Eşti tu, oare, un ajutor, susţinător şi ocrotitor spiritual?

Author: admin - (12732 Reads) - Users rating: - /

Eşti tu, oare, un ajutor, susţinător şi ocrotitor spiritual?

Neale Donald WALSCH

În lumea noastră, există oameni pe care i-am putea numi „Ajutoare, Susţinători şi Ocrotitori Spirituali”.

Ajutoarele, Susţinătorii şi Ocrotitorii Spirituali sunt asemenea Îngerilor Păzitori, dar sub formă fizică. Ei sunt oameni din viaţa reală, ca tine şi ca mine, numai că sunt hotărâţi să-i trimită un mesaj, lumii noastre — şi, în special, celor care fac primii paşi pe calea spirituală.

Eşti tu, oare, un ajutor, susţinător şi ocrotitor spiritual?

Aceasta este una dintre cele mai mari responsabilităţi ale Ajutoarelor, Susţinătorilor şi Ocrotitorilor Spirituali. Ei doresc să-şi trimită mesajele pretutindeni; şi, mai ales, celor care, deja îmbarcaţi pe o cale spirituală, se întreabă ACUM dacă are vreun sens să urmeze această cale, dacă va avea vreun efect, sau dacă va da roade.

Permite-mi să ofer lămuriri!

Oricine păşeşte pe o cale spirituală, este pasibil de a cădea pradă descurajării. calea înspre propria fiinţă lăuntrică poate fi lungă şi anevoioasă, plină de obstacole şi oprelişti. calea către Dumnezeu poate fi greu de dibuit. Acesta este motivul pentru care calea înspre Conştienţa divină, Înţelepciunea divină şi Trăirea divină este Cărarea Mai Puţin Umblată. Oricine s-a îmbarcat pe Această Cale, ştie despre ce vorbesc.

calea poate fi, de asemenea, ferice şi înălţătoare, precum şi profund inspiraţională. Ea te poate dezvolta, îţi poate extinde orizonturile şi îţi poate valorifica potenţialul. Dar Această Cale nu poate nicidecum să fie traversată, fără a fi supus unor încercări, fără a înfrunta nişte provocări. Îţi vor fi necesare compasiune – purtare de grijă, curaj şi dedicare – nivel înalt de angajare, pentru a înainta pe Cale.

Întâi de toate, trebuie să ne pese şi să ne îngrijim de noi înşine, de ceilalţi şi de viaţa Însăşi — precum şi de Dumnezeu. Aceste lucruri trebuie să conteze pentru noi. Vorbele mele îţi pot părea stranii; aşadar, permite-mi să-ţi ofer un exemplu sugestiv pentru sensul cuvintelor mele, astfel încât să poţi înţelege de ce spun aşa ceva.

Atunci când ne hrănim bine, când nu fumăm, când ne ferim de alcool sau droguri, când facem o mulţime de exerciţii fizice — pe scurt, atunci când avem grijă de Sinele noastre fizice — noi demonstrăm că ne pasă. Atunci când medităm, când ne bucurăm sufletul, când ne hrănim mintea — pe scurt, atunci când avem grijă de Sinele noastre spirituale — noi demonstrăm că ne pasă. Ne pasă de noi înşine şi de ceilalţi. Ne pasă îndeajuns de noi înşine, pentru a ne PURTA DE GRIJĂ, nouă înşine. Şi, totodată, ne pasă de ceilalţi, prin silinţa de a ne păstra sănătatea, la nivel mental, fizic şi spiritual, astfel încât cei cărora le pasă de noi, să fie răsplătiţi, prin continua şi fericita noastră prezenţă în viaţa lor, timp de nenumăraţi ani.

Atunci când ne tratăm rău propriile Sine, când ne delăsăm ori neglijăm pe noi înşine, este ca şi cum le-am spune celor din jur: „Ştiu că sunteţi fiinţele mele iubite, familia şi prietenii mei; însă, intenţionez să nu acord mare atenţie, sănătăţii corpului meu fizic ori celui spiritual. Este posibil chiar să fac anumite lucruri ce mi-ar putea provoca părăsirea trupului, mai devreme decât e predestinat, pentru că mie nu-mi pasă dacă vouă vă pasă de mine şi mă doriţi prin preajmă, un timp mai îndelungat. Grija voastră faţă de mine nu contează îndeajuns pentru mine, astfel încât să-mi port de grijă mie însumi/ însemi.” Bineînţeles că nimeni nu le-ar spune un asemenea lucru, familiei şi celor dragi. Totuşi, acţiunile sunt mai grăitoare decât cuvintele.

Aşadar, Compasiunea – Purtarea de Grijă constituie primul pas pe calea către măiestrie. Este primul pas pe Cale.

Apoi vine Curajul. Este nevoie de curaj pentru a ne păsa şi a purta de grijă, fiindcă ne cere fie să facem lucruri pe care nu ni le dorim, fie să încetăm a face lucruri pe care chiar ni le-am dori. Ceea ce înseamnă a ne spune „nu” nouă înşine — şi asta presupune curaj. Înseamnă, de asemenea, a-i spune „nu” lumii — şi asta presupune curaj, aşijderea.

lumea din jurul nostru este construită pe un sistem de Satisfacţii pe Termen Scurt. Suntem invitaţi, la tot pasul, să ne facem toate hatârurile, să ne îndeplinim toate capriciile, să ne satisfacem dorinţele fizice grosiere, oricât ne-ar costa — chiar cu preţul fiinţei proprii sau al fiinţei celorlalţi.

Totuşi, Satisfacţiile pe Termen Scurt nu sunt scopul pentru care ne aflăm aici. Nu în acestea rezidă experienţa pentru care am venit pe Terra. Am descins pe această planetă, ca fiinţe spirituale înzestrate cu un trup; şi am descins aici din motive spirituale. Acestea includ, cu siguranţă, utilizarea corpului fizic — însă nu şi BRUTALizarea, şi nicidecum ABUZarea acestuia.

Este nevoie de curaj pentru „a merge împotriva curentului”, pentru „a spune, pur şi simplu, nu”. E nevoie de curaj, pentru a le spune SINELOR noastre, până şi ... „nu, asta nu e bine pentru tine.”; sau „nu, asta îi va răni pe ceilalţi.” Acest fel de auto-călăuzire şi autocorecţie, necesită curaj. Oare nu am prefera cu toţii să ne urmăm instinctul primar, dorinţa de putere şi dorinţa de a ne satisface simţurile (orice ar fi)?

De asemenea, este nevoie de Devotament, cel de-al treilea pas pe Cale. Una este să ai curajul de a-i spune „nu” unei felii din prăjitura de ciocolată sau încă unei porţii din piureul de cartofi, întâiaşi dată; însă e nevoie de devotament, de un nivel ridicat de angajare, pentru a CONTINUA să-i spui „nu”. Presupune curaj să-i spui „nu” acelei ţigări, prima oară; însă implică devotament, un nivel ridicat de angajare, să-i spui, ÎN CONTINUARE, „nu”.

De asemenea, este nevoie de devotament, pentru a le spune „da” anumitor lucruri. E nevoie de devotament, de un nivel ridicat de angajare, pentru a le spune zilnic „da” exerciţiilor fizice, pentru a le spune „da” Sinelor noastre Superioare, atunci când Sinele noastre Superioare ne îndrumă, în fiecare zi, cum să străbatem calea, dacă ne dorim cu adevărat.

Din toate aceste motive, oricine păşeşte pe calea spirituală, este pasibil de a cădea pradă descurajării, cel puţin la început. Şi aici intervin Ajutoarele, Susţinătorii şi Ocrotitorii Spirituali.

Poţi fi şi tu un Ajutor, Susţinător şi Ocrotitor Spiritual. S-ar putea să fii deja unul. Le poţi trimite celorlalţi un mesaj, în nenumărate moduri, pe multiple căi. oamenii te privesc, tot timpul. Arborează tu însuţi/ însăţi comportamentul pe care le-ai recomanda celorlalţi să-l adopte! oamenii te ascultă, tot timpul. Rosteşte cuvintele pe care ai vrea ca ei să le audă, dacă ai nutri convingerea că vieţile lor depind de acele cuvinte! Întrucât chiar aşa este.

Există numeroase moduri de a face acest lucru. Dacă ai citit Conversaţii cu Dumnezeu, iar mesajul lor ţi-a schimbat viaţa, şi tu poţi, la rândul tău, schimba viaţa celorlalţi, transmiţând acest mesaj, împărtăşindu-l cu ceilalţi, contribuind la diseminarea lui în întreaga lume. Aceasta este lucrarea Fundaţiei de ReCreare – ReCreation Foundation.

Sper că vei sprijini această lucrare.

Sper că vei deveni un Ajutor, Susţinător şi Ocrotitor spiritual şi vei trimite un mesaj minunat CĂTRE lumea noastră, DESPRE lumea noastră şi despre Dumnezeu. Asigure-te că transmiţi PRINCIPALUL mesaj al CcD şi al Noii Spiritualităţi: „Calea noastră nu este mai bună, ci e doar o altă cale”, pentru a-L găsi pe Dumnezeu. Altminteri, ai putea cădea pradă tentaţiei de a socoti CcD unica şi SINGURA Cale – şi asta ar fi exact contrariul a ceea ce CcD ne invită pe toţi să experimentăm.