Pe oriunde a călătorit, istoria s-a repetat.

A predicat împotriva idolatriei, a ţinut partea celor oprimaţi şi săraci şi în final a reuşit să-i supere pe toţi liderii religioşi înrădăcinaţi care existau atunci, în special în Persia.

Preoţii lui Zoroastru le interziceau oamenilor să-l asculte.

L-au arestat pe Iisus şi l-au adus în faţa Marelui Preot Zoroastrian, care l-a interogat.

Lucrurile s-au amplificat atât de mult încât preoţii lui Zoroastru l-au exilat în sălbăticiune, lângă sălaşul bestiilor sălbatice, sperând că va fi mâncat de ele, însă a scăpat teafăr.

În final, a ajuns în ţara lui natală la vârsta de 29 de ani.

Fusese plecat de atât de multă vreme încât nimeni nu l-a recunoscut sau a ştiut cine este.

Preoţii şi bătrânii evrei au fost umpluţi de admiraţie pentru învăţăturile lui şi l-au întrebat dacă era adevărat că încercase să instige oamenii împotriva autorităţilor, după cum A spus: "am fost profund îndurerat când am văzut cum fraţii şi surorile mele îl uitaseră pe adevăratul Dumnezeu. Am încercat să restabilesc legea lui Moise în inimile oamenilor, pentru că sunt ignoranţi cu privire la adevărata ei semnificaţie. Legile au fost pervertite."

O mare parte din ceea ce citim în pergamentele despre Issa ale lui Nikolai Notovici se conformează cu ceea ce ştim din Noul Testament despre viaţa lui Iisus pe timpul cât a fost în Ţara Sfântă.

Însă există câteva diferenţe majore.

Toate cele 4 evanghelii ale Noului Testament dau vina pe evrei pentru moartea lui Iisus, însă pergamentele dau vină foarte clar numai pe guvernatorul roman Pilat din Pont.

De fapt, pergamentele dau credit autorităţilor evreieşti care s-au străduit să-l salveze pe Iisus.

De asemenea, Ioan Botezătorul nu este menţionat deloc în pergamentele lui Notovici.

O altă învăţătură majoră care este foarte străină mesajului celor 4 evanghelii din Noul Testament şi care este foarte necesară astăzi, este frumosul imn de preamărire a femeilor pe care Iisus l-a rostit când unul dintre spionii lui Pilat, trimis să-l supravegheze, a împins cu brutalitate o femeie bătrână din calea să, astfel încât să se poată apropia mai mult de Maestru şi să nu rateze nici o incitare la răzvrătire pe care ar fi putut-o rosti El.

Iisus a spus:
"Cine nu îşi respectă Mama, cea mai sacră fiinţă după Dumnezeul său este nedemn de numele de fiu.
Respectaţi femeia căci ea este Mama universului şi întreg adevărul creaţiei divine se află într-însa.
Ea este temeiul a tot ce este bun şi frumos, după cum tot ea este germenele vieţii şi a morţii.
Ea îţi dă naştere în chinuri, prin sudoarea tâmplei te creşte, şi până la moartea ei îi generezi cele mai grave nelinişti.
Binecuvânteaz-o şi venereaz-o căci este singura ta prietenă adevărată, singurul tău sprijin pe Pământ.
Şi în acelaşi fel să vă iubiţi soţiile şi să le respectaţi, căci ele vor fi mame mâine, şi fiecare dintre ele va fi mai încolo strămoaşa rasei sale.
Sprijiniţi-le pe femei căci iubirea unei femei îl înnobilează pe bărbat, îi înmoaie inimă împietrită, îmblânzeşte brută din el şi îl face un mieluşel.
Soţia şi mamă sunt comorile nepreţuite care sunt dăruite vouă de către Dumnezeu.
Protejaţi-vă soţia astfel încât ea să vă poată proteja pe voi şi întreaga familie.
Tot ceea ce faceţi pentru soţia sau Mama voastră sau pentru o văduvă aţi făcut pentru Dumnezeul vostru."

Un număr de erudiţi evrei au dezbătut faptul că evangheliile Noului Testament au fost de fapt documente blânde sau occidentale, în termenii orientării şi formulării lor.

Cu excepţia evangheliei Sfântului Marcu, ele au fost scrise după căderea Ierusalimului, în anul 70.

Aşa că, în ceea ce priveşte intenţiile şi scopurile, naţiunea evreiască nu mai era o forţă cu care să te lupţi.

Roma era cea care trebuia supravegheată.

Majoritatea învăţaţilor cred că evangheliile au fost formulate cu acest scop în vedere, să ajute la răspândirea învăţăturilor lui Iisus la greci şi la românii din partea vestică a imperiului.

S-a sugerat că evangheliile au schimbat în mod subtil vina pentru moartea lui Iisus şi nu au mai atribuit-o romanilor, ci evreilor, astfel încât să nu supere puterile existente sau pe noii oameni cărora le predicau.

Suntem cu toţii foarte conştienţi de blestemul anti-semitismului care a răvăşit Europa timp de 1500 de ani.

A fost extins către ostilitatea creştinismului faţă de iudaism, pentru că l-au învinuit pentru răstignirea lui Christos.

Toate acestea au survenit datorită locului unde a fost aşezată vina pentru moartea lui Iisus.

Cât de multă suferinţă, cât de multă nedreptate s-ar fi evitat de-a lungul secolelor dacă aceste învăţături conţinute în aceste pergamente ale lui Issa s-ar fi propovăduit în loc de tradiţia creştină binecunoscută a Noului Testament.

Dacă aceste pergamente ale vieţii lui Iisus în India nu ar fi existat niciodată, încă ar trebui să punem întrebări penetrante despre o posibilă similaritate cu învăţăturile budiste datorită caracterului învăţăturilor lui Iisus însuşi.

Nimeni nu poate nega că Dumnezeul Vechiului Testament este dur şi răzbunător, însă Dumnezeul propovăduit de Iisus este de un cu totul alt fel faţă de Dumnezeul tradiţiei iudaice, în care Iisus însuşi s-a născut.

Aşa că, v-a trecut vreodată prin cap să întrebaţi: De unde a venit acest nou mesaj pe care l-a predicat?

Nu a fost paraşutat direct din cer cu el, de către Dumnezeu, după cum ar susţine partizanii mentalităţii universului hamburger.

Există o explicare mult mai evidentă şi mai puţin exotică la care am să mă refer în curând, însă pentru moment să analizăm puţin cea de-al doilea mare spaţiu vid din istoria vieţii lui Iisus, adică timpul petrecut în Egipt, deoarece practicile şi practicile pe care le-a învăţat acolo ne vor oferi o pătrundere extraordinară în ceea ce priveşte adevărata semnificaţie a învăţăturilor sale.

Filmul Cum a devenit Iisus un Christos