Semnificația spirituală a solstițiului de iarnălink


Ele ne vorbesc despre o înțelegere tainică și universală a transformării spirituale. Toate lucrurile care iau ființă trebuie mai întâi să se nască. Așa cum creația a fost zămislită de Mama cea mare a universului, la fel trebuie să ne naștem și noi din spirit, pentru a deveni spirit. Solstițiul de iarnă este o celebrare a faptului de a fi „născut din nou” – nu din carne, ci din spirit. Este o celebrare a nașterii Fiului spiritual, Christos, în Conștiința omului aflat în procesul de trezire.

Templul străvechi neolitic din Newgrange, Irlanda, care are o criptă interioară în formă de cruce, ce se aliniază cu răsăritul Soarelui în momentul solstițiului de iarnă, cu mii de ani înaintea nașterii lui Iisus)

Simbolizat ca un copil, atunci când Soarele iernii este în faza lui cea mai firavă, el va crește până atinge puterea deplină, la solstițiul de vară – la fel cum crește Spiritul într-un individ pregătit, pentru a-l transforma în totalitate, de la întunericul interior la lumină.

NAȘTEREA SOARELUIlink


​Semnificația solstițiului de iarnă operează pe mai multe niveluri. În esența ei, reprezintă nașterea Soarelui – atât în plan universal, cât și individual.

Răsăritul Soarelui la solstițiul de iarnă, din cea mai întunecată zi a anului, reflectă nașterea Luminii din vidul întunecat al primei zi a creației.

La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric. Și duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină! Și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Iar noaptea și ziua au fost ziua întâi.

~ Geneza (Facerea) 1:1-5

Legătura dintre solstițiul de iarnă și nașterea Soarelui la începutul creației este motivul pentru care egiptenii antici și-au aliniat templul din Karnak – cel mai mare templu din lume – cu răsăritul solstițiului de iarnă și l-au consacrat zeului lor Creator suprem, Amun. Acest templu a fost consacrat creației și chiar a fost extins potrivit seriei lui Fibonacci, care este un principiu matematic existent în creșterea și dezvoltarea vieții.

Soarele care există în lumea fizică, ca focul pe care îl vedem pe cer, există și în dimensiunile mai înalte, ca foc spiritual, ca sursă spirituală a întregii creații. De aceea, în povestea creației din Geneză și în numeroase relatări despre creație din culturile spirituale, există o suprapunere între fenomenul natural și cel supranatural. Fenomenul natural este manifestarea fizică tangibilă a fenomenului supranatural. Din această cauză, multe culturi spirituale din întreaga lume au venerat Soarele – ele știau de aspectul lui suprem, spiritual.

Soarele spiritual este un foc Divin și viu și sursa cea mai înaltă a oricărei creații, după cum e explicat în textele sacre străvechi din lumea întreagă. Totuși, întrucât creația respectă principiile universale, nașterea Soarelui reprezintă și nașterea Soarelui spiritual în omul aflat în procesul de iluminare. El ia naștere în perioada cea mai întunecată – Soarele fizic dă viață lumii exterioare; Soarele interior dă viață spirituală individului.

Nașterea fiului/Soarelui este un Eveniment cu o semnificație profundă, fiind explicat în articolul http://belsebuub.com/articles/how-enlightenment-is-the-process-of-creation-in-the-universe-in-reverselink-external

NAȘTEREA MÂNTUITORULUI DIVINlink

backward_step backward page:1/2 forward forward_step