Loading...
 
Cum a devenit Iisus un Christos partea a doua Iisus Christos Dumnezeu Buddha Notovici Noul Testament Hemis India universul hamburger Isus
menu-extra

Cum a devenit Iisus un Christos partea a doua

Cum a devenit Iisus un Christoslink

partea a doualink



Dar prima reprezentare a unui zeu crucificat a fost aceea a lui Orfeu în secolul III Î. Hr.

Din păcate, pentru o mare parte a populaţiei globului din ziua de astăzi simbolul religios central este o persoană străpunsă în agonie, pe acel instrument al torturii.

Nu e de mirare că un astfel de sistem va alimenta credinţa că suferinţa este inevitabilă sau chiar de dorit şi benefică.

Şi, oroarea ororilor, că ar putea să fie, într-o manieră deformată, considerată ca făcând pe plac Domnului, astfel permiţându-ne să devenim atât de indiferenţi la suferinţa din rândul maselor umanităţii.

O cruce goală simbolizează coborârea spiritului în carne şi sărbătoreşte evoluţia acelei forme de viaţă către locul de unde a provenit.

Prin contrast, crucifixul nu face altceva decât să idealizeze suferinţa şi moartea.

O atitudine care în ultimă instanţă - şi lucrul acesta trebuie spus - NU ţine de Dumnezeu.

Nimic nu reprezintă mai neadecvat învăţăturile lui Iisus decât CRUCIFIXULlink-external.

Vreau să vă vorbesc despre un subiect foarte controversat.

Unii au mers într-atât încât să spună că aceasta va zgudui fundamentul creştinismului convenţional, precum şi toate modalităţile în care suntem obişnuiţi să ne gândim la Dumnezeu.

 

Cum a devenit Iisus un Christos.link


 

Unul dintre cei mai mari comandanţi militari ai tuturor timpurilor vorbea despre Iisus din Nazareth folosind aceste cuvinte:
"Între El şi oricare altă persoană de pe Pământ nu există nici un termen posibil de comparaţie"; Alexandru cel Mare, Cezar, Charlemagne (Carol cel Mare) şi eu însumi am fondat cu toţii imperii. Dar pe ce ne-am fundamentat creaţiile geniului nostru? Pe forţă. Iisus Christos şi-a fondat Imperiul pe iubire. Şi în acest moment, cu 18 secole mai târziu, milioane de oameni încă ar muri pentru el."

Acestea sunt cuvintele lui Napoleon Bonaparte, când a fost exilat pe insula Sfânta Elena.

Un om care a înţeles bine diferenţa dintre putere şi forţă şi a exprimat-o memorabil în aceste cuvinte.

Ce i-a dat lui Iisus acea putere? Astfel încât să se poată spune atât de corect despre El, de către doctorul James Allan, cu 80 de ani mai târziu că "toate armatele care au mărşăluit vreodată, toate navele care au navigat vreodată, toate parlamentele care s-au întrunit vreodată, toţi regii care au domnit vreodată, puse laolaltă, nu ar fi afectat viaţa rasei omeneşti atât de puternic cum a făcut-o acest singur om."

Însă relevanţa lui Iisus nu se încheie odată cu influenţa enormă pe care încă o are fără nici o îndoială, cu 20 de secole după crucificarea Lui.

Lucrul cu adevărat semnificativ despre El este că ştim că avea planuri foarte bine stabilite pentru cei care ar fi învăţat şi pune în aplicare învăţăturile Sale.

Şi este foarte intrigant pentru noi că fiinţa care avea acest gen de putere spunea că toţi cei care îi urmau învăţăturile vor fi capabili să facă tot ceea ce a făcut El, şi încă şi mai mari. Tot ceea ce Eu pot face, şi voi puteţi!

Însă unde se află dovezile... acestui lucru petrecându-se în lumea creştină de azi? Nicăieri. De ce nu există aceste dovezi? Răspunsul evident trebuie că este că învăţăturile Lui nu au fost nici înţelese corect şi nici urmate. Iar consecinţa imediată a acestui lucru este să suspectăm că cine a fost El cu adevărat nu a fost niciodată înţeles de asemenea.

Dacă aşa se prezintă lucrurile, atunci cu siguranţă că o investigaţie cu privire la aceste chestiuni este un lucru care chiar ar putea să zguduie fundamentele creştinismului în forma sa convențională de astăzi,precum şi toate modalităţile în care noi ne-am obişnuit atât de mult să ne gândim la Dumnezeu.

Ce ştim noi de fapt în legătură cu viaţa lui Iisus?

Puţini oameni se îndoiesc că Iisus din Nazareth a fost unul dintre figurile pivot cu adevărat mari în întreaga istorie a umanităţii.

Miliardele care îi venerează numele astăzi aduc o mărturie elocventă în sprijinul acestei afirmaţii.

Naţiunile care domină lumea astăzi, în ceea ce priveşte puterea politică şi economie, toate susţin că se inspiră din învăţăturile Lui.

Dar este extraordinar că pentru o fiinţă care a avut o influenţă atât de enormă de-a lungul a două milenii, este extraordinar că ştim atât de puţine despre El ca persoană.

Nu avem nici cea mai vagă idee, din Noul Testament creştin, despre cum arăta El.

Nu avem nici o dovadă a faptului că ar fi scris ceva, deşi a făcut-o cu siguranţă.

Dar dacă El a scris ceva, aceasta nu s-a păstrat.

Detaliile vieţii Sale personale sunt puţine şi disparate.

Majoritatea lucrurilor pe care le ştim despre El vine de la cele 4 Evanghelii aşa-numite canonice ale lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Dar oricât de importante ar fi ele ca surse - aceasta fără nici o îndoială - este foarte evident că nu au fost interesate să ofere detalii ale unei biografii nici măcar rudimentare a lui Iisus.

Mai mult de 80% din viaţa lui Iisus lipseşte din Noul Testament.

Majoritatea experţilor în Biblie din ziua de astăzi ar data aceste 4 Evanghelii ca fiind scrise între anii 60-110 d. Hr.

Cu toate acestea, cele mai timpurii manuscrise pe care le avem ale oricărora dintre ele, într-un sens complet, sunt din secolul al IV-lea, chiar dacă câteva fragmente din ele sunt datate în secolul II.

Există câteva referiri la Iisus din surse în afara Noului Testament şi din afara Evangheliilor şi scrisorilor aşa-zise gnostice, dar nu sunt decât menţiuni fugitive.

Flavius Josephus, faimosul istoric evreu, care a scris cartea numită "Antichităţile evreilor", pe la începutului anilor 90 e.n. consemnează moartea lui Iacob, la care se referă numindu-l "fratele lui Iisus". Un alt pasaj care se referă la Iisus este considerat de către unii ca fiind o adăugire mai târzie ale primilor creştini, sau cel puţin ceva care a fost elaborat de către creştinii de după.

Pentru că acest lucru cu siguranţă nu a venit de la Josephus însuşi, pe care nici măcar nu ni-l putem imagina ca fiind creştin.

Pliniu cel Tânăr i-a scris împăratului Traian în anii 111, cerându-i indicaţii despre cum să se comporte cu creştinii despre care spunea că "ei cântă imnuri lui Christos ca fiind Dumnezeu".

Istoricul Tacitus, scriind despre anul 116, descrie marele incendiu al Romei de pe vremea lui Nero din anul 64, şi a cărui vină Nero a vrut s-o arunce asupra persoanelor numite în mod obişnuit creştini.

El afirmă că Christos, fondatorul acelui nume a fost condamnat la moarte de către Pilat din Pont în timpul domniei lui Tiberius Cezar.

Istoricul roman Suetonius consemnează expulzarea evreilor din Roma după tulburări publice instigate de către Christos.

Acesta a un fost citat din "viaţa lui Claudiu". Unii consideră că aceasta ar putea fi o referire la Iisus, lucru pe care eu nu îl consider. Cam acestea sunt toate dovezile care există.

Pentru o persoană care a exercitat o influenţă atât de magnifică asupra a două milenii de istorie, informaţia este foarte redusă.

Copiile a 52 de texte creştine antice au fost descoperite la Nag Hammadi în Egiptul de Jos în anul 1945.


Rate this page:
Created by admin. Last Modification: Tuesday January 13, 2015 22:31:45 EET by admin.

Traducere