sigur că da, fiecare om, are opţiunea să facă o altă alegere.

Este timpul să nu mai copilărim atât, să fim mai duri, dar clari, să mai rărim poveştile - workshopurile fiind cele mai agreate. Astăzi oamenii se duc pe la workshopuri aşa cum ieşeam pe vremuri la teatru, sau la diverse concerte, etc. De aceea, în timp, acestea au devenit mai mult show-uri de divertisment, presărate (aceste poveşti) cu glume etc., trainerii făcând cursuri de actorie şi public speaking - la fel ca preoţii de altfel - aşa că, show să fie şi poveşti - să nu zic telenovele.

Încep din ce în ce mai mult să îi respect pe cei cu adevărat treziţi, cei ce au ieşit din turmă şi îşi pun întrebări, la fel cum au făcut şi călugării persecutaţi, precum:  părintele Arsenie, Staniloaie, Argatu, Galeriu,etc., văzând inadvertenţele între ceea ce se cere, ce ţi se dă pe tavă, în ce eşti îndreptat să crezi, cum să acţionezi şi ce se întâmplă în realitate. Aici este clenciul, când începi să devii conştient de realitate şi începi să îţi pui întrebări. Iar când eşti interesat de un răspuns cu adevărat real, primeşti şi răspunsul.
Acel călugăr care a venit din munţi de la Mănăstirea Petru Vodă, în Bucureşti, exact când acel grup de români au decis să sfinţească locul unde vroiau să ridice moscheea....de unde a ştiut ? A venit ca un fur, a acţionat, după care a urcat în tren şi s-a reîntors în munţi. Dacă rămânea neutru, dacă refuză să vadă şi cealaltă parte a monedei, lucrurile ar fi stat altfel (vedeţi şi acei tineri care au venit noaptea şi au pus crucea metalică ce avea tricolorul pe  ea, acţiune ce a adus atâta bucurie în sufletele semenilor noştri). 
Toţi marii călugări cu adevărat înainte-văzători au acceptat ambele părţi ale monedei, acţionând perseverent în direcţia echilibrării - desigur că întotdeauna l-au pus pe Dumnezeu înainte.
Pe când noi, am fost în ultimul timp învăţaţi să ne punem pe noi pe primul plan...,dar asta fac şi cei din tabăra adversă, iar atunci când omul se pune pe prim plan, cerând manifestarea propriei lui voinţe ignoranţe (aşa cum majoritatea meditaţiilor sunt concepute), Supremul Creator se retrage, că astfel, omul să poată vedea şi rezultatul unei astfel de alegeri - de aceea am scris anterior că unii parcă suntem născuţi, iar alţii făcuţi.
Sunt destule meditaţii ghidate (adică făcute de cineva anume), meditaţii frumoase ce-i drept, dar în care Dumnezeu nici măcar nu este pomenit …, în meditaţie ridicându-se în slăvi deşarte propria putere mică, micuţică, ignoranta, subconştienta personală, egotică. Se uită ca reală putere vine de fapt din scânteia divină care se află în noi şi nicidecum din programe create cu ajutorul minţii subconştiente. 

Şi iată că astfel, noi mai toţi, taman am creat şi întărit bine de tot, diverse softuri create la nivel de subconştient unde Dumnezeu este inexistent. Adică, am creat exact ceea ce ni s-a cerut de cei ce vor să îşi păstreze autonomia aici pe planetă. ACUM aceştia pot să se folosească de energia investită în ele, energie cedată de marea masă de naivi de bună voie şi nesiliţi de nimeni. Puteţi spune că a fost încălcat liberul arbitru? Nu, ei s-au spălat pe mâini fiindcă s-au folosit doar de dorinţa de preamărire existenţa în om. Astfel, creând pentru aceasta, titluri, diplome şi alte lucruri efemere. Au obligat ei pe cineva să facă diverse cursuri, iniţieri, tehnici, etc. ? Aiurea, au fugit oamenii, care mai de care să se iniţieze că mari maeştri, deţinători de zeci de patalamale. Vedeţi, aceştia au fost deştepţi, că până la urmă toţi cei ce sunt îndreptăţiţi să ţină astfel de cursuri, trebuie să se înscrie la ei. Asta da păcăleală şi ăştia păcălici, sau ăştia da păcălitori de meserie, având balta destui peşti/păcălici de te umflă râsul/plansu’.

Eu cred că Dumnezeu ne-a adunat laolaltă într-un loc sfinţit, unde au trăit şi nevoit oameni sfinţiţi, unii dintre noi fiind binecuvântaţi să interacţionăm cu oameni cu adevărat deosebiţi, oameni care au cunoscut adevărul...Aceşti oameni însă mereu erau “pocniţi” exact de cei pe care îi ajută....De ce ? fiindcă ei au văzut clar, jocul, manifestarea dualităţii, cei ce îi pocneau fiind mult prea mult axaţi pe materie, aceştia mergând la ei doar în scop personal, vroind dobândirea de lucruri efemere, ceea ce era în contradicţie cu direcţia în care acei oameni mergeau. Astfel, creându-se acel program dual, în care ei dădeau tot ce era mai bun, iar ceilalţi (egoticii) îi răsplăteau cu inversul monedei. Priviţi în istoria noastră, că toţi cei care au trădat erau dintre cei egotici, axaţi pe lucruri efemere, etc.

Războiul îl creăm noi toţi prin acceptare. Mereu în lumea aceasta au fost războaie, ură, iar religiile au dus îndobitocirea oamenilor la rang de artă, turma ce se îmbată cu poveşti frumoase, poze colorate, senzaţionalul la maxim şi alte iluzii…

adevărul este că de când e lumea şi pământul au existat jocuri diverse, aceste jocuri, având în substrat o deviere a atenţiei spre ceva venit dinafară,  un plan, o acţiune, ceva acolo, care să îndrepte energia spre orice altceva decât ce ar fi cu adevărat important pentru om. De aceea, e bine că mereu să ne întrebăm, de ce, chiar ACUM, se vrea a se implementa ceva adus de te miri unde, aşa brusc şi ridicat la rang de modă, făcută reclamă masivă, îndreptată atenţia cât mai mult timp spre...,făcut în aşa fel încât mintea să fie ocupată cu ceva ce clar că îi este străin, creată tensiune interioară tocmai prin fixarea minţii spre o anume direcţie.

De când aceste jocuri sunt propagate, dezvoltate, în timp jucătorii înmulţindu-se tot mai mult, au adus ele un bine real? Există cu adevărat în noi linişte şi armonie? Suntem noi împăcaţi cu noi înşine şi cu ceilalţi? De ce există diverse frământări în fiecare generaţie? Ce se întâmplă şi cine creează acest bruiaj care se tot repetă din generaţie în generaţie?

Laşi omul un timp să trăiască cât decât în linişte, după care creezi tensiuni, făcând tot posibilul să distrugi acea linişte, acel tipar rulat, în care se stopează importanta lucrurilor simple, a satisfacţiilor resimţite în sânul familiei, alături de prieteni, etc., de care începe să îţi fie atât de dor.
Şi pe fondul acestei tensiuni şi brambureli să nu zic haos, se începe reclădirea, o nouă perioadă de aşezare, o presupusă linişte, acomodare cu o presupusă bunăstare şi iarăşi e creată tensiunea, iar încep frământările, atenţia fiind îndreptată spre focare, frică, nemulţumire s.a.m.d.

Este un cerc care parcă nu se mai închide, nu - aşa dragilor? 

energie consumată spre a se susţine un anume joc, care din generaţie în generaţie, parcă subjugă tot mai mult, este ca o psihoză, ca o boală mentală care parcă nu se mai vindecă. 

Cu toate tehnicile scoase pe piaţă, parcă tensiunea creste tot mai mult, mentalul colectiv devenind de la o generaţie la alta parcă tot mai bolnav, deşi,  tehnologia ar fi trebuit să ne ajute, neimplicând atât de mult mintea în programe efemere, dar adesea ne încurca, creând parcă şi mai mult haos şi panică. 
Există parcă o fierbere, pe care nici măcar cei ce urmează diverse căi spirituale (deşi ei încearcă să şi-o reprime), de îi zgândări puţin, nu rezistă şi sar pe tine. Este ca şi cum le-ai lua jucăria, o jucărie pe care au primit-o împrumut...
Vorbim de epoca de aur, când abia ACUM ieşim din epocă întunecată, intrând în cea de bronz, apoi în cea de argint. Astea două încă mai durand mult şi bine, apoi, abia după toate acestea se va intra în epoca de aur.

Desigur că omul îşi poate schimba credinţele de la o generaţie la alta, dacă aceste bruiaje ar dispărea, treaba mergând cu mult mai rapid, dar momentan, ne aflăm într-un joc circular, de care parcă nu mai scăpăm. Cei ce reuşesc să priceapă cu adevărat şi să scape, sunt mult prea puţini per generaţie. 

Sigur că este frumos să vorbim, dar ce ne facem cu poveştile care ni se tot servesc şi în care atât de uşor credem? 
La început punem multă speranţă în tot ce ni se spune să facem, apoi balonul face poc şi apare în prima fază tensiunea, apoi revolta, după aceea negarea şi abia după negare începem să ne îndreptăm cu adevărat spre interior. 
Astfel începem să abandonăm tot ce ni s-a servit, dar adesea trezindu-ne prea târziu şi trebuind să părăsim planeta.

Conştientizare 6