Acesta dorea să-l omoare pe Iisus pentru că era un posibil pretendent la tronul lui.

Irod cel Mare, care a reconstruit templul lui Solomon era un rege-marionetă care fusese pus de romani în anul 63 î. Hr. pe un tron extrem de instabil. Regele Irod cel Mare , pentru a complica şi mai mult lucrurile, era arab şi nu evreu. Într-o tentativă de a-şi consolida puterea, Irod s-a căsătorit cu Mariana, ultima prinţesă pe descendenţă directă a dinastiei Hasmonean, pe care el o înlocuise. Hasmoneenii erau descendenţi ai lui Iuda Macabeu, marele erou care eliberase Iudeea în anul 136 î Hr. de sub ocupaţia conducătorilor Seleucizi, descendenţi ai unuia dintre principalii generali din armata lui Alexandru cel Mare.

Cu toate acestea, în 63 î. Hr., romanii au profitat de un război civil între pretendenţii rivali la tronul Iudeei, şi l-au pus pe Irod pe tronul Hasmoneenilor. Maria Magdalena făcea şi ea parte din acea familie regală, după cum demonstrează mărturii ale primilor creştini.

Întregul trecut al Mariei Magdalena ca şi prinţesă Hasmonean nu este deloc discutat în "Codul lui Da Vinci".

Cu toate acestea, el face parte din realitatea centrală a ceea ce ea era. Acest trecut, precum şi relaţia ei cu Iisus, ambii membri ai familiilor regale Iudee vor reprezenta subiectul unui DVD ulterior pe care îl voi realiza în cadrul acestei serii. Irod cel Mare ar fi fost cu siguranţă profund tulburat de naşterea unui copil care să aibă pretenţii la tronul lui David, după cum avea Iisus şi după cum genealogiile din evanghelii se străduiesc să ne demonstreze.

De aceea a trebuit ca familia sfântă să fugă în Egipt pentru a scăpa de persecuţiile regelui Irod.

Iisus era moştenitorul Regatului Iudeei.

Nu ni se spune nimic despre ce anume a făcut familia sfântă pe timpul şederii în Egipt.

După întoarcerea lui Iisus din Egipt, nu ni se mai spune nimic despre el de către Sfântul Luca până când îl regăsim în templu de Paşti pentru ceremonia Bar-Mitzvah, probabil la vârsta de 12 ani. După acest incident, ni se spune că a mers cu părinţii săi şi a ajuns în Nazareth, fiindu-le ascultător. Şi ni s-a spus că Iisus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Aceasta apare în evanghelia Sfântului Luca, capitolul 2, versetele 51-52. Pentru cei vigilenţi şi perceptivi aceasta reprezintă o muşamalizare clasică. Aşa că avem două mari "spaţii goale" în povestea vieţii lui Iisus.

Nu sunt spaţii goale nesemnificative. Primul spaţiu gol este legat de perioada cât au petrecut-o în Egipt. Cel puţin ştim din Evanghelii că ei chiar au mers în Egipt. Dar cât au rămas acolo şi ce au făcut, nu ni se spune în Noul Testament. De asemenea, Noul Testament nu ne spune nimic despre ce s-a petrecut când au revenit din exil. Sau dacă au fost 2 ani sau 8 ani, după cum atestă diverse tradiţii. Informaţia imediat următoare care ni se oferă este de când Iisus este în templu, la vârsta de 12 ani. Ce s-a petrecut între timp? După incidentul din templu la vârsta de 12 ani, survine următorul mare spaţiu gol. Nu ni se mai spune nici un singur cuvânt despre ce a făcut Iisus între vârsta de 12 ani şi momentul când a apărut la râul Iordanului pentru a fi botezat de vărul lui Ioan, la vârsta de 30 de ani.

Nu-i aşa că este extraordinar? Adică 18 ani nu e un timp scurt. În special pentru o viaţă de 33 de ani. Această perioadă a fost mai lungă decât tot restul vieţii lui. Ce a făcut el în aceşti 18 ani care reprezintă mai mult de jumătate din întreaga Lui viaţă? Există o tăcere de moarte cu privire la acest aspect în istoria creştină. S-a dus El oare la Nazareth, după cum ne spune Noul Testament, şi a lucrat în atelierul de tâmplărie cu Iosif, după cum ne spune tradiţia, probabil confecţionând mese şi scaune şi troace pentru păsări? Dacă aşa s-ar prezenta lucrurile, atunci aş recomanda cu căldură să ne apucăm cu toţii de tâmplărie, pentru că atunci când a ieşit din acea aşa-zisă ucenicie la atelierul de tâmplărie, era capabil să-i vindece pe bolnavi, să-i învie pe morţi, să meargă pe apă şi să hrănească 5000 de oameni cu 5 pâini şi câţiva peşti.

Însă cred că adevărul este puţin mai complicat şi mai interesant decât aceasta.

Există oare vreun motiv pentru care nu avem nici un fel de informaţii despre Iisus pe timpul acestor 2 mari intervale vide de informaţie din viaţa Lui? Este oare pentru că nimic semnificativ s-a petrecut pe timpul acestor ani ascunşi? Un total de 26 până la 28 de ani dintr-o viaţă completă de 33 de ani NU reprezintă un segment nesemnificativ al vieţii sale ca să folosim cuvinte blânde.

Sau este oare adevărul acela că s-a petrecut ceva foarte semnificativ în acei ani, şi că există forţe care nu doresc că dumneavoastră să ştiţi despre aceasta, la fel de mult cum nu doreau ca oamenii să ştie în vremea creştinismului timpuriu. Mai mult de 80% din viaţa lui Iisus lipseşte din Noul Testament. Mai mult de 80%... Probabil că sejurul la atelierul de tâmplărie din Nazareth nu a avut loc niciodată. Poate că există o întreagă faţetă a lui Iisus care este total diferită de ceea ce ştiam până ACUM şi despre care abia ACUM începem să învăţăm .

Şi poate că acea faţetă a celor 18 ani va aduce foarte multă lumină asupra acţiunilor lui de mai târziu în acei cruciali 2,5-3 ani de zile de activitate publică în Ţara cea Sfântă, la fel cum cele două şederi ale sale în Egipt vor aduce şi ele multă lumină şi înţelegere asupra acestui subiect.

Aceasta va revoluţiona modul cum îl înţelegem şi ceea ce a venit să facă, precum şi modul în care acel mesaj este relevant pentru noi toţi în ziua de azi.

Pentru că aceasta are o importanţă enormă, nu numai pentru creştini, ci pentru orice fiinţă care are corp omenesc.

Această informaţie este cu adevărat ceva care poate să zguduie fundaţiile creştinismului convenţional, pentru că merită să fie zguduite.