Noi ne putem modifica propriul nostru ADN

Mai există încă un principiu de o mare importanţă ce funcţionează mereu în îndeplinirea dorinţelor noastre. Sentimentele umane care izvorăsc din inimă, datorită convingerilor noastre, modifica ADN-ul în mod direct, iar aceasta influenţează atomii.

S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice câmpuri emoţionale. Pentru aceasta, subiecţii experimentului au folosit diferite tehnici emoţionale şi spirituale. Deşi toţi oamenii de ştiinţă s-au îndoit la început că va exista o influenţă asupra ADN-ului, au observat apoi uimiţi un anumit lucru care, conform legilor fizicii de până ACUM, nu ar fi trebuit să se petreacă. În timp ce participantul emite un câmp emoţional puternic, au putut fi măsurate reacţii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la test puteau influenţa moleculă de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoţiilor lor puternice.

emoţiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN precum şi ordonarea acesteia în celule.

Când subiecţii experimentului emiteau stări de iubire, recunoştinţă, moleculă de ADN se dilată, lanţurile ADN-ului se deschideau, se măreau. Când subiecţii respectivi trăiau stări de furie, frustrare, stres, moleculă de ADN se micşoră şi bloca astfel multe dintre codurile sale, răspunzând emoţiilor negative printr-o evidentă contracţie.

ACUM putem înţelege de ce sentimentele noastre negative ne pot separa de lumea înconjurătoare. Când suntem furioşi sau avem o stare dizarmonioasă ne simţim izolaţi şi deconectaţi de la fluxul miraculos al vieţii. Chiar aşa şi este, dar, atenţie: chiar noi înşine ne izolam prin propriile noastre gânduri şi sentimente.

Aceasta blocare a codurilor ADN putea fi anulată deîndată ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoştinţă iubire şi fericire.

Conform noilor descoperiri ştim ACUM că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior. Această nouă ştiinţă noi am denumit-o Epigenetica. Sentimentele umane influenţează structura ADN-ului. Genele ADN-ului reacţionează imediat la energiile venite din exterior, în special la energiile care provin de la creierul nostru. creierul este deci un sui generis centru de comandă care interpretează evenimentele din exterior şi apoi trimite în trup semnale corespunzătoare. Printre aceste semnale se număra atât reacţiile biochimice cât şi undele electromagnetice. Aceste semnale influenţează în mod direct celulele şi produc astfel modificări ale codurilor lor genetice.

Într-un alt experiment au fost izolate din nou mostre de ADN dintr-un ţesut uman, însă ACUM aceste mostre au fost plasate în locaţii diferite, urmărindu-se să se evidenţieze dacă există o influenţă asupra ţesutului viu chiar şi atunci când se afla la distanţă. În timp ce subiectul experimentului îşi trăia cu intensitate sentimentele, mostră de ADN reacţiona ca şi cum ea încă s-ar fi aflat în corpul persoanei respective. S-a mărit apoi distanţa dintre subiect şi mostra sa de ADN. În cadrul unuia dintre aceste experimente distanţă a ajuns chiar până la 400 km.  Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis s-a măsurat diferenţa de timp dintre emiterea unei emoţii şi reacţia ADN-ului. S-a observat că reacţia ADN-ului avea loc întotdeauna simultan. Reacţia era la fel de rapidă ca atunci când ADN-ul s-ar fi aflat în corpul subiectului testat.

Tot ceea ce gândim şi simţim, ADN-ul nostru percepe în mai puţin de o nanosecundă ( 0,000000001 ), iar aceasta indiferent dacă mostră de ADN se afla lângă noi sau pe cealaltă parte a Pământului. Nu există nici un punct în care am putea spune că un corp s-a terminat şi nici un punct în care el să înceapă.

În trecut se credea că aceste gene sunt autoactive, adică se pot activa şi dezactiva singure. Această presupunere nu mai e de mult valabilă. Ştiinţa modernă a descoperit că gândurile noastre au o influenţa foarte profundă asupra ADN-ului nostru. E o descoperire foarte importantă pentru împlinirea dorinţelor noastre, căci dacă ne putem influenţa ADN-ul, iar ADN-ul este în legătură cu TOT prin intermediul câmpului cuantic, atunci, datorită LEGII REZONANTEI OCULTE, putem atrage tot ceea ce ne dorim în viaţa noastră.

gândurile şi sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifica în mod direct, materia din care e structurata lumea. Avem astfel legătura dintre gândurile, sentimentele noastre şi lumea fizică. Deci nu mai încape nici o îndoială că atunci când trăim anumite stări cum ar fi, de exemplu compasiune, iertare, dragoste, dar şi stări negative, că de exemplu mânie, ura, supărare, noi influenţăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propagă atât în trupul nostru cât şi în afara noastră, pe distanţe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.

Tot ceea ce se petrece în lumea înconjurătoare are o cauză, iar acea cauză suntem chiar noi, gândurile, sentimentele şi convingerile noastre.

Prin gândurile şi sentimentele noastre ne putem influenţa direct ADN-ul, iar ADN-ul are o influenţă puternică asupra lumii înconjurătoare. Prin puterea gândurilor noastre noi influenţăm deci lumea înconjurătoare. Noi suntem creatorii propriului nostru Univers, ai propriului nostru destin.

Fiecare dintre dorinţele noastre îşi găseşte împlinirea.

Atunci când ne dorim ceva, noi de fapt emitem energie. Dar nu suntem singurii care ne dorim ceva. Există multe alte fiinţe care doresc acel lucru în acelaşi timp, chiar foarte multe fiinţe. Chiar în acest moment noi suntem scufundaţi într-un ocean de dorinţe care se pliază după fiecare dintre noi căutând astfel rezonanţă potrivită. Cum ajung toate dorinţele şi dorurile noastre acolo unde trebuie să ajungă ? Cum se întoarce la noi ceea ce ne-am dori cândva? De unde ştie „destinatarul” împlinirii dorinţelor noastre unde să ne găsească? Ca parte a trupului nostru recepţionează informaţia şi o conduce mai departe către conştient?

În răspunsul ăla această întrebare ADN-ul nostru joacă un rol important. ACUM câţiva ani a fost descoperit faptul că partea genetică a ADN-ului, adică genele, reprezintă doar 10% din ADN. Despre restul de 90% nu se ştia nimic, era numit gunoi ADN. Când cercetătorii au început să studieze ce sunt genele cu adevărat şi au reuşit să le identifice pe toate, au realizat că genele reprezintă de fapt doar 5% din ADN. Însă nu ştiau nimic despre restul de 95%. ADN-ul e deci o moleculă uriaşă, iar noi avem date doar despre o mică parte din ea.

Întrebarea care s-a pus de-a lungul timpului a fost: Ce anume face ADN-ul? Cercetătorii ruşi Vladimir Poponin şi Pjotr Gariaev au răspuns la această întrebare: 95% din ADN pare folosit în procesul de comunicare cu ceilalţi.

S-a dovedit că modelul ADN din corpul uman face parte dintr-o gamă mult mai largă de semnale biologice. În plus ADN-ul e parte componentă dintr-un proces de comunicare mult mai vast, care ne încarcă cu energie, şi ne susţine în procesul de regenerare a trupului celulă cu celulă şi moleculă cu moleculă.

Independent de aceste descoperiri, prof. Popp a descoperit că o mare parte din acesta comunicare se realizează prin lumina, prin așa-numiții biofotoni. Judecând după importanta biofotonilor, ADN-ul ar trebui să joace un rol foarte important. Am realizat deci unele experienţe. Noi oamenii avem nu numai capacitatea de a emite lumină, ci şi capacitatea de a înmagazina lumina. Celula este literalmente „însetată” de lumină. Ea se încarcă cu lumina în mod activ.

Noi transmitem deci informaţii nu numai prin intermediul inimii şi a creierului, ci şi prin intermediul ADN-ului nostru. E important însă să reţinem că prin intermediul ADN-ului noi putem şi recepţiona informaţia pe care apoi o vom înmagazina. Pe scurt, noi suntem în permanenţă într-o stare de emisie-recepţie.

Tot ceea ce facem în fiecare moment e transmis printr-un câmp ondulatoriu cosmic.

backward_step backward page:2/4 forward forward_step