AVANSARE PLANETARĂ: DE LA LEGE UMANĂ LA LEGE DIVINĂlink


Septembrie este întotdeauna o lună de moarte și naștere, de sfârșituri și începuturi… dar acest septembrie a fost un pic deosebit în această privință. Pe toată durata lunii am renunțat la iluzie… dar la fiecare gând limitat și/sau emoție expirată pe care îl/o depășim, la fiecare acțiune care și-a trăit traiul și de care ne eliberăm, apare o înțelegere nouă și profundă pentru a ne dezvălui originea acelei creații deformate (vechi de vieți întregi).

inima ni se vindecă de rana originală (a separării), iar această defragmentare aduce în sfârșit înțelegerea profundă a foarte multă suferință, răspunsurile la întrebări MULT așteptate… acele lucruri pe care poate că le-am intuit tot timpul dezvăluie ACUM în exterior/în mod conștient adevărul despre trecutul nostru străvechi, pe măsură ce renaștem în natura noastră Reală.

Dă de gândit, dacă nu este chiar uimitor, atunci când întrezărim o vedere panoramică asupra întregii noastre călătorii de a ajunge aici… pentru mulți, ea a însemnat numeroase vieți în care au muncit în direcția acestui scop. Iar apoi să ne vedem șederea în separare ajungând la o soluționare chiar în fața ochilor noștri… nici măcar nu am cuvinte pentru asta.

Această conștiență excepțională a fost binecuvântarea Soarelui în Fecioară ce ne-a dăruit foarte multă integrare, făcută posibilă de această claritate ce apare… sau poate că este invers. Dezlegăm binecunoscutul nod gordian și în timp ce o facem foarte multă vindecare/întregire și aliniere sunt în sfârșit posibile. A fost realmente năucitor felul în care aceste revelații interioare par să ne electrocuteze, să ne încremenească, pe măsură ce ele lipesc laolaltă piesele finale din puzzle, pe care le căutăm de la bun început.

Intrând în lumea nouă, Ființa Umană revine la starea ei originală de Grație.link


Datorită finalității sfârșiturilor combinate cu începuturi noi atât de radicale, viața a fost extrem de fluctuantă… fiind previzibil de imprevizibilă luna aceasta. Flashuri de entuziasm și uimire pentru nou, amestecate cu sentimente de incertitudine, deșertăciune și confuzie au constituit norma.

Pe măsură ce Vălul se ridică pentru a ne dezvălui orizontul nostru nou, nu avem o idee concretă despre ce anume să căutăm și vederea nu ne este încă adaptată la noul peisaj, fiind incapabilă să vadă ceea ce mintea nu poate să înțeleagă deocamdată. Încă ne mai obișnuim cu noua experiență, iar pașii noștri, deși se măresc încetul cu încetul, au de asemenea o natură cuantică… va fi necesar un volum substanțial de timp/spațiu pentru a ne da seama cum să ne orientăm cu aceste coordonate noi.

Și asta cu ajutorul eclipsei solare, care pur și simplu ne-a scos ștecărul din matricea veche/falsă, ștergându-ne hard disk-urile (tiparele) vechi… dându-ne tuturor ocazia de a ne reseta pe noi înșine și viața, pentru a activa noile circuite ale Inimiiminte unificate, la reconectarea căreia am lucrat atât de asiduu în timpul verii (iernii în emisfera sudică).

În timp ce am fost împinși (poate până la limită) să părăsim dualitatea, a devenit de asemenea clar că nu avem o plasă de siguranță pe care să cădem… că am avut nevoie să facem tranziția singuri, să ne conectăm la holograma susținută de propriul Sine, fără o minimă susținere externă. Pentru aceia dintre noi care deja și-au făcut apariția în nou, pur și simplu nu mai există nimic (în afară de Sine) pe care să se bazeze, ACUM, că tiparul karmic a fost aruncat.

Cei care se află de bună voie în punctul de pornire au fost aruncați înainte, în credință deplină în necunoscut, suspendați în neant, învățând să se bizuie în totalitate pe Sine. Și cu toate că apele mareice s-au schimbat radical, retrăgându-se ca pregătire pentru a ne aduce într-un val cu totul nou de susținere, anvergura acelui val va depinde de capacitatea noastră de a ne folosi în mod autentic reSursele.

Această trecere la încredere totală în Sine se poate să se fi exprimat ca efectul vechi și familiar ar globului de zăpadă… în care conținutul vieții noastre a fost agitat până la cel mai mic detaliu, iar ACUM așteptăm să vedem unde aterizează piesele. Doar că de data asta am avut senzația că am fost dezasamblați în timpul procesului, dizolvați în neant și fără nicio modalitate clară de a ne reasambla. Și asta pentru că nu noi (micul noi) trebuie s-o facem.

După ce ne dizolvăm în neant, ne naștem în starea de totalitate. Eclipsa ne-a permis celor pregătiți să ne eliberăm total de (identificarea cu) formă, astfel ca să putem reveni la viață cu TOTALITATEA Sinelui nostru. Între timp, sarcina noastră a fost să stăm la o parte din calea noastră, să lăsăm natura să-și urmeze cursul (temă cheie), în timp ce prinde formă starea noastră de plenitudine.

Unim antimateria cu materia și am fost înghesuiți printr-un portal multidimensional de un rafinament absolut, spiralând printr-o centrifugă cosmică, pentru a ne debarasa de ultimele rămășițe ale falsității pe care am acumulat-o. Acest proces a reclamat să ne menținem aspectul uman total la o parte din cale, astfel ca aspectul sufletului nostru să poată păși total în această lume, nestingherit.

Pe parcurs, părțile din viața noastră care nu mai stau în picioare au fost aruncate în aer și/sau retrase după marea eclipsă… dar pentru aceia dintre noi care ne mutăm în Casa noastră Adevărată, ca rezidenți permanenți ai unității, nu mai contează. Am capitulat în sfârșit, cu totul. Am ajuns în punctul din care nu mai există cale de întoarcere și o Știm. E posibil ca resturile acestei ultime explozii a trecutului nostru să fie împrăștiate peste tot și să ni se ceară să triem câtva timp rămășițele ce plutesc… dar numai pentru a stabili ce merge cu noi în nou și ce este luat de mare, pentru a nu mai fi văzut vreodată.

Complicat? Da. Inconfortabil? La maxim. Dar frumusețea acestui proces (de naștere) extrem de incontrolabil este că învățăm să fim propulsați în viață fără a avea un plan... și să avem implicit încredere în scopul oricărui lucru ce se desfășoară.

Într-un cuvânt: libertate.

 

Tăierea ultimei legăturilink


Fiecare din noi, în felul său, a fost rupt total de trecut… de bunăvoie, în mod șovăitor sau traumatizant, în funcție de atașamentul rămas față de viață așa cum am cunoscut-o. Indiferent de forma pe care a avut-o separarea, ea a servit pentru a ne deschide în moduri noi, pentru a accepta și cunoaște părți noi din ființa noastră, deblocând trasee noi ale forței vitale, activând dimensiuni noi în ADN -ul nostru.

Pentru mulți, eclipsa solară totală a reprezentat tăierea totală a legăturii… nu „o” tăiere a legăturii, ci tăierea cordonului (ombilical) ce ne leagă de cauzalitate, pe care se poate să o fi resimțit ca și cum am fi fost azvârliți în spațiu (marele neant), fără să fim legați, învârtindu-ne necontrolat de parcă ne-am fi născut din nou, trecând prin canalul de naștere cosmic (gaura neagră) al Sursei.

Această naștere din nou în planurile de jos ale realității (salutare chakrele 1 și2 ) este bizară după ATÂT de mulți ani petrecuți în noi înȘine, prezenți în primul rând la adevărul și rațiunea de a fi a sufletului nostru… fapt ce ne-a făcut în mod necesar să devenim destul de detașați emoțional de lumea exterioară și societate. În ceea ce mă privește, am senzația că din 1999 sufăr de amnezie și că abia ACUM mă trezesc în mod conștient la lumea din jurul meu, revenind la corpul și viața mea, încercând să pun cap la cap câteva noțiuni despre locul în care am fost toți anii aceștia și de ce.

Eclipsa a servit pentru a ne elibera de TOATE aspectele Sinelui și vieții, nu doar beatitudinea sau zona noastră de confort, ci totalitatea lucrurilor ce ne-au forțat să alegem din nou viața în acest moment de închidere a cercului.

Din această cauză am fost suspendați într-un spațiu vid neobișnuit de lung, anume pentru reexaminare… micșorat EXTREM de mult, pentru a ne putea privi în mod obiectiv întreaga existență, dintr-o perspectivă mai cosmică. Nemaiavând atașamentul uman/emoțional, am putut să observăm eficient, cu deplină neutralitate, cine devenim și ce va însemna asta pentru toate ajustările interioare/exterioare ce vor necesita o restructurare uriașă a vieții noastre.

Am fost atât de total (iar în unele cazuri atât de brusc) eliberați de containerul 3D, înotând în potențialitate pură săptămâni la rând, astfel încât am putut aduna semințele noi și importante ce conțin următorul nostru set de instrucțiuni din planul pentru viața noastră nouă… pe care Consiliul a numit-o în raportul precedent „a doua viață”.

Aceasta e binecuvântarea (și blestemul) tuturor eclipselor… ele ne furnizează scurtăturile (adesea abrupte) ce ne conduc direct la miezul problemei, indiferent ce anume e necesar pentru a atinge acel obiectiv. La suprafață drumul poată părea neiertător, dar dacă priviți mult înapoi la învățămintele aduse de eclipsa parțială de lună din 7 august, sunt sigură că puteți vedea deja scopul din spatele haosului, aspectul pozitiv al oricăror nori prevestitori de furtună trecătoare.

 

procesul de triere EUniversalălink


Întreaga viață se dezvoltă în direcția Soarelui… chiar și atunci când norii prevestitori de furtună blochează razele lui și suntem provocați să ne radiem lumina prin limitările create de Sinele nostru, ne îndreptăm întotdeauna mereu în sus/înspre interior, spre o versiune a noastră mai autentică.

Dar ce se întâmplă atunci când devenim PROPRIUL Soare? Sursa Luminii noastre fortifiante?

De la Rusalii, aceasta a fost prioritatea pentru mulți. Focul nostru Solar a luminat atât de puternic în interior, forțându-ne să reducem la tăcere toate sistemele de susținere exterioară ce ne împiedică să ne bazăm pe orice altceva decât Sinele. Drept rezultat, a trebuit să evaluăm toate lucrurile din realitatea noastră exterioară ce mențin chiar și un pic de codependență, să ne cântărim toate deciziile (trecute și viitoare) în contrast cu încrederea în plină dezvoltare în Sinele nostru, ca adevărați Sori ai lui Dumnezeu.

În unitate, relația noastră cu orice lucru trebuie să vină dintr-o stare de a dori să… nu de a avea nevoie să. Fără condiții, fără excepții. Asta include relațiile noastre cu ceilalți, dar și relația noastră cu lumea și numeroasele ei sisteme (muribunde), din care majoritatea (dacă nu toate) sunt create ca să servească o dinamică a codependenței… să ne împiedice să ne transpunem în realitate natura (divină) împuternicită a Sinelui nostru organic.

Atunci când divinitatea noastră feminină interioară este întru totul împuternicită, masculinul interior ne poate susține apoi sufletul în succesiune, prin comanda inimii noastre superioare. Pe această planetă, foarte mult timp inima noastră superioară a fost servilă minții inferioare, iar pe măsură ce întoarcem această dinamică cu susul în sus, lumea (după câte se pare) se întoarce cu susul în jos.

Divinul feminin s-a întors cu scopul de a distruge și dizolva orice privare de putere restantă care își are originea în diviziunea percepută între lumea spirituală și cea materială. Atunci când orice diviziune între materie și antimaterie/sine și Dumnezeu este dizolvată, când orice separare încetează să mai existe, dispare și iluzia separării între Sine și viață… între cine suntem și cum ne raportăm la lumea din jur.

Atunci când înlăturăm prăpastia adâncă și întunecată a separării, strălucim în totalitate din interior… nearuncând umbre. Soarele interior radiază adevărul nostru spre exterior, proiectând lumina planului nostru cel mai înalt pe pânza lumii noastre holografice. Atunci când facem asta în masă, o hologramă cu totul nouă e creată din viziunea noastră individuală și totuși colectivă pentru o planetă pașnică… în care iubirea este Forța care motivează orice creație.

Acest aflux de lumină interioară pulsează în noi de săptămâni de zile, mărindu-și puterea și stimulând un proces de triere generală important, care ne cere să stabilim cu ce mai suntem în rezonanță/aliniere și ce am trăit mai mult decât necesar. Pentru a face asta, e necesar să presăm din nou ceea ce a mai rămas din viața noastră actuală prin acea sită masivă… de data asta având cea mai fină plasă, pentru a extrage cele mai mici impurități, asfel ca să rămână doar aspectele autentice.

Acest proces de triere nu a omis nimic. Alegeri de viață, de la cele mai banale până la cele mai cu impact, sunt ACUM necesare pentru a ne alinia total cu destinul nostru cel mai înalt. Asta a însemnat unele analize lungi și grele ale vieții, pline de sinceritate dură, și unele alegeri ferme privind ceea ce rămâne și ceea ce pleacă.

După ce foarte mult timp am menținut O focalizare constantă, ACUM punem sub semnul întrebării totul, pregătindu-ne pentru o prioritate cu totul nouă: Care este rațiunea mea (nouă/adevărată) de a fi? Care îmi este scopul/țelul/contribuția în această lume nouă? Care este expresia mea personală a Planului Divin? Trăiesc acolo unde vreau cu adevărat să trăiesc? Viața mea de acasă reflectă cine devin? Dar parteneriatul meu? Relațiile mele intime? Mașina mea? Hainele mele? Stilul meu? Serviciul meu? Preocupările mele creative? Mă mai entuziasmează visele, dorințele și pasiunile mele profunde???

Totul este pregătit pentru revizuire și este de primă importanță în acest moment decisiv să ne dedicăm evaluării tuturor lucrurilor din interior și din jur… cu o totală responsabilitate de Sine. Fiecare contract expirat de care ne eliberăm va fi umplut cu o forță de viață nouă, reaprinzând pasiuni noi ce reflectă adevărul nostru nou, mai înalt… DAR… mai întâi e necesar să fim total dispuși să tăiem ancorele ce ne țin legați de torenții polarizanți ai dualității, acele dinamici care ne-au târât prea mult timp pe fundul oceanului nostru emoțional.

Atunci când suntem capabili să renunțăm la acele ancore și ne eliberăm pentru fluxul natural al vieții, ne întoarcem la esența cea mai pură a iubirii, la cine suntem/am fost atunci când am venit pe această planetă. Ca atare, e posibil să observați că unele dintre cele mai naturale expresii ale copilului vostru interior inocent au ieșit de curând la suprafață, cerând să se exprime din nou.

A nu se confunda cu vocea copilului interior „rănit” – această voce se adresează exprimării celor mai pure, mai naturale daruri, dorințe și tendințe ale noastre… acele lucruri spre care am gravitat în mod natural înainte să ne fi amintit de viețile noastre anterioare de rănire… înainte să fi acceptat frica ca fiind reală… înainte să ne fi autorizat egoul/identitatea separată să ne finalizeze contractele karmice pentru această viață.

 

Pregătirea de la Rusalii se încheielink

backward_step backward page:1/3 forward forward_step