Porțile de aur se deschid: pregătirea cea mare
Iată ce mi se spune: anul acesta, când s-a deschis Portalul Leului, s-au deschis și porțile cerului. Acest cod de acces special, din trei cifre, ne-a deschis accesul la frecvența pură, neîmpovărată, a Sursei, care e esențială pentru creațiile noastre dumnezeiești pe pământ… codurile de finalizare necesare pentru a ne reconstrui Sinele, viața și, în final, Planul raiului pentru întreaga omenire.
Până ACUM toți lucram ca să aducem aceste frecvențe ‘jos, din cer’, ca să spun așa. Inauguram, grăbeam împământarea acestor energii în planetă, prin corpul nostru, în scopul înălțării colective. Misiune încheiată. ACUM aflu că pentru aceia dintre noi care cunosc ACUM o înălțare/coborâre biologică totală, energiile de la 888 sunt mai mult personale decât colective, în sensul că ele conțin noul nivel al codurilor christice necesare pentru întruparea noastră și o conștiință pentadimensională continuă.
Acest portal mi-a fost descris drept deschiderea unei cripte în care e păstrat potențialul (genetic) pentru a ne finaliza transfigurarea. Din câte se pare, aceasta criptă conține codurile alchimice necesare pentru transformarea noastră deplină, CA DUMNEZEI, în corp fizic.
NOTĂ: Rețineți că activarea potențialelor necesită timp-spațiu pentru a se desfășura/integra în corpul fizic și în lumile noastre. Pe baza a ceea ce recepționez, percepția mea este că Portalul Leului i-a impulsionat pe cei receptivi cu activările necesare pentru ultimul episod de lună sângerie-eclipsă din 28 septembrie, care e un Eveniment de finalizare, dar care va continua să ne conducă în Sinele nostru nou, până la sfârșitul anului și mai departe. Altfel spus, manifestarea, la fel ca restul înălțării, este un proces vast și coordonat Divin, ce nu poate fi grăbit. În mod categoric ieșim din coconul nostru – acest lucru e clar – dar e foarte important să rămânem ațintiți pe fiecare moment de ACUM. În aceste stadii intensificate de întrupare a sufletului, faptul de a ne concentra prea mult pe evenimente așteptate din viitor ne poate stresa cu ușurință sistemele deja puse la încercare.
Referitor la codurile alchimice, se poate să fi intuit că până la Luna albastră (de la sfârșitul lui iulie) am lucrat foarte mult cu secvența numerică 44 (și de asemenea 1144)… că aceste numere au fost constant în Conștiința voastră, îndeosebi de la ultima eclipsă de Lună/Lună albastră (4/4). Frecvența 44 deține vibrația transformării/metamorfozei și ne-a forțat ajutat să vindecăm și să ne eliberăm rapid de ceea ce nu ne mai servește, astfel ca să fim dispuși și pregătiți să lucrăm cu frecvența numerică 22 (și de asemenea 1122), ce a început să pulseze în rețele imediat după solstițiul din iunie.
Acestea sunt secvențe numerice puternice, ce rezonează profund cu măiestria spirituală, fizică și multidimensională… mai exact, măiestria de a construi structuri sacre, pe baza unei cunoașteri divine (iluminare). În plus, îmi este clarificat faptul că 1122 rezonează puternic cu energiile scopului divin/planului nostru spiritual, prin aceea că ne cere să ne structurăm și să ne făurim viața (22) în conformitate cu adevărul nostru spiritual (11), locul în care există rațiunea de a FIința a sufletului nostru. Dacă sunteți atenți, probabil veți observa că, pe lângă codurile/frecvențele sacre 44/1144, în prezent sunt foarte frecvente și 22/1122. (Se mai poate să fi remarcat… eu am făcut-o retrospectiv… că de la echinocțiul din martie rapoartele mele au fost publicate printr-o întâmplare fericită/ în mod sincronistic, în data de 22 a fiecărei luni, cu excepția raportului pentru anul nou planetar (26) de luna trecută, care are o vibrație 8, folosită pentru a consolida Portalul Leului.) Prioritatea acestui an întreg a fost ‘construirea’, dar abia de la echinocțiul din martie energiile au început să-și facă efectul pe deplin. De la echinocțiu până la solstițiu ne-am concentrat continuu pe metamorfoza noastră (44)… de la solstițiu (iunie) până la echinocțiu (septembrie) pivotăm de la transformare la manifestare (în prezent suntem cufundați în ambele energii). Iar de la următorul echinocțiu la solstițiul din decembrie vom fi prinși cu totul în faza de construire/cunoaștere pusă în practică (1122)… structurându-ne viața fizică (22), pentru ca ea să se potrivească cu adevărul nostru Divin (11). În realitate, noile noastre începuturi au apărut deja, dar, pentru că sfârșiturile și începuturile sunt simultane, suntem în continuare foarte supraîncărcați cu finalizarea lucrurilor nerezolvate și înfruntarea părților din trecut în care încă mai trebuie să eliberăm/transmutăm, ca să trecem în totalitate la nou. Fără îndoială că în clipa de față aceste încheieri există oriunde ne uităm, dar ele lasă o senzație indiscutabilă de finalitate, o distanță și o deșertăciune care este în sfârșit credibilă. De partea cealaltă, înmuguresc noi începuturi la fel de evidente, dar pentru că energia ne este încă împărțită între lumi, avem impresia că nu putem participa în totalitate la ele. Acest lucru a produs o experiență destul de conflictuală, de „grăbește-te și așteaptă”… o lună contradictorie foarte Dr. Dolittle*, în care într-o zi ne avântăm până în stratosfera creației divine, iar în ziua următoare suntem azvârliți înapoi în noroi.
(* Dr. Dolittle este o comedie americană din 1998, în care Eddie Murphy joacă rolul unui medic care descoperă că are capacitatea de a vorbi cu animalele și a le înțelege. Filmul a fost inspirat de seria de povești pentru copii, Povestea doctorului Dolittle, în care apare și un animal fictiv care are câte un cap la cele două extremități ale corpului, numit Pushmi-pullyu. N.tr.)
Acest lucru e normal și de așteptat în clipa de față și vom ieși din el cât de curând… adică la sfârșitul lui septembrie vom avansa mai mult în MIȘCAREA de a construi, în timp ce în săptămânile de până ACUM ne-am aflat în principal în etapele de planificare și pregătire.
În iulie am săpat și am turnat fundația solidă pentru viața/căminul nostru nou/adevărat… în august montăm scheletul structurii care în curând va găzdui adevărul sufletului nostru… în septembrie vom începe să vedem forma concretă pe care o ia noua noastră viață, împreună cu unele detalii importante necesare pentru a lua decizii care schimbă viața.
În multe privințe, suntem pe punctul de a începe din nou. În unele privințe vom începe, ca și cum ar fi pentru prima oară. În toate privințele, vom începe într-o formă nouă.
Pregătirea cea mare 
Se pare deci că elanul mișcării de înaintare necesar să ne conducă mai în adâncul „acțiunii” va începe serios după faza de lună plină de săptămâna viitoare și în special pe măsură ce intrăm în prima săptămână din septembrie. Până atunci – săptămâna care vine – vom continua să ne statornicim/integrăm pentru faza următoare. Și da, integrarea/upgradările la nivelul corpului fizic, de la Portalul 888, au fost… cum să spun… necruțătoare. Sfinte Sisoe, oboseala, arsurile la stomac au fost continui.
Cu toate acestea, totul e bine… Sursele mele îmi împărtășesc că ne aflăm într-o perioadă favorabilă pe care ele o numesc „pregătirea cea mare”, în care ne „restabilim”, ca să spun așa… pregătindu-ne pentru niște acțiuni importante ce vor urma în curând. Am senzația de trecere la acțiune imediată cu implicare totală, dar ar putea fi interpretarea mea, stimulată de grămada de treburi ce așteaptă revenirea mea la viață.
Totuși, la modul serios, văd/simt clar acel val care vine în viața mea și presupun că și voi îl puteți vedea/simți în viața voastră. În viața mea personală și profesională am câteva schimbări uimitor de mari ce se împământează și care MĂ așteaptă exclusiv pe mine să le fac vizibile. Ei bine, adevărul este exact opusul… le fac să se manifeste cu ajutorul intenției, de mulți ani… dar ele chiar sunt AICI ACUM, iar eu numai pregătită pentru ele nu mă simt. (traducere: sunt mult prea epuizată ca să-mi pese) „Știu” că e momentul pentru aceste schimbări, deoarece în holograma mea piesele se îmbină într-un mod palpabil… oportunități pe care le-am așteptat răbdătoare/în direcția cărora am lucrat peste zece ani se materializează în sfârșit în lumea mea fizică… numai că boul meu nu și-a ajuns încă din urmă carul care se mișcă dintr-odată extrem de rapid. Ori asta, ori vaporul meu e hotărât să navigheze fără mine. (Apropo, în cazul că sunteți în aceeași barcă, acest lucru nu e deloc posibil într-un Univers holografic. Joc de cuvinte intenționat.)
Am fost în mod cert cunoscută ca riscând totul, cu un abandon nechibzuit, când e vorba de a mă încrede în dorințele mele creative și manifestarea lor… DAR, în acest moment, adevărul este că, având realmente TOTUL în joc (fără un plan alternativ) și vitalitate ZERO, să pariez că Sinele meu Divin are asigurat acest salt este un pic intimidant și în egală măsură înfricoșător/fascinant să stau liniștită și să sper/aștept/am încredere că totul se va termina mai bine decât am anticipat.
Și totuși, după ultimii 15 ani de extindere, am de asemenea o senzație palpabilă, relaxată de a ști că parașuta mi se VA deschide chiar în ultimul moment. Și desigur că se va deschide… pentru că încrederea înseamnă fizică. De fapt, chiar am o afinitate nebună pentru acest gen de încredere, deoarece este o încredere pe deplin meritată într-un ciclu întreg… genul de încredere rezultată din călătoria Nebunului prin toată Arcana și înapoi în punctul de plecare. Însă de data aceasta încrederea noastră provine nu din naivitate, ci dintr-o fântână foarte adâncă de înțelepciune greu dobândită. (Și să nu uităm că în Arcana majoră din tarot există 22 (!) de cărți, ce reprezintă călătoria de la condiția Umană la iluminare!)
Așadar, da, sunt sigură că mulți dintre voi pot înțelege, dar am impresia că stau pe o placă de surf, în mijlocul unui ocean foarte agitat, incapabilă să vâslesc în mod deliberat în vreo direcție sigură, în timp ce văd clar că în depărtare se formează un tsunami uriaș, ce se îndreaptă drept spre mine. În aceste momente finale, mintea tot încearcă să mă convingă să intru în panică și să încerc să înot DEPARTE de val, în timp ce inima spune liniștită, „e valul TĂU, așteaptă-l” … inima mi-e atât de încrezătoare, încât dacă aș putea aștepta până în ultima clipă, voi putea să mă sincronizez destul de perfect ca să folosesc impulsul oceanului, pentru a pluti pe val până la noile mele țărmuri.
realitatea este că suntem nu doar pregătiți să călărim acest val uriaș, dar și că NOI l-am creat, exact pentru asta, ca să-i arătăm lumii cum se face cu exactitate. Rețineți că ACUM suntem surferi profesioniști, ceea ce înseamnă că am primit toată instruirea necesară. De fapt, acest val nu e aici ca să ne învețe ceva care să nu știm deja, e aici doar ca să ne demonstreze… nouă și tuturor celorlalți… cât de magistrali suntem în a lucra cu curenții universali.
Între timp, doar plutiți.