Atunci când lumina inimii noastre e aprinsă, ea ajută să reflecte și să refracteze lumina albă a diamantului multifațetat și este o caracteristică a ceea ce consiliul numește de obicei „mintea inimii noastre 5D”. Această activare are loc atunci când energiile sacre (masculine/feminine), ale inimii și minții, ajung la un echilibru total, iar noi suntem pe deplin pregătiți să intrăm în tărâmurile Conștiinței unității. Traducere: acesta e punctul în care ajungem la conștientizarea lui Dumnezeu și în care toată frica trebuie să fie transcensă, întrucât ea nu poate intra în dimensiunile iubirii universale.

Dacă vă este greu să treceți prin aceste energii amplificate, să știți că orice greutate apare pentru a fi rezolvată, astfel ca să ne mutăm mai în adâncul spațiului inimii noastre și să lăsăm iubirea să conducă.

Iată ce recomandă consiliul în aceste momente de gravitație:

Fiți receptivi la inima voastră, în orice clipă… căci în fiecare clipă apare o deschidere, are loc o eliberare de reziduuri, apare o amintire despre divinitatea voastră, care vă poate conduce imediat deasupra limitărilor pe care le percepeți în prezent și la conștientizarea divinității voastre, ca Dumnezeu.

De fiecare dată când procedați astfel, când vă înălțați mintea și gândurile deasupra experienței voastre, vă decretați voința, CA Dumnezeu, pentru a percepe viața într-un mod neîngrădit. Și veți ști de fiecare dată când faceți asta, căci în acel moment pacea va pune stăpânire pe voi și veți simți libertatea de a FI, așa cum SUNTEȚI cu adevărat și în mod autentic.
Acest lucru vă e la îndemână ACUM și mereu.

Accelerare înzecită

energiile s-au accelerat atât de mult, încât timpul pare că se va prăbuși în el însuși, în orice clipă. Partea bună a acestui lucru este că am ajuns atât de departe (gândiți: vieți), într-o perioadă de timp atât de scurtă, încât e uluitor… partea  foarte neplăcută e că acest proces care converge și care la început pare ca o comprimare… ca și cum viața (3D) ți-ar fi spulberată… poate fi extrem de intens. NOTĂ: Această perioadă de pe Pământ a redefinit în mod sigur cuvântul ‘intens’, așa că oricare ar fi noul cuvânt pentru „greu suportabil”… asta va exprima.

Acestea fiind spuse, CSP îmi aduce în atenție… în scopul de a vedea cât de departe am ajuns… faptul că înainte de ceea ce ei numesc „portalul înălțării” din aprilie (4 aprilie cu aproximație), am fost, tehnic vorbind (adică potențialul a fost activat), într-o poziție avantajoasă de a ne reface realitatea potrivit idealurilor minții noastre superioare și totuși, cei mai mulți dintre noi (înainte de perioada de Mercur retrograd) au avut o înțelegere foarte mică despre ce însemna asta și cum să o aplice. Dar ACUM, fiind cu 6 săptămâni mai conștienți, înaintăm prin lucrurile noastre dezagreabile cu o asemenea viteză, putere, încredere și înțelegere despre cum funcționează lucrurile, încât efectiv ni se prezintă ocazii frecvente de a ne elibera, iar noi (din perspectiva pleiadienilor) le IROSIM.

Înțelegeți că fiecare frică pe care o înfruntăm, fiecare iluzie pe care reușim să o gestionăm ACUM … să răzbatem relativ ușor… e rezultatul expansiunii pe care am cunoscut-o de când a început anul, dar și o dovadă a capacității noastre actuale de a folosi aceste concepte, ce țineau cândva de dimensiunile mai înalte, în experiențe de învățare practice, productive, constructive.

Cu alte cuvinte, ACUM o FACEM în fiecare clipă. Suntem maeștri autodidacți și ne conștientizăm  potențialul, CA DUMNEZEI, de a crea într-o formă nouă, în fiecare clipă, pe măsură ce înaintăm… făcând alegeri noi/superioare, în secunda în care ne dăm seama că le energizăm pe cele vechi… astfel că, în final, singura experiență pe care o vom cunoaște/crea va fi iubirea.

Știm foarte bine că gravitația care ne împovărează nu dispare ca prin minune… este o treabă grea să fim dispuși să ne asumăm răspunderea pentru fiecare strop din creațiile noastre trecute… dar, de fiecare dată când o facem, dobândim un sentiment incomparabil de suveranitate, ale cărui recompense ne dau posibilitatea să ne însuflețim, în toate sensurile cuvântului.

Renunțarea la rezistență

Întrucât suntem ATÂT DE aproape de finalizarea fuzionării noastre masculin/feminin (divin-uman), timpul (dualitatea) există într-o măsură foarte mică, ceea ce înseamnă că intervalul de timp dintre cauză și efect, pentru cei care au atins acest nivel de realizare, este la o distanță de doar o milisecundă. Drept rezultat, a devenit foarte evident faptul că fiecare adversitate este o pepită de aur și că, atunci când e privită astfel, ne eliberează de sclavia în care ne simțim prinși.

Practicile noastre spirituale de detașare conștientă, aptitudinea noastră cizelată de a NU reacționa la factorii noștri declanșatori, în timp ce le dăm voie sentimentelor să curgă, fără să ne atașăm de ele, au fost necesare (în mod epuizant), în aproape fiecare moment din timpul Mercurului retrograd. Mi se spune că această concentrare intensă a fost necesară pentru a ne elibera mintea de orice bucle karmice persistente, ca pregătire pentru activarea inimii minții (5D).

În prima săptămână din mai, când Mercur a intrat în perioada lui de pre-umbră, ne-am simțit de parcă ne-am fi antrenat pentru un maraton de trei săptămâni… apoi, în timpul maratonului propriu-zis din perioada retrogradă, rezistența ne-a fost strașnic testată, căci în multe până la majoritatea cazurilor, am fost împinși spre punctul nostru (mental) de rupere, până am ajuns în starea în care am dictat în mod categoric sfârșitul iluziilor create de noi. ACUM, după faza de umbră a lui Mercur, ne liniștim… fiind încă un pic osteniți și gâfâind… dar avem o înțelegere (mentală) mult mai mare despre ceea ce e necesar ca să ne ridicăm deasupra valurilor emoționale și nu să ne înecăm sub ele.

Pe scurt, ne-am instruit/ne instruim cum să renunțăm în mod eficient la rezistență, atunci când apare. Acesta este un instrument vital pe care să-l avem în arsenal… în mod discutabil, singurul instrument cu adevărat necesar… dar reclamă multă muncă interioară să îl obții și să-l stăpânești.

În prezent, fiecare moment al vostru înseamnă capitulare… nu doar acele momente când vă simțiți constrânși să o faceți, ci în obiceiurile voastre de zi cu zi și în alegerile făcute clipă de clipă. Sunteți chemați să faceți apel la autoritatea voastră chiar și în situațiile cele mai banale, căci sesizați că în acele locuri minuscule limitările voastre încă mai există în mod subtil.
Spunem asta nu ca să vă subminăm provocările sau să diminuăm rigurozitatea dificultăților voastre, știm că nu e o sarcină ușoară, dar calea de a ieși din suferință este mereu aceeași: renunțați la rezistența față de ceea ce este.

De când s–a deschis Portalul solstițiului, energiile solare s-au accelerat iar, pentru a consolida echilibrul dintre natura noastră Umană și cea divină. Unii sunt pe punctul de a trece prin aceste momente foarte energetice cu o ușurință relativă, dar pentru cei mai mulți este în continuare o perioadă dificilă din an. Din această cauză, aflu despre importanța de a ne aminti că planul pentru noi înșine și Pământ a fost deja dus la bun sfârșit, că am reușit deja.

Dacă vă mai aflați încă în chinurile morții eului 3D, acele momente în care vă este extrem de greu să vedeți dincolo de luptă, faptul de a vă reaminti că succesul vostru e asigurat vă poate ajuta să vă relaxați foarte total, în starea de capitulare, să acceptați și chiar să savurați contracțiile devenirii voastre. Spre sfârșitul sfârșitului unei identități vechi și chiar înainte să ne naștem într-o stare nouă/superioară de a ființa, aceste contracții devin foarte intense și apropiate între ele, așa că dacă simțiți prea puține pauze între contracții sau dacă întunericul vă înghite de tot, acesta e de fapt un semn bun că sunteți foarte aproape de un progres important.

Repet mereu asta și pentru un motiv bun: singura cale de scăpare e să treci prin (disconfort). A transcende suferința înseamnă a te înclina conștient și de bună voie spre sentiment… a-l recunoaște.. și chiar a-l întâmpina cu bucurie. La nivelurile cele mai apropiate de înălțarea personală, rezistența e un monstru… și va apărea în orice loc în care nu priviți, și chiar și cel mai vag dintre locurile neștiute (de care ne agățăm, fără să ne dăm seama) va începe să urle. Și da, ‘să dai drumul’ nu e atât de ușor pe cât pare.

Iată versiunea scurtă:

Acolo unde e suferință, există atașament ➔ acolo unde e atașament, există rezistență ➔ acolo unde e rezistență, există împotrivire (frică) la fluxul de e-moție (energie în mișcare)

Pentru a evita rezistența:

►În primul rând trebuie să înțelegem că emoția produsă cu privire la ceea ce este, indică locul unde se află rezistența. Aceasta e ‘pepita noastră de aur’… ceea ce ne e teamă să simțim.

►Pentru a debloca curgerea, e necesar să ne abandonăm simțirii (disconfortului) și să lăsăm corpul să aibă experiența lui întreagă… chiar dacă asta înseamnă exprimarea emoției fizice (manifestată adesea ca durere în corp)… dar fără a o întreține cu ajutorul minții.

►În timp ce ne abandonăm experienței de neliniște/disconfort și o simțim în totalitate, este esențial ca, în același timp, să menținem mintea deasupra experienței, ca un observator al ei, în scopul de a-i permite eului fizic și emoțional procesul ei.

page:2/4