400 de ani nu este mult în decursul istoriei umane.

Este exact perioada care a trecut de când părintele Giordano Bruno a fost întemniţat şi torturat timp de 7 ani de către Inchiziţia din Roma. Iar apoi, a fost "prăjit de viu" din ordinul Papei.

Ce crimă comisese acest om pentru a suferi o moarte aşa îngrozitoare?

Era oare un fost ucigaş?

Sau cineva care comisese crime îngrozitoare împotriva umanităţii?

Nu, aceasta este afirmaţia care l-a condamnat la moarte: "Există sori nenumăraţi şi pământuri nenumărate se învârt în jurul acestor sori într-o manieră similară în care cele 7 planete se învârt în jurul soarelui nostru. fiinţe vii populează acele lumi."

Aceasta este din cartea lui Bruno "Universul infinit şi lumile sale" publicată la Londra în anul 1548, în timp ce era la curtea Elizabetei I. Nimic nu îi deranjează mai mult pe unii decât simpla sugestie că ar putea exista viaţă inteligentă în altă parte decât pe acest Pământ.

Acesta este un fenomen foarte intrigant. De se să fie aşa?

Bineînţeles că este!

Pentru că dacă descoperim că există viaţă inteligentă în altă parte, atunci trebuie să ne predăm locul de superioritate de pe vârful grămezii de bălegar.

Ca să nu mai spunem gândul îngrozitor că dacă viaţa inteligentă abundă în întregul Univers, există o posibilitate foarte reală că departe de a fi copiii speciali, unici şi cei mai avansaţi ai lui Dumnezeu, ar putea să descoperim că suntem, prin comparaţie, relativ primitivi şi ne-evoluaţi.

Aceasta este un lucru pe care rasa Umană nu este pregătită să-l accepte cu siguranţă.

Trebuie să renunţăm la ideea pompoasă şi auto-flatantă că Iisus Christos a coborât jos să ne salveze ca unic fiu al lui Dumnezeu.

Trebuie să abandonăm ideea că dacă viaţa va fi vreodată descoperită pe alte planete, că va trebui să inventăm vreun mijloc de a-i salva, după cum directorul religios al unui Observator foarte celebru din SUA a mers până la a declară în mod public în 1997.

Inchiziţia a dispărut. mintea inchizitorială rămâne.

400 de ani nu reprezintă o lungă perioadă de timp în istoria Umană, însă doar atât timp a trecut de când aceste au fost comise aceste barbarisme de neconceput în numele religiei.

Şi mai mult, au fost comise exact în acele regiuni ale lumii care se mândreau că sunt fruntea civilizaţiei.

Dar chiar dacă arderile s-au încheiat, din nefericire aceeaşi minte inchizitorială persistă.

minte care nu poate vedea nimic ciudat sau greşit în a încerca să asigure conformitate cu propria versiune a adevărului prin forţă, adevărul fiind bineînţeles privit din perspectiva universului hamburger.

Împăratul Constantin a generat un precedent foarte prost după Consiliul de la Nicea din anul 325, când a cedat în faţa cererii taberei teologilor victorioşi şi i-a exilat pe acei episcopi care nu credeau şi votau în mod corect chestiunea principală de pe agenda lor de lucru: întrebarea "Cine era Iisus?"

Din nefericire, biserica înainte persecutată şi fugară nu şi-a dezvăţat lecţia nici până în ziua de azi. Este atitudinea mentală fixată a unei doctrine armate care încearcă să-i convingă pe oameni să adere la credinţele sale prin forţă şi ameninţare. Făcând aceasta, ea ajunge în situaţia oarecum curioasă a predică şi practica ura în numele Dumnezeului iubirii.

Din fericire, în ziua de azi nu mai există ruguri care să-i aştepte pe cei care îmbrăţişează o viziune diferită de cea a majorităţii.

Dar bineînţeles că există şi alte forme de ruguri, după cum ştiu foarte bine toţi cei care au încercat să bată pasul pe ritmul unei alte tobe, care au încercat vreodată să formuleze vreo întrebare nevinovată, despre cutare sau cutare afirmaţie, poate o expresie a întregului adevăr sau nu.

Şi mai există şi alte tipuri de ruguri.

Şi când îndrăzneşti să nu fii de acord, fii sigur că nu vei fi combătut pe nivelurile înalte ale teologiei şi filozofiei.

Te vor ataca în cea mai abjectă manieră cu putinţă, cu speranţa vicleană dar în cele din urmă vană că dacă eşti discreditat nici nu mai trebuie să se preocupe de mesajul tău.

Este cea mai uşoară modalitate, dar eludează complet orice fel de nevoie de evaluare a dovezilor ştiinţifice sau obiective care ar putea exista, pe care aceste organizaţii sunt în mod normal total şovăitoare în a le înfrunta deschis.

Acestea sunt consecinţele cadrului mental rigid dat de Universul hamburger.

Religia are un interes profund întemeiat în a păstra acest cadru. De fapt, cadrul universului hamburger chiar este cadrul mental al religiei.

Am menţionat doar trei dintre aceste consecinţe precum şi mintea inchizitorială care încearcă să susţină aceste viziuni asupra realităţii.

Însă cea de-a patra victimă a universului hamburger creează ceea ce reprezintă în multe feluri cea mai gravă situaţie dintre toate pentru noi, precum şi cea care a creat cele mai multe reacţii, controverse şi persecuţii de-a lungul anilor.

Are de-a face cu Iisus.

Iisus, chiar mai mult decât Dumnezeu a fost victima cadrului mental al universului hamburger de-a lungul tuturor secolelor.

Dumnezeul universului hamburger nu este adevăratul Dumnezeu. Este imaginea altcuiva despre Dumnezeu şi nu are nimic de-a face cu adevăratul Dumnezeu.

De asemenea, Iisus care ne-a fost promovat pe parcursul tuturor acestor secole de când s-a încheiat misiunea lui, nu este adevăratul Iisus.

Este un Iisus care a fost manipulat şi ajustat pentru a se potrivi cu proiectele mai multor oameni.

Iar acesta este motivul pentru care puterea la care se referea Napoleon Bonaparte, pe care l-am citat la început, este atât de puţin evidenţiată în cei care îl urmează pe idolul Iisus,

mai degrabă decât pe adevăratul Iisus. Dintre toate subiectele care iscă mânia minţii inchizitoriale Iisus este în capul listei.

Şi aşa că organizaţiile religioase timp de milenii au alimentat congregaţiile lor cu imagini foarte distorsionate ale lui Iisus.

Acestea au fost ajustate cu atenţie, manipulate pentru a se potrivi nevoilor acestor organizaţii religioase din diferite momente de-a lungul istoriei.

Iar cei care au încercat să spună că acesta nu este modul în care s-au petrecut lucrurile, sau că tabloul mai conţine şi alte elemente, ei bine întreg cursul istoriei a fost umplut de cadavrele lor, de întemniţările lor, de exilările lor, ostracizările lor şi de înfierarea lor drept eretici de-a lungul epocilor.

Este într-adevăr vorba de o persoană curajoasă şi rară care îndrăzneşte să proclame ceva despre Iisus care nu este în acord politic cu statu-quo-ul al vremii respective.

Pentru că gândirea incorectă despre Iisus a fost întotdeauna privită drept suprema formă de erezie.

Pentru a complementa tabloul general al acestei prezentări, doresc să analizăm două chestiuni majore cu privire la Iisus care sunt extrem de relevante pentru noi astăzi.