Punctul culminant: de la autoritate teoretică, la autoritate pusă în practică

În prezent, ne simțim cu forțe proaspete de partea cealaltă a solstițiului, despre care aflu că e numit un punct culminant important, iar ființele Galactice îmi spun că a fost un fel de final grandios… că ne eliberăm de vechiul model de viață, bazat pe liniaritate, și de tiparele bazate pe frică, fapt ce va face ca modelul corpului nostru de lumină 5D să devină în sfârșit o experiență simțită.Începe să ne fie foarte clar faptul că înălțarea/coborârea nu mai este un proces în care să prevedem ceea ce urmează, ci un proces despre ceea ce SE petrece în momentul prezent… pe măsură ce îl trăim. În unele privințe, întruparea s-a dovedit a fi mult mai provocatoare decât eu, una, am anticipat, dar, în alte privințe, este perfect de provocator pe cât e nevoie să fie, pentru ca noi să trecem într-un teritoriu atât de novator…  și pentru ca ceva atât de vast, chiar miraculos, să fie acceptat (de minte) drept realitate palpabilă.În timp ce se schimbă anotimpul și intrăm într-o perioadă de schimbare majoră a vieții, unii dintre noi se află într-un punct de absolvire… alții sunt încă în ghearele fricii… unii dintre noi sunt exact între cele două, dându-și seama că nu a mai rămas nimic de care să se agațe, în afară de credință, dar ezitând încă să facă acel pas final prin moarte (a egoului).

Indiferent unde vă aflați, toți ne confruntăm cu o grămadă de alegeri din trecut, suportând consecințele unor cicluri finale de creații deformate, până ce putem să ne eliberăm și să intrăm în lunile de autoritate pusă în practică, ce ne așteaptă în acest anotimp. Am mai spus-o până ACUM, dar faptul de a trăi o moarte pe viu e cea mai grea muncă posibilă, într-un corp omenesc... citiți: trăirea fricilor noastre nu cere nimic, față de transcenderea lor. Faptul de a ne depăși limitările… în timp ce le SIMȚim foarte puternic… ne cere genul de curaj pe care doar DUMNEZEUL din noi îl poate depăși. Și asta e și ideea.Am fost dojeniți, iar ACUM înțelegem, în sens strict, că nimic din afara noastră nu ar fi putut pregăti cu adevărat pe vreunul dintre noi pentru acest moment, deoarece credința în necunoscut + încrederea că divinitatea noastră ne îndrumă aici = singura cale de a scăpa de suferința Umană.

Credința are de-a face cu fizica… faptul de a ne deschide față de un rezultat superior schimbă proprietățile vibraționale ale energiei noastre, pentru a permite să apară noi potențiale fizice. De multe ori, credința oarbă necesară pentru a te înălța e ca și cum ai merge în toiul nopții pe proverbiala scândură (referire la scândura pe care pirații o fixau la prova corăbiei, pentru condamnații la moarte, pe care îi legau la ochi și îi sileau să înainteze, până cădeau în mare și se înecau. N.tr.), dar odată ce ajungem la capătul ei ne dăm seama că e vorba doar de punctul din care facem saltul în oceanul posibilităților infinite. Atunci când avem credința (domeniul fizicii) de a înainta, fără să avem o înțelegere temeinică despre viitor (pe care l-am creat deja), doar atunci putem trece dincolo de tiparele cu care ne-am creat trecutul. Credința deschide spațiul, ne extinde posibilitățile pentru experiențe noi, în timp ce frica ne îngrădește, ne menține mici și legați de lumea cunoscută… chiar și atunci când e extrem de neplăcută.
Cei din lumea nevăzută spun că în acest anotimp mulți dintre noi vor ajunge față în față cu rezultatele convingerilor lor… încet-încet, vom înțelege proporțiile uriașe ale eliberării noastre de dualitate și vom vedea, cu ochii fizici, unde ne-au debarcat actele noastre de credință, îndrăznețe și curajoase.

Provocările prin care am trecut – mai ales în timpul perioadei fascinante și deosebit de influente de Mercur retrograd – au existat ca să ne aducă această nouă ocazie favorabilă, de care încă devenim conștienți. Luna trecută, celor care erau pregătiți li s-a cerut să predea în totalitate eul mic (egoul), Sinelui real/divin/autentic… să simtă și să elibereze în sfârșit durerea acelor con-vin-geri de bază (limitative), astfel ca să-și poată consolida, împământa și integra alegerile mai înalte, odată pentru totdeauna… acele circuite neuronale noi, pe care le dezvoltăm de ani de zile. Chiar eoni.

Iar acest grad de capitulare este/a fost foarte celular… scobim/am scobit toate programele genetice vechi (de limitare) din fiecare celulă în parte, ca să creăm spațiu în care să intre divinitatea noastră. Am trezit acele locuri ascunse din corpul nostru fizic, de durere emoțională, cu atâta promptitudine și într-un ritm atât de alarmant, încât nu avem altă alegere decât să le dăm voie să fie astfel. Fără îndoială că aceste tranziții sunt pentru cei temerari, dar frumusețea acestei impetuozități este cât de perfecte sunt aceste momente pentru finalitate. Este cu adevărat remarcabil să fii martor la disconfort și toate celelalte… aceasta e o muncă de nivel de măiestrie și se simte.Ne confruntăm în totalitate cu noi înșine, într-un ritm nemaipomenit, dar de fiecare dată  când avem curajul de a fi MAI MARI ca fricile noastre, de a transcende mintea inferioară și creațiile ei, ne aliniem și mai profund cu planul nostru divin… cu modelul nostru universal (Adam Kadmon)… cel care conține configurația perfecțiunii noastre, schema pentru planul corpului nostru de lumină. Din câte aflu, succesul nostru de a transcende lumea inferioară va fi determinat de următoarele câteva luni, întrucât fiecăruia dintre noi îi sunt oferite ocazii favorabile în viața reală, de a trece în totalitate dincolo de polaritatea reacției emoționale (iubire/frică), la neutralitatea acțiunii axate pe inimă (iubire).Acțiunile noastre axate pe inimă vor fi o mare binecuvântare pentru lume, iar pentru aceia dintre voi care citesc aceste rânduri și și-au golit îndeajuns de mult corpul, ca să-și activeze lumina sufletului, în formă fizică, a venit timpul să intre total în ei înșiși și să fie lumina călăuzitoare care au venit aici să fie. Știți cine sunteți și vă asigur că ACUM este lipsit de pericol și veți fi susținuți. În trecut, atunci când ne deschideam, ca să fim vulnerabili într-o lume care nu era pregătită pentru iubirea noastră, am fost întâmpinați de duritatea energiilor nerezolvate (de cele mai multe ori ale noastre).
ACUM s-a terminat cu asta și putem vedea dovada pretutindeni în jurul nostru, întrucât foarte mulți oameni găsesc curajul de a fi transparenți în mod public, cu privire la adevărul lor. A venit timpul să vorbim pe față… să ne împărtășim vocea colectivă, ca pe UNA care cere cu insistență virtuțile universale ale iubirii: toleranța, acceptarea, respectul comun pentru ceilalți și toate formele de viață de pe această planetă.

Ar putea fi înfricoșător să faceți din nou acest efort considerabil, dar dacă sunteți chemați să ieșiți în față, motivul este că ați făcut munca interioară necesară pentru a face acest salt la autoritate. Fiți siguri că tatăl Dumnezeu a revenit pe această planetă și îl ajută pe fiecare dintre noi să găsească curajul de a fi luat în considerare, așa că aprindeți-vă lumina inimii și străluciți în afară, precum sufletul de diamant pentru care ați venit aici să fiți.
Curentul se schimbă, iar în aproape două-trei săptămâni viața noastră va începe să pivoteze, de la a fuziona, la a apărea. Priveliștea se schimbă, pe măsură ce a doua jumătate din acest an ne aduce fundalul necesar pentru a crea din nou realitatea, pe baza adevărului a cine suntem cu adevărat, în mod Divin și autentic… care, în mod indubitabil, servește planului superior. Tot ce e necesar este curajul de a FI… fără părere de rău, VOI.

Grația divină îi așteaptă pe cei care își acceptă măreția.

Lumina diamantului alb al INIMII

La mijlocul lunii, când am discutat cu cei din Consiliul Suprem Pleiadian, aceștia s-au grăbit să-mi spună că ne îndreptăm spre un fel de punct culminant… că solstițiul (când, în mod sincronic, a fost și ziua tatălui!) a constituit un punct de cotitură important, prin aceea că a ajutat să pună capăt participării noastre la energia masculină veche/mintea inferioară și să creeze în același timp o deschidere pentru apariția inimii-minții unificate. Noi, toți, în felul nostru propriu, am ajuns pe un teren personal nou… pe care îl vom explora în următoarele trei luni.
La orizont apare un punct culminant, prin care vă veți afla într-o poziție de a arunca greutatea moartă și persistentă a trecutului și de a trece mult mai ferm la creațiile noii voastre vieți. Am spune că acest punct culminant reprezintă eliberarea de capcanele minții inferioare – egoul-mintea neactualizată – și a fricii aferente.

Nu vă spunem asta ca să vă abatem de la momentul prezent, căci acea idee ar fi discutabilă… ci mai mult vă încurajăm să înțelegeți că lumina de la capătul tunelului este ACUM, în mod categoric, ÎN voi.

Ei îmi mai spun că lumina pe care am văzut-o mereu chiar sus în față, în timp ce înaintam prin tunelul lung al întunericului uman, este ACUM total ‘prezentă’ în inima noastră… că luminile inimii noastre (de diamant alb) sunt practic activate și APRINSE și că lumea din jurul nostru începe deja să fie receptivă la noul nostru magnetism. Atunci când lumina inimii strălucește, devenim extrem de sensibili la subtilități, așa că e posibil să sesizați că simțiți, pe neașteptate, mult mai mult ca până ACUM. (NOTĂ: Această activare a produs de asemenea unele senzații fizice ciudate la nivelul inimii, aproximativ săptămâna trecută… vibrații și pulsații, bătăi rapide sau neregulate, senzație de arsură, indigestie, dureri fluctuante, ascuțite dar suportabile în cea mai mare parte, în partea de jos și din spate a centrului inimii, în special în locul unde chakra inimii se întâlnește cu plexul Solar.)
Pe măsură ce energiile noastre masculine/feminine fuzionează și sistemul de chakre se unifică și se integrează, acest punct inimă-plex Solar creează un amestec echilibrat (masculin/feminin) al puterii centrate în inimă… sau focul inimii… care ne stimulează pasiunile importante să se armonizeze cu dorințele noastre creative pentru implementarea planului nostru Divin în lumea fizică. Consiliul spune că aceasta e o activare importantă, în curs de pregătire pentru perioada  de vară (iarnă, în emisfera sudică).

page:1/4