Iar ACUM apare MESAJUL LUI Dumnezeu CĂTRE lumea NOASTRĂ

Dumnezeu ne tot spune, chiar de la începuturi; şi devine tot mai limpede, pe zi ce trece, că Povestea Culturală Veche a omenirii, cu privire la Dumnezeu, ca fiind o entitate supraumană de gen masculin, este, pur şi simplu, incorectă.
ACUM este în regulă dacă îndepărtăm această învăţătură străveche, din povestea noastră actuală şi dacă încetăm să ne-o mai istorisim, atât nouă înşine, cât şi copiilor noştri.

În mod evident (sau, poate, nu atât de evident, pentru unii) Dumnezeu nu este un Uriaş din Ceruri ori o Făptură Măreaţă din Rai, care şade pe tron şi supraveghează, din înalturi, isprăvile de zi cu zi, ale omenirii, aprobându-le pe unele şi dezaprobându-le pe altele; care aude nenumărate rugăciuni, încuviinţându-le pe unele şi respingându-le pe altele; care judecă nenumărate suflete, după clipa morţii, gratificându-le pe unele şi osândindu-le pe altele.

Dumnezeu nu este nici bărbat, nici femeie, cu o înfăţişare anume; cu trăsăturile şi pornirile fiinţelor umane, dar şi cu trăsături, puteri şi abilităţi supranaturale. O asemenea idee despre Dumnezeu este simplistă, până la extrem.
Şi atunci, ce anume este Dumnezeu? Unii spun că e cu neputinţă de ştiut. Nu e adevărat.
Dumnezeu poate fi cunoscut şi Dumnezeu poate fi trăit ca experienţă.
Dumnezeu comunică în mod direct cu noi, după cum au demonstrat întemeietorii religiilor noastre; iar noi putem comunica în mod direct cu Dumnezeu — după cum declară orice religie care crede în puterea rugăciunii.

Dumnezeu poate fi cunoscut şi Dumnezeu poate fi trăit ca experienţă.

În acest caz, iată ceea ce Dumnezeu i-a comunicat şi continuă să-i comunice omenirii, referitor la divinitate: Dumnezeu este o Esenţă Esenţială, care impregnează toate cele ce sunt; este Sursa Primă, de o nemăsurată inteligenţă; şi, de asemenea, Forţa Primă, a creaţiei nemărginite.

Dumnezeu este, deopotrivă, Creatorul şi toate Cele Create; e o energie Pură, ce are impact asupra Sieşi. Este Cauza Dintâi. Este Fiecare Efect. E sălaşul întregii înţelepciuni; izvorul nesecat al oricărei vreri; sursa primară a oricărei puteri; şi originea oricărei realităţi.

Este, într-un cuvânt, iubire.
Înţelepciunea Sa este deplină, vrerea Sa e împlinită, puterea Sa e vădită, iar realitatea Sa e, pe de-a-ntregul, cu măreţie şi în mod glorios manifestată, transpusă în fapt, prin trăirea, experienţa şi expresia iubirii.
Oare această Esenţă Esenţială pe care o numim „Dumnezeu” are o personalitate?
Da.

Măreţia lui Dumnezeu şi magnificenţa lui Dumnezeu rezidă în lipsa de formă a lui Dumnezeu. Totuşi, asta nu înseamnă că Dumnezeu nu e o “personalitate” căreia să I ne putem ruga şi cu care să putem interacţiona. Înseamnă, de fapt, exact contrariul.
Însăşi lipsa fundamentală de formă a lui Dumnezeu este cea care Îi permite lui Dumnezeu, în orice clipă, să îşi poată asuma şi să poată apărea sub orice chip şi formă, cu putinţă, care împlinesc scopurile iubirii, ale Dragostei.

Astfel, Dumnezeu poate înveşmânta energia unei figuri paterne; a dezmierdării materne; a loialităţii prieteneşti; a curajului unui făcător de pace; a forţei unui supravieţuitor; a răbdării unui învăţător; a camaraderiei unui compatriot; a apropierii sufleteşti a unei fiinţe iubite şi a statorniciei unei fiinţe dragi.

Aşadar, după cum constatăm, faptul că Dumnezeu nu este, în mod fundamental, o fiinţă Umană impozantă, cu o aură de măreţie, nu înseamnă că nu mai avem cui să ne rugăm, pe lângă cine să facem demersuri, sau cu cine să stabilim o relaţie personală. Chiar dimpotrivă. Dumnezeu poate fi totul şi toate, pentru toţi oamenii; iar dacă ne dorim un Dumnezeu personal, căruia să I ne putem ruga; un Dumnezeu asemenea unui părinte, căruia să Îi cerem sfatul; ori un Dumnezeu puternic, pe lângă care să facem demersuri, atunci Dumnezeu este în măsură şi voieşte să împlinească toate aceste roluri, pentru noi.
Dumnezeu este totul şi toate, pentru toţi oamenii, pentru că Dumnezeu este totul şi toate, în toţi oamenii.

Cred că Dumnezeu este viaţa însăşi.

Sursa :Dumnezeu,::::: nu este nicidecum o suprafiinţă umanoidă ?">Dar dacă Dumnezeu nu este nicidecum o suprafiinţă umanoidă ?

Editura FOR YOU

page:2/2