Istoria pierduta a medicinei
Teoria germenilor
Oricine a auzit de Louis Pasteur. El este considerat parintele Teoriei germenilor in medicina
(desi era calificat doar ca si chimist!) si tot el este cel care a inventat
procesul de pasteurizare. Lasand la o parte faptul ca teoria germenilor era cunoscuta deja cu o suta de ani inainte de Pasteur (dar la acea vreme nu se
nascuse inca ideea de a obtine profituri uriase din aceasta teorie!),
experimentele sale care doreau sa "confirme" valabilitatea acestei teorii l-au
propulsat in pozitia de "piata unghiulara" in istoria medicinei moderne. Ce mare pacat insa ca munca sa nu era decat un plagiat nefundamentat stiintific.
Ceea ce nu stiu insa foarte multi este faptul ca Pasteur insusi s-a indoit deseori in
privinta teoriei si afirmatiilor sale.Aflat pe patul de moarte si-a exprimat parerea ca teoria germenilor este eronata,
spunand : " Vina pentru o bolala o poarta terenul, si nu germenii ". Dar
ultimele sale cuvinte, ca de atatea ori in istorie, au fost date la o parte.
Pentru ca existau interese concreta care trebuiau aparate. De altminteri ca si
cele ce tot Pasteur in ultimii ani ai vietii sale le aflase deja, si anume,
germenii nu joaca nici un rol in cazul unui sistem imun sanatos si aflat in
echilibru. Desi astazi stim ca sistemul imun, asa cum era atunci inteles, si cum
inca si astazi multi oameni il concep, are doar ca functie secundara apararea
contra unor factori patogeni externi. Altfel spus, atunci cand sistemul
Dumneavoastra imun se lupta cu "invadatorii", Dumneavoastra folositi "roata de
rezerva"! Vom vorbi un pic mai tarziu detaliat despre semnificatia acestei "roti
de rezerva".
Terenul
Ce se intelege
exact atunci cand vorbim despre "terenul de sanatate"? Ati auzit de Antoine
Bechamp? Marea majoritate dintre Dumneavoastra va raspunde cu "Nu" la aceasta
intrebare. si nici nu este de mirare.
A
fost Doctor in stiinta, Doctor in medicina, are Masteratul in farmacie! A fost
profesor de chimie medicala si farmacologie la Montpellier, profesor de
fiziologie si toxicologie la inalta scoala de Farmacie din Strassbourg, profesor
de chimie la aceeasi scoala, profesor de biochimie si Decan al Facultatii de
medicina din Lille, Cavaler al Legiunii de Onoare, Comandor al Rozei in
Brazilia, etc. Numele sau nu-l veti gasi in cartile de istorie a medicinei. Bechamp
si lucrarile sale au fost "expulzate". Dar Louis Pateur s-a inspirat (a se citi
a plagiat fara jena) foarte intens di lucrarile Domnului Profesor Bechamp. Una
dintre primele lucrari scrise de Bechamp pe care le-am citit este un studiu (mai
bine zis un experiment) efectuat pe pisici. Bechamp a impartit un grup de pisici
in doua. Prima jumatate a acestui grup a fost hranita cu mancaruri gatite cu
multa grasime. Cea
de a doua a primit mancare gatita cu foarte putina grasime. Dupa o vreme, starea
de sanatate a pisicilor di cel de-al doilea grup era evident mai buna decat a
pisicilor din grupul hranit cu mancare grasa. La a treia generatie, pisoii
noscuti din pisicile primului grup, cel cu multa grasime in mancare, nu au putut
supravietui pana la varsta adulta! Se mai mira oare cineva astazi ca 70% din
dietele contra cancerului au la baza "mancare vie", adica negatita si cu foarte
putina grasime?
Acuma, Bechamp a
fost un critic al lui Pasteur. Iar acesta, Pasteur il ura pe Bechamp, mai ales
pentru ca Bechamp gasea consecvent erori in lucrarile lui Pasteur. De exemplu,
experimentele lui Pasteur care " dovedeau " a sa teorie a germenilor, iereau
mult prea putin stiintifice, dupa parerea lui Bechamp. Pasteur a injectat
animalelor sanatoase sange luat de la animale bolnave. Iar animalele sanatoase
se imbolnaveau si ele. Bechamp a obiectat ca, in primul rand exista mult prea
multe variabile intr-o siringa cu sange recoltat de la un animal bolnav, fapt
care nu poate duce la concluzia ce germenii unei anumite boli au imbolnavit
animalele sanatoase. Bechamp a considerat ca Pasteur a otravit sangele
administrat animalelor supuse experientei.
Claude Bernard a
fost si el contemporan cu pasteur. inainte de a
muri, Pasteur a recunoscut ca el a gresit si ca Bernard a avut dreptate.
Bernard, care era de formatie fiziologist, este astazi considerat parintele
medicinei experimentale. Oricum, si lucrarile precum si contributia acestuia in
medicina au fost si ele date uitarii. Din nou o regretabila scapare? Sau o
manipulare intentionata. Sa luam numai un singur exemplu dintre conceptiile lui
Bernarnd asupra bolilor. Aflindu-se intr-un grup de cercetatori si oameni de
stiinta, Bernard a facut urmatoarea afirmatie : " Terenul este totul, germenii
nu sunt nimic ! " Dupa
care a dat pe gat un pahar cu apa infectata cu bacili de holera. Ah, da,
desigur, sa stiti ca nici nu s-a imbolnavit si nici nu a murit din aceasta
cauza. in orice caz, nu cred ca exista multi savanti care sa-si asume un astfel
de risc. Bernard
insa era convins ca avea dreptat. si chiar avea ! Bernard, ca si Bechamp de
altfel, au fost savanti fara egal in domeniul medicine. Astazi sunt dati uitarii
complect. Nu pot crede ca pur si simplu din greseala mai degraba......
Germenii nu
cauzeaza boli.
Am mai vorbit de
curand despre afirmatia lui Rudolph Virchow, care este astazi considerat
parintele patologiei. Virchow : "Daca mi-asi putea astazi incepe viata din nou,
mi-asi dedica-o dovedirii faptului ca germenii nu fac decat sa caute habitatul
lor natural, tesutul bolnav, si nicidecum ca ei sunt cauzatorii unui tesut
bolnav. tantarii cauta baltile cu apa statuta (pentru a-si depune larvele) dar
nu ei sunt cauza pentru care exista balti!"
Oare puteti
intrevedea importanta extraordinara a acestei afirmatii? Prima oara cand am
citit aceasta fraza am ramas perplex. Deci, asta inseamna ca tot ce am invatat
in scoala, tot ce am citit prin ziare sau auzit prin mass-media, nu face nici
cat o ceapa degerata? Initial am crezut ca prin "teren" este inteles sistemul
imun! Se pare insa ca sistemul imunisi face probleme pentru un test, adica intra
in actiune doar in cazul in care tesutul nu o mai poate scoate la capat singur.
Ceea ce inseamna ca intr-o prima faza, tesutul afectat se "vindeca singur". De
accea vorbeam mai inainte despre "roata de rezerva" adica sistemul imun!
Astfel ca acuma
inteleg altfel reprosul pe care Bechamp i l-a adus lui Pasteur. Experimentul lui
Pasteur nu dovedea nimic caci acesta a "otravit terenul" animalului
supus experientei, si in acest fel a permis (a provocat artificial) atacul
germenilor asupra tesutului otravit (intoxicat).
inaite de a
merge mai departe cu aceasta poveste, trebuie sa ne reamintim ceva. Am observat
cu totii acest lucru dare ne-am gandit rareori la el. Luati o bucata de banana
si o bucata de branza si plasati-le sub un clopot de sticla. Lasati-le acolo
cateva zile si urmariti cu atentie ceea ce se intampla. Dupa o vreme ambele
"produse" incep sa se ... strice. Doar ca banana putrezeste si in interior, in
timp ce branza se strica numai in exterior, miezul fiind neafectat. Ceea ce
inseamna ca banana era "vie" in timp ce branza, nu. Orice "lucru" viu exista de
la bun inceput echipat cu un "serviciu sanitar" care isi incepe treaba in
momentul mortii Acest "serviciu sanitar" este programat sa curete ceea ce ramane
dupa incetarea vietii. Acest lucru este foarte important si va trebui sa ni-l
reamintim de mai multe ori pe parcursul explicatiilor noastre.
Terenul
sanatos
Deci, ce
determina un "teren" sanatos? Bechamp a inceput descrierea acestuia cu peste o
suta de ani in urma, dar Claude Brnard a fost cel care a finalizat problema.
Este vorba despre doi factori interni:
Alcalinitatea
incarcatura
electrica negativa.
Rezulta conform
parerii lui Bernard, ca exista doi factori care contribuie la existenta unui
"teren sanatos", si anume:
1. Nutritia
2. Toxinele
Ca sa fii
sanatos ai nevoie de o nutritie adecvata si de un organism liber de toxine.
Studiile moderne mai adauga, si pe buna dreptate, un al treilea element necesar:
emotiile, adica sanatatea mentala (a nu se intelege aici ca vorbim despre
dezechilibratii psihic, ci despre ceea ce indeobste astazi se numeste stress).
Stressul are o influenta directa asupra echiliburlui acid-alcalin din organism.
Cu cat stress-ul este mai mare cu aat aciditatea creste, iar alcalinitatea
scade. Iar acest lucru este valabil si in cazul in care din punct de vedere
nutritional o persoana face totul corect, ca la carte. Pe de alta parte am putea
spune ca stress-ul este o "toxicitate emotionala" si deci ca totusi sunt doar
doua elemente importante, nutritia si toxicitatea, asa cum au fost ele
prezentate anterior.
Situatia in
zilele noastre si in societatea noastra nu este tocmai optimista in ceea ce
priveste sanatatea. Traim intr-o societate toxica. Alimentele, apa, aerul sunt
poluate. Pe deasupra ne mai otravim si singuri cu droguri, alcool, tutun sau
prin maniera in care ne pregatim mancarea (gratare, mancaruri grase, microvele,
etc). Aproape toate medicamentele prescrise de medici (adica produse de sinteza
chimica, artificiale) provoaca de asemenea cresterea aciditatii in organism.
"Echipa de
salubritate" interioara
Bechamp a lansat
o teorie precum ca in fiecare organism viu exista un soi de microorganism ( o
"particula"), denumita microzima. si alti savanti inaintea lui Bechamp au vazut
aceasta mica "granulatie moleculara", dar nu au avut nici o idee asupra a ce ar
putea fi aceasta. Gaston Naessens a descoperit somatidele. Sunt acestea oare tot
una cu micozimele lui Bechamp? Multi cred ca da. Microzima face parte cin
"echipa de curatire" care activeaza in interiorul fiecarui organism viu.
Sangele nu este
un lichid ci este un tesut mobil, in miscare (Bechamp a fost primul care a
descris astfel sangele). Componentele sangelui sunt vii. si un anumit lucru nu-l
poate accepta si nici pricepe medicina moderna nicicum si anume ca o bacterie se
poate transforma intr-o drojdie dupa care intr-un fungi dupa care intr-o
ciuperca. Acest proces poarta numele de pleomorfism, pleo insemnand "multe" iar
morfis insemnand corp. Gaston Naessens a documentat pe larg ciclul de viata al
somatidelor. Una dintre extrem de interesantele descoperiri ale lui Maessens in
ceea ce priveste somatidele este aceea caacestea sunt practic "indestructibile". Ele
rezista la radiatii, la temperaturi de pana la 392 de grade si isi rad ce cei
mai agresivi acizi ! Maessens
a cartografiat ciclul de viata pleomorfic al somatidelor (sau microzime ?)
Printre altele a documentat sghimbarile pleomorfice in bacterie, virus, fungi si
ciuperci. Este ceva intr-adevar care te pune pe canduri si care ridica enorm de
multe intrebari. si daca intr-adevar lucrurile stau asa, iar ultimele cercetari
aduc tot mai multe argumente in aceasta directie, atunci
medicina alopata nu mai are nici o ratiune de a exista.
Adevarata
definitie a bolii
Cand incepe o
boala? Care este momentul de declansare al unei boli? In cultura si conform
conceptiilor noastre o boala incepe o data cu aparitia simptomelor. Cu
toate ca un mic exercitiu de logica ne arata imediat ca de fapt boala incepe cu
un oarecare timp inainte. Conform conceptiei medicinei chineze, boala incepe cu
mult timp inaintea aparitiei simptomelor. in orice caz, conform teoriilor lui
Bechamp, verificate de catre Profesorul Gunter Enderlein (care a demonstrat ca
structural toate teoriile lui Bechamp sunt corecte) avem o noua definitie a
bolii. Boala incepe atunci cand tesuturile noastre alcaline devin acide si cand
energia negativa se transforma in energie pozitiva. Acesta este mometul
declansarii bolii.
Poate ca cel mai
bine ar fi sa dam aici un citat din Dr. Arthur C.Guyton MD care scria in
jurnalul Medical Physiology : " Primul pas in mentinerea sanatatii este acela de
a pastra structura alcalina (bazica) a corpului (pH sau balanta acid/alcalin). Acesta
este cel mai important aspect al homeostazei. Modificarile in pH altereaza
virtual toate functiile corpului. Celulele unui corp sanatos sunt alcaline in
timp ce celulele unui copr bolnav sunt sub un pH de 7.0. Cu cit avem in corp mai
multe celule acide, cu atat este organismul respectiv mai bolnav. Daca
organismul nu poate alcaliniza celulele, acestea vor deveni acide si astfel se
va declansa starea de boala. Corpul nostru produce acid ca rezultat normal al
metabolismului. Daca organismul nostru nu poate sintetiza alcalinitatea, suntem
nevoiti sa apelam la surse externe pentru a ne feri de ridicarea nivelului de
aciditate si astfel de boala si in cele din urma, de moarte. "
Un pic de
chimie
Apa este, din punct de vedere chimic, o molecula de oxigen legata de doua molecule de
hidrogen. Ceva atat de simplu! Daca "spargem " molecula de apa, obtinem o
mulecula de hidroge pe de o parte, iar pe de alta parte o molecula de hidrogen
legata de una de oxigen. Adica H + OH-
Molecula de hidrogen singura este acida si are polaritate energetica pozitiva. Molecula de
hidroxil (adica OH) este alcalina si are polaritate negativa. Dar ambele
jumatati luate impreuna dau un rezultat neutru. APA!
Un pH de 2 este extrem de acid. Un pH de 11 este foarte alcalin (bazic). Este doar un numar, nu
va lasati iritati de acest aspect. pH-ul poate fi denumit si "potentialul
hidrogenului". Deoarece am invatat ca, cu cat mai mult hidrogen avem intr-o
solutie, cu atat mai acida va fi aceasta, si cu cat mai mult oxigen vom avea, cu
atat mai alcalina va fi aceasta. Pentru a simplifica, oxigenul inseamna
alcalinitate. Avem nevoie de oxigen pentru a trai. Viata este oxigen iar
oxigenul este viata. (A nu se limita ingust aceasta afirmatie numai la procesul
respiratiei!)
in randurile de
mai sus am mentionat deseori bacteriile, virusurile, ciupercile, cancerul. Toate
acestea NU au nevoie de oxigen pentru a supravietui. Despre ele spunem ca sunt
existente anaerobe (fara oxigen). Toate acestea pot metaboliza fara oxigen,
exact la fel ca in procesul de fermentatie. Fermentatia
produce alcool (ca unul dintre produsele derivate) precum si multe reziduuri
cunoscute sub numele de micotoxine. La fel ca in experimentul cu banana si
branza. Atunci cand
devenim "acizi", sistemul nostru imun intra in actiune si incearca restabilirea
echilibrului sau a homeostazei, respectiv readucerea noastra la alcalinitate.
Sistemul nostru imun este in primul rand o "echipa de salubritate" iar in al
doilea ran un "artist jongleor" care se concentreaza asupra mentinerii
echilibrului.
Prima sarcina a
sistemului imun este de eliminare a celulelor moasrte. Bilioane
de astfel de celule sunt eliminate zilnic. in exact sapte ani, organismul nostru
este inlocuit complect cu noi celule. Aceasta
este principala si cea mai importanta misiune a sistemului imun !
Daca echilibrul
pH-ului este rupt, jongleorul nostru (sistemul imun) incearca readucerea
echilibrului in sistem. Aceasta este ce-a de a doua misiune a sistemului imun.
Rezulta de aici ca o boala se declanseaza primordial in momentul in care
echilibrul acid/alcalin este rupt. Boala inseamna ca organismul nostru a devenit
acid. Aici este important de mentionat ca acid inseamna cu alte cuvinte "lipsa
de oxigen". Faptul ca bacteriile si restul de "ganganii" adora mediul acid, deci
in consecinta, in cazul unui copr "acid" aceste microorganisme vor prolifera,
este absolut logic. Ele gasesc "terenul" pregatit, "terenul" ideal lor. Este
deci absolut normal ca intr-o "stare de boala" numarul germenilor sa
prolifereze, sa creasca. Asta este ceea ce constata medicina alopata, care vine
imediat cu medicamentele ei si distruge bacteriile. Bun, in ordine, dar
"terenul" ramanand acid el ramane in continuare fertil pentru noi si nopi
bacterii. Logic rezulta ca medicina alopata (deci cea care imparte medicamente
de sinteza chimica) nu rezolva problema, nu vindeca boala, ci doar o amana, pana
cand, intr-un tarziu.... este prea tarziu. Poate parea un pic macabru, dar,
aduceti-va aminte ce se intampla cu bucata de banana din experimentul de mai
sus. Cand banana devine acida (fermenteaza) "echipa de salubritate"
(microorganismele specifice) incep curatirea terenului, considerand ca sistemul
este mort. Caci el a devenit acid. Mecanismul este stupefiant de simplu. Acid
inseamna lipsa de viata. in prezenta masiva a acestuia "sanitarii", fie
ca se numesc ei microzime (Bechamp) sau somatide (Naessens), incep sa-si faca
treaba, sa stearga urmele a "ceea ce a fost". Acesta este momentul in care apar
primele simptome ale bolii, cele pe care le simtim noi efectiv (durerile). Nu
pot crede ca medicina alopata nu cunostea toate aceste lucruri, care sunt in
fond, in momentul in care ochii nostri le vad, extrem de simple si logice. Daca
s-a facut doar ca nu le vede, in intentia de a folosi simptomele si boala doar
cu scop "financiar", eliminand niste bacterii, fara a elimina si mediul lor
hranitor, "terenul" fertil lor, atunci acest lucru este rau. Caci suna a
premeditare.
Medicina chineza foloseste ca metode de diagnostic semnele corporale externe ale pacientului.
Mirosul, gustul, forma unghiilor, culoarea pielii, etc. pentru a descoperi ce se
intampla in organism. imi revine mereu in minte o scena din filmul "Ultimul
imparat", in care medicii personali ai acestui, ii miroseau in fiecare zi
materia fecala, pentru a sti daca organismul sau functiona corect sau nu. Astfel
incat un bun medic chinez ne poate spune ca suntem bolnavi inainte de a avea
simptome de boala.
Medicina europeana nu este capabila de asa ceva. Ea
are nevoie de sange. De
analiza sangelui.
In ultimii ani s-a vorbit tot mai des despre Candida. Candida este o compunenta a " echipei de
salubrizare ". Cand aceasta drojdie se transforma insa in ciuperca, ea isi
trimite miceliile subtiri in intreg organismul, atacand diferite organe. in
activitatile ei, "echipa de salubitate" produce deseuri denumite micotoxine.
Unul dintre aceste deseuri este acidul uric, altul este alcoolul, iar altul este
aflatoxin, care este una dintre substantele cele mai puternic cancerigene.
Astfel, ficatul nostru incepe sa produca mai mult colesterol pentru a ajuta la
eliminarea micotoxinelor. Luati "Lipitor" (atorvastadin calcium), un medicament
destul de cunoscut care scade colesterolul si veti permite astfel micotoxinelor
sa produca din ce in ce mai multe prejudicii organismului ale Dumneavoastra.
Despre "minciuna colesterolului" s-au scris poate sute de carti deja. Dar ele
sunt ignorate de corpul medical, cu buna stiinta. De ce? Pentru ca, si sunt
convins de asta, medicii stiu ca medicamentele nu pot vindeca un "teren" bolnav.
Ele pot doar suprima niste simptome, dar aceasta la un pret foarte mare pentru
.... ingititorul de pilule. Numai nutritia si detoxifierea pot vindeca un
"teren" bolnav.
Sa nu mai avem
oare nevoie de medicina? Ba da, mai este inca necesara, dar nu lasata de capul
ei, iar in acelasi timp nici noi nu mai trebuie sa ne .... facem de cap. Dupa ce
intr-un caz urgent medicina alopata repara un pic situatia, noi revenim la viata
de dinainte, continuind sa ne dezechilibram organismul cu prea mult acid.
Medicina scolastica si-a dovedit intradevar eficienta in cazurile de prim
ajutor. Problema principala este insa ca medicina scolastica este impotenta in
privinta afectiunilor cronice. Pentru ca este structurata pe premize gresite.
Bolile
secundare
Va mai amintiti
de citatul din Rudolf Virchow? Odata ce sistemul este acid si "echpa de
salubritate" a intrat in actiune, se declanjeaza imbolnavirea tesuturilor. Iar
in momentul in care avem tesuturi bolnave, germenii externi casesc mediul
favorabil dezvoltarii lor. Ei cauzeaza astfel "boala secundara", pe care
intermenii si conform indoctrinarii alopate o denumim boala sau afectiune.
Rezulta un fapt demn de luat in seama si o regula importanta care trebuieste
retinuta.Germenii sunt atrasi de tesuturile bolnave, dar nu ei sunt cei care
au provocat imbolnavirea tesuturilor! Acest
fel de a vedea evolutia si cauzalitatea bolilor rastoarna complect atat teoriile
pasteuriene cit si intregul esafodaj al medicinei alopate.
Bun, dar se
intampla in cazul cancerului? Cum se potriveste atunci cancerul in acest tablou?
Un studiu a
Universitatii scolii Medicale din Minnesota arata ca fiecare pacient care a fost
testat a fost gasit ca avand Candida in sangele sau. De asemenea s-a mai constat
in acest studiu ca aceasta Candida nu raspundea la terapiile medicamentoase.
Certitudinea noastra este ca fiecare persoana care are cancer are o problema
sistemica cu drojdiile (fermentii). Nu este vorba numai de o problema de
suprafata, secundara. Micotoxinele care rezulta in urma unei infectii cu
drojdii/fungii provoaca o aciditate si mai ridicata in organism (deci, sa ne
reamintim, cu si mai putin oxigen in organism).
Otto Warburg a
primit Premuil Nobel pentr descoperirile sale in domeniul metabolismului
cancerului. El a concluzionat ca celulele, sanatoase in prezenta oxigenului, in
lipsa acestuia "se adapteaza" si devin anaerobe (organisme care nu au nevoie de
oxigen pentru metabolismul propriu, in timp ce celulele sanatoase sunt aerobe,
deci metabolismul lor depinde de oxigen).
Daca
Dumneavoastra ati fi o celula careia ii lipseste oxigenul (ca urmare a unei
modificari a pH in directia acida) cum ati putea sa supravietuiti? Ce solutie
ati adopta? Desigur, aceea de a va adapta la mediu. Dar acesta este acid! Nu
veti incerca oare sa va transformati metabolismul astfel incat sa nu mai
depindeti de oxigen?
Cancerul s-ar
putea defini ca incercarea de supravietuire a organismului nostru in conditiile
de mediu care ii produc deteriorarea. Cancerul este o forma de "adaptare la
mediu"! Cancerul rezulta din incercarea de supravietuire a celulelor in conditii
neprielnice provocate acestora.
Simptomele
acidozei
inseamna ca,
daca primul pas, cel de modificare a pH corpului nostru a fost facut, apare
acidoza, deci preponderenta acidului in metabolism. Acidoza este cauza
primordiala a unui foarte mare numar de afectiuni! Dar, daca asa stau lucrurile,
de ce nu testeaza medicina alopata pacientii in directia stabilirii gradului de
aciditate din organism?
Pai bine, dar de
ce s-ar efectua teste intr-o directie in care medicamentele de sinteza
(chimicalele) sau chirurgia nu au nici un efect! Testele costa, iar rezultatele
s-ar putea sa fie ... contra-productive (liniuta de despartire este
intentionata).
Dr. Cochrain
(dar pe langa el si multi alti medici) un medic naturopat din St- Paul,
Minnesota, ne-a lasat descrierea a trei trepte ale acidozei.
- Simptomele
primei trepte sunt atat de comune, obisnuite, incat marea majoritate a oamenilor
iau un analgezic sau un alt produs medicamentos (fara a apela la consultul unui
medic) care duce la "stergerea, ascunderea" simptomelor: dureri de cap, alergii
alimentare, balonari, acnee, atacuri de panica, oboseala, scaderea apetitului
sexual, maini si picioare reci, agitatie, insomnie, cresterea sensibilitatii la
raceli si gripa, etc.
- Simptomele
celei de a doua trepte ne duc deseori la medic, dar nu de putine ori se apeleaza
la o automedicamentatie: febra, guturai, depresie, migrena, astma, infectii ale
tractului urinar (cistite), infectii cu ciuperci, bufeuri, colite, urticarie,
alopecie abundenta, osteoartrita si ateroscleroza. Daca aveti o infectie cu
ciuperci la unghiile de la degetele picioarelor, trebuie sa stiti ca aceasta
infectie merge mult mai departe, sau mai adinc decat pare la prima vedere. si
nici un medicament (ca de ex.Diflucan) nu va elimina aceasta infectie, in ciuda
rezultatelor aparent bune dar de la nivelul unghiei. in acest caz este din nou
vorba despre o "suprimare" temporara a simptomenlor.
- Treapta a treia a acidozei si ultima in acelasi timp este formata din afectiunile cronice
: sindromul Cohn, scleroza multipla, leucemie, toate formele de cancer,
afectiunile Hodgkin, schizofrenia, lupus, artrita reumatoidala si tuberculoza
sunt doar cateva nume di categoria acestor boli.
Bolile de inima
si alcalinitatea
Dr. Fred
Kaufman, cercetator si nutritionist, punea urmatoarea intrebare : "De ce tocmai
arterele din jurul inimii se infunda, iar celelalte vene si capiare nu? Pentru
ca inima este un muschi care, la fel ca oricare muschi care produce energie. Iar
in acest fenomen apar produse secundare cum ar fi acidul lactic sau deseuri.
Dupa cum stiti orice acid poate arde (degajare de energie) iar acidul lactic
produce astfel "gauri" in arterii, pe care ficatul incearca sa le "peticeasca"
folosind colesterol. Inima este um muschi si de aceea produce acid lactic. Cu
cat mai mult acid lactic este in singele Dumneavoastra, cu atat mai infundate
vor fi arterele."
De aceea omega-3 este un acid gras esential care are o importanta deosebita pentru sanatatea
noastra. Omega-3 inhiba producerea de acud lactic. Dr. Johanna Budwig a
descoperit si faptul ca aceste uleiuri sunt incarcare negativ, ceea ce face ca
Omega-3 sa mentina corpul nostru la starea de incarcatura negativa si la un pH
alcalin. (La vremea respectiva, Johanna Budwig a trebuit sa ingita tone de
ironii, batjocura si insulte, pentru ca acum foarte des, si cu o mandrie
subliniata si colorata in rosu, gasim tot mai multe produse alimentare care
mentioneaza in componenta lor uleiurile nesaturate Omega-3.)
Sumar
Acuma stim.
Comunitatile noastre stiintifice si medicale s-au "vandut" celor doritori de
profituri (daca nu cumva ele insele urmareau aceste profituri) si au sters pur
si simplu din istoria noastra o mare parte din faptele stiintifice cunoscute.
Unii sunt bolnavi, altii sunt bogati. Democratie curata, ambele cuvinte incep cu
"bo.....".
Bibliografie in
limba americana:
Young, Robert O,
Young, Shelly Redford, Sick and Tired?: Reclaim Your Inner Terrain. Orem,
Utah, Woodland Publishing, 2000.
Dr Theodore A
Baroody Alkalize or
Die.
Crook, William
G, MD, The Yeast Connection. Jackson, Tennessee: Professional Books, 1999.
Gregory, Scott
J, A Holistic Protocol for the Immune System. Joshua Tree, California:
Tree of Life Publications 1995.
Hume, E Douglas,
Bechamp or Pasteur: A Lost Chapter in the History of Biology. Belle Fourche,
South Dakota: Kessinger Publishing Company 1996.
Pearson, RB. The
Dream and Lie of Louis Pasteur, Collingwood, Australia; Sumeria Press, 1994
(This book is online.)
Rodricks, J.B.,
Hessiltine, CW, Mehlman, MA, editors. Mycotoxins in Human and Animal Health.
Park Forest South, Illinois: Pathotox Publishers, 1977.
Baroody,
Theodore A, Alkalize or Die. Holographic Health Press, Waynesville, North
Carolina 2002.
Truss, C. Orian,
MD. The Missing Diagnosis. Birmingham, Alabama: The Missing Diagnosis, Inc.,
1985.
Informatii compilate de pe site-ul International Wellness Directory Home Page
Sursa : Istoria pierduta a medicinei
;){kind=link}
;){kind=link}
;){kind=link}
;){kind=link}