Aceste copii sunt datate aproximativ în anul 350 e.n., după datările care au fost realizate asupra legăturilor documentelor.

Documentele însele sunt evident mult mai timpurii decât aceste copii.

Iar această colecţie care foarte probabil este îngropată pe timpul cenzurii şi persecuţiei acestor aşa-zise texte gnostice şi cititorilor lor gnostici, arată în mod clar că numărul de texte sacre care erau puse la loc de cinste şi care vorbeau despre viaţa şi misiunea lui Iisus era la acea vreme cu mult mai mare decât ceea ce este cuprins ACUM în Noul Testament creştin.

Iar mesajul lor despre Iisus era de asemenea foarte diferit decât cum este El prezentat în Noul Testament.

Succesul fenomenal al romanului "Codul lui Da Vinci" este martor elocvent al modului cum mesajul acestor texte poate să aţâţe atâta pasiune în ambele tabere, chiar şi astăzi.

Originalele a cel puţin unora dintre aceste documente cu siguranţă că datează chiar din vremea Apostolilor înşişi.

Iar aici mă refer în principal la Evanghelia după Toma, care este recunoscută de toţi ca fiind cea mai semnificativă descoperire printre textele de la Nag Hammadi.

Documentele de la Nag Hammadi exprimă o imagine foarte diferită a lui Iisus faţă de cea care este prezentată în Noul Testament.

Evanghelia după Toma conţine învăţăturile lui Iisus care sunt îmbrăcate într-o formă mult mai timpurie decât forma în care aceste învăţături sunt exprimate în Noul Testament.

Iar Evanghelia după Toma conţine şi multe alte învăţături care nu se regăsesc deloc în Noul Testament.

Evanghelia după Toma însăşi este recunoscută ca cel mai important text de la Nag Hammadi.

Ea se descrie pe Sine însăşi ca şi consemnând învăţăturile secrete ale lui Iisus, care nu erau oferite publicului larg, ci erau rezervate celor care au dovedit că le merită.

Dacă aşa se prezintă lucrurile, CE ANUME spuneau aceste învăţături?

Se pare, din Evanghelia după Toma, că aceste învăţături erau proiectate să-i ajute pe cei care le ascultau să devină ceea ce Iisus însuşi era.

Şi în această privinţă, aspectele pe care se concentrează sunt net diferite faţă de învăţăturile lui Iisus conţinute în Noul Testament creştin.

Dar bineînţeles că nu depindem numai de Evanghelia după Toma în ceea ce priveşte informaţiile despre învăţăturile secrete ale lui Iisus, care nu urmau să fie oferite decât după ce se înregistrau progrese semnificative în aplicarea învăţăturilor publice.

În 1959, profesorul Morton Smith la mănăstirea Marsaba din deşertul iudeu a găsit fragmente din ceea ce intenţiona să fie o evanghelie secretă a lui Marcu.

Aceasta era inclusă într-o carte medievală şi era o aşa-zisă scrisoare a lui Clement din Alexandria, care a murit în jurul anului 215 A.D.

Sublinia în mod vehement necesitatea de a păstra învăţăturile secrete ale lui Iisus ascunse de turma comună a credincioşilor.

Mare parte din distorsiunile legate de Iisus care au survenit în devoţiunea populară din ziua de astăzi nu sunt deloc lipsite de legătură cu informaţia foarte puţină pe care o primim despre El în cele 4 Evanghelii ale Noului Testament.

Chiar şi în acest stadiu foarte incipient, începem să găsim indicii că nu ni s-a spus tot ce era de spus despre Iisus, de către Noul Testament.

Şi poate că nu ni s-a spus nimic despre materialul cu adevărat semnificativ. Un lucru e sigur.

Informaţiile pe care le descoperim ACUM transmit o imagine a lui Iisus şi a învăţăturilor Lui care se desprinde total de imaginea dulceagă a pietăţii populare care ne-a fost prezentată tuturor în copilăria noastră.

Imaginea cu Iisus cel blând, smerit şi liniştit.

Cum ar fi putut cineva să se aştepte vreodată că această descriere ar putea să se potrivească unei fiinţe care nu a ezitat deloc să arunce cea mai mare insultă la adresa fariseilor pe care o putea rosti un evreu, atunci când i-a numit "neam de vipere". Aceasta pentru un popor care detestă şarpele.

L-a numit în mod public pe vicleanul rege Irod "vulpe".

Şi avea aşa o putere a personalităţii încât putea să umble neatins prin mijlocul unei mulţimi criminale care intenţiona să-l împingă de pe o stâncă.

Autorităţile civile din zilele lui îl considerau un pericol public pentru stat.

Era cu adevărat ceea ce o tradiţie creştină mai timpurie îl numea: LEUL TRIBULUI LUI IUDA.

Ce s-a petrecut? Când privim suma tuturor acestor fragmente cu privire la ceea ce ni se spune despre viaţa lui Iisus în Noul Testament, găsim multe discuţii în ceea ce priveşte momentul şi împrejurările naşterii Lui.

Evangheliile lui Matei şi Luca oferă ambele genealogia să, însă cu diferenţe semnificative.

Genealogia lui Matei, care s-a preocupat să arate faptul că Iisus ca şi Mesia era descendent al regelui David, enumeră 42 de indivizi în arborele genealogic, în ordine descendentă, începând cu Avraam şi până la Iisus însuşi.

În vreme ce Sfântul Luca, care a dorit să arate că Iisus era fiul lui Dumnezeu, enumeră 77 nume în ordine ascendentă. Aproape jumătate din aceste nume sunt cu totul necunoscute în istorie.

S-a sugerat că Matei oferă arborele genealogic al lui Iosif, tatăl lui Iisus, iar Luca oferă arborele genealogic al mamei sale Maria. Fireşte că este o soluţie elegantă.

Dar soluţiile elegante sunt rareori adevărate. Însă şi opusul s-a pus în discuţie de asemenea.

Biserica Est-ortodoxă şi biserica coptă din Egipt care datează încă de la începuturile creştinismului acceptă faptul că Luca ne oferă genealogia Mariei, Mama lui Iisus.

Îmi amintesc ACUM câţiva ani în Florida, vechiul meu prieten eminentul expert biblic Raymond Brown mi-a spus, în vreme ce eu încercam să-l ajut să citească dovezile ultimei lui cărţi, a spus "problema în a încerca să combinăm aceste două genealogii şi să le dăm un înţeles în acest fel, este că Iisus ajunge să aibă prea mulţi bunici.

Cu toate acestea, faptul că are prea mulţi bunici este cea mai neînsemnată problemă care reiese din Noul Testament cu privire la Iisus.

Partea din evanghelii privind copilăria lui Iisus ne spune că familia cea sfântă a trebuit să fugă în Egipt pentru a scăpa de persecuţiile regelui Irod. Regele Irod cel Mare Antipa, iar fiul lui era tot Antipa.